Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7173/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7173
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.143 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspuns recurenta-pârâtă prin avocat substituire -, intimatul-reclamant prin v.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, că s-a solicitat judecarea în lipsă conform disp. art. 242 al.2 Cod pr. civ. după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată, trecut la deliberări.
Avocat -, pentru recurenta-pârâtă SC SA B, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Av pentru intimatul-reclamant G, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 143 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC SA B și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 15.337 lei actualizată în raport de indicii de inflație la data efectuării expertizei, sumă brută conform raportului de expertiză, reprezentând drepturi salariale pentru aprovizionarea toamnă - iarnă și contravaloare cotă de gaze naturale pe perioada 2005-2007.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 600 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 1.12.2007, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, raportul de muncă încetând în baza art. 65,66 din codul muncii.
Ținând cont de prevederile art. 137 al.1 cod procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active care au fost respinse prin încheierea din 11 2008 pe considerentul că în cauză nu operează prescripția specială de 6 luni ci o prescripție de 3 ani, fiind vorba de drepturi salariale pentru aprovizionare toamnă - iarnă, dar și de un ajutor material sub formă bănească care este asimilat drepturilor salariale și prin urmare incidente în cauză sunt dispozițiile art. 283 al. 1 lit. din codul muncii.
Totodată, reclamantul a făcut dovada raporturilor de muncă cu pârâta, iar apărările pârâtei referitor la calitatea sa procesuală activă au fost înlăturate, deoarece nu i se poate imputa faptul că reprezentanții sindicatului nu au negociat cu patronatul pentru stabilirea cuantumului drepturilor solicitate, deoarece Legea 130/1996 prevede obligativitatea patronatului de a negocia cu sindicatul acordarea unor drepturi pentru salariați și doar în situația în care patronatul nu-și îndeplinește această obligație, sarcina revine sindicatului.
Nu s-a reținut că dreptul reclamantului nu este născut, actual, deoarece art. 176 din contractul colectiv de muncă al alin.4 impune condiția ca înainte de eveniment cu minim 15 zile înainte să înceapă negocierile din partea patronatului cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete a adaosurilor care urmau a fi acordate salariaților.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 176 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură se prevede în mod expres că salariații, în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă iarnă, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
2 al aceluiași articol prevede că adaosul va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Pârâta în cauză susține că acest adaos a fost introdus în salariul de bază al salariaților și prin urmare nu se mai impune a fi acordat, invocând în acest sens și adresa cu nr.2412 din 29.05.1998.
Analizând conținutul acestei adrese, instanța reținut că SNP SA Bac omunicat la data de mai sus, că începând cu 1.03.1998 salariile de bază brute ale personalului parte în contractul colectiv de muncă înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială B sub nr. 10030/13.06.1997, valabile la 28.02.1998 se majorează astfel: salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.000 lei cu 10%, salariile brute de bază în cuantum cuprins între 1.000.001 lei - 2.000.000 lei se majorează cu 7%, iar cele de peste 2.000.000 lei cu 5%.
Adresa cu nr.2520 din 3.06.1998 precizează însă că majorările de salarii începând cu 1.03.1998 cu un procent de 5%, se efectuează în conformitate însă cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 208 din 31.03.1998 și prin urmare este vorba de o indexare a salariului pentru acoperirea inflației sau pentru alte considerente, nicidecum nu este vorba de o indexare sau de o includere a drepturilor cuvenite pentru aprovizionarea toamnă-iarnă în salariul de bază.
Prin urmare, majorarea salariului s-a făcut în temeiul unei hotărâri de guvern fără a se face vreo mențiune cu privire la prevederile contractului colectiv de muncă, motiv pentru care instanța va înlătura apărarea pârâtei în acest sens.
Nici condiția suspensivă nu s- reținut în cauză pe considerentul că cei doi parteneri de dialog social nu au negociat respectivul adaos, deoarece, așa cum am arătat mai sus, dispozițiile Legii 130/1996 privitor la contractele colective de muncă sunt obligatorii în ceea ce privește modalitatea și desfășurarea negocierilor.
Referitor la salariul minim pe ramură menționat în acțiune, într-adevăr acesta reprezintă un criteriu minimal de pornire a negocierilor între patronat și sindicat pentru determinarea cuantumului venitului anual din luna pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, dar în lipsa unei negocieri, a unei pasivități din partea partenerilor de dialog social, se impune a lua în considerare și acest criteriu pentru determinarea cuantumului, deoarece creditorul dreptului este salariatul și nicidecum reprezentantul sindicatului și prin urmare nu trebuie să fie sancționat pentru omisiunea sindicatului poate chiar reaua credință în ceea ce privește aceste negocieri pentru acordarea drepturilor salariaților.
Referitor la ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, acesta este prevăzut de art. 187 din același contract colectiv de muncă, care la al.2 prevede că de același drept beneficiază și salariații avuți în vedere la alin.1. și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1 în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Instanța a mai reținut că art. 176 din contract colectiv de muncă încheiat în 1997 prevedea că începând cu 1.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Pârâta susține că acest ajutor material a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe 1997 deși, Legea nr.130/1996 impune încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate în fiecare an, ceea ce conduce la prezumția că în condițiile în care prevederile unui astfel de contract se prelungesc, se încheie un act adițional la acest contract care să prevadă și perioada de aplicabilitate.
Pârâta deși a susținut că acest ajutor material pentru gaze naturale a fost compensat prin contractul de muncă pe 1997 în sensul includerii în salariul de bază al salariaților, nu facut o astfel de dovadă, astfel încât instanța a ținut cont și de prevederile art. 1169 cod civil, potrivit cărora, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert care face parte integrantă din prezenta, reieșit că drepturile solicitate de reclamant nu au fost incluse în salariul de bază,iar suma cuvenită acestuia în cuantum brut pentru aprovizionarea toamnă iarnă pe perioada 2005-2007 actualizată în raport de indicii de inflație este de 2.180 lei, iar ajutorul material pentru gaze naturale tot în sumă brută este de 13.157 lei pentru aceeași perioadă 2005-2007.
Împotriva sentinței, a declarat recurs intimata SC"" SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Critică sentința, arătând că fără nici motivare instanța respins excepția dreptului la acțiune, considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" din codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Că cererea petenților nu reprezintă o acțiune în plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă (CCM ramură).
Precizează că acțiunea petenților se încadrează, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art. 283 alin. 1 lit."e" codul muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Primul motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamant. Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Al doilea motiv de recurs se referă la aprovizionarea toamnă-iarnă. Criticile se referă la faptul că instanța a ignorat faptul că prin art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze este prevăzută posibilitatea transformării acestuia în element constitutiv al salariului de bază, cu efectul imediat al stingerii sale distincte pe viitor.
Acest lucru s-a petrecut chiar mai înainte de preluarea prin transfer în 2002-2003 personalului de la fosta sucursală "" Ba S NP.
În contractul colectiv de muncă încheiat între SNP și salariații reprezentați de la nivelul anului 2000 se stipula cu claritate la art.168 alin.2 teza II a faptul că " suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998, astfel că voința părților a optat pentru novarea dreptului recunoscut dintr-un element exterior salariului de bază, în parte constitutivă a acestuia.
Precizează că acest venit anual nu se datorează întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
Recursul declarat de intimata SC: SA este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Privitor la natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune și la excepția prescripției extinctive, criticile sunt neîntemeiate.
In mod greșit recurenta apreciază că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."e" din codul muncii, considerând că este prescris dreptul material al acțiunii formulată de către intimatul - reclamant, constatând în mod eronat ca fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Dispozițiile art. 283 alin. 1 din codul muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit."c", termenul de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și termenul de 6 luni menționat la art. 283 lit."e" codul muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține aplicabilitatea unuia din cele două termene de prescripție, de 3 ani sau de 6 luni, trebuie clarificată natura juridică drepturilor solicitate prin acțiune.
Curtea apreciază că drepturile ce fac obiectul acțiunii introductive au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate. Acest fapt rezultă din cuprinsul art. 187 alin.2 CCM la nivel de ramură în care se precizează că modalitatea principală de acordare a acestui ajutor material este compensarea prin majorarea salariului de bază. Prin urmare, așa cum s-a dovedit, părțile semnatare ale CCM au convenit introducerea acestui ajutor în salariul de bază, devenind parte componentă a salariului de bază, astfel încât natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă este aceea a unor drepturi salariale neacordate prev.de art. 283 alin.1 lit.c codul muncii.
Prin urmare, termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prev.de art. 283 lit."c" codul muncii.
Pe fond, se constată că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de petenți în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4.000 mc gaze naturale/anual pentru anul 2008 și contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pe aceeași perioadă, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007.
În ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, se constată că este nefondată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Este întemeiat și motivul de recurs privind cel de-al doilea capăt de cerere, soluționat de prima instanță, având drept obiect aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Astfel, potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și eronat a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.176 alin.1și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.143 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința civilă nr.143 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex./IE/15.12.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
