Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7203/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7203
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL " SĂNĂTATEA" G, împotriva sentinței civile nr.2567/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG J, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.2567/14.05.2009 a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Sanatatea G, față de intimații pârâți Ministerul Sănătății, Spitalul Județean de Urgență Tg-J și CASA JUDETEANA DE ASIGURARI DE SANATATE
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul pârât, Ministerul Sănătății, instanța a respins-o pe considerentul că acesta are calitate de ordonator principal de credite, respectiv este autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică și asigură finanțarea unităților din subordine.
Referitor la excepția lipsei de obiect invocată de același intimat, aceasta a fost respinsă cu motivarea că prima de vacanță este un drept prevăzut prin contractele colective de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2001-2007.
În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocată de intimat, instanța a respins-o pe având în vedere că acordarea primei de vacanță a fost suspendată prin legi bugetare succesive în perioada 2001-2007, suspendarea neechivalând cu stingerea dreptului, ci având ca efect imposibilitatea realizării dreptului.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata pârâtă G și a respins acțiunea față de aceasta cu motivarea că relațiile dintre G și spitale, ca angajatori, sunt de natură civilă (contractuală), având doar calitatea de cumpărător de servicii medicale, asigurând plata furnizorilor de servicii medicale în baza contractelor încheiate anual.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.94 alin. 2 lit.f din CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, drepturile salariale cuprind și prima de vacanță care însă se va acorda o dată cu modificarea legislației în domeniu, așa cum se în Monitorul Oficial nr.2/31.01.2006.
S-a mai reținut că, potrivit art.1 alin2 din OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001-2006, intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe, funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Coroborând dispozițiile prezentei ordonanțe cu dispozițiile art. 94 alin.2 lit.f din CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, rezultă că, pe de o parte, în domeniul sanitar, nu a fost modificată legislația specială în sensul includerii primelor de vacanță printre drepturile cuvenite membrilor de sindicat din cauza de față iar, pe de altă parte, prin sintagma "alte categorii de personal", legiuitorul nu face trimitere la personalul contractual din cadrul Spitalului Județean Tg-J, cărora le sunt aplicabile dispozițiile OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
De altfel, OUG 115/2004 reprezintă un act normativ cu caracter special care nu prevede acordarea primei de vacanță personalului contractual din sistemul sanitar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul "Sănătatea" G, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivarea recursului, reclamantul Sindicatul "Sănătatea" Gaa rătat că în cauză trebuia citat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Un alt motiv al recursului îl reprezintă faptul că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea apreciind că dreptul invocat, deși există, acesta ar fi în continuare suspendat până la modificarea legislației în domeniu, dispozițiile OUG 146/2007 nefiind aplicabile și personalului contractual din sectorul sanitar.
Prin OUG nr. 146/2007 a fost reglementată și modalitatea de plată pentru acordarea primei de vacanță, precum și personalul căruia îi sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ, iar în caz contrar s-ar crea discriminare între diferitele categorii de salariați din sectorul bugetar.
Recursul declarat de reclamantul Sindicatul "Sănătatea"G este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
In privința neintroducerii în cauză a reclamantul Sindicatul "Sănătatea" G, Curtea reține că prin acțiunea introductivă reclamantul, în numele membrilor de sindicat, stabilit cadrul procesual, iar printre pârâții indicați de acesta nu figurează și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța de fond respectând principiul disponibilității părților reglementat de art. 129 alin. 5 cod procedură civilă, care are în vedere nu doar obiectul cererii deduse judecății, ci și părțile implicate în cauză.
Mai mult, conform dispozițiilor OUG nr. 137/2000, CNCD este citat doar pentru a-și exprima punctul de vedere asupra discriminării invocate, neavând calitatea unui veritabil pârât, reglementată de dispozițiile codului d e procedură civilă.
Cu privire la motivul de recurs privind fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a reținut că membrii de sindicat, reprezentați de reclamant, nu fac parte din categoriile de salariați enumerați la alin. 2 al OUG nr. 146/2007, respectiv funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale.
Astfel, în cazul celor pe care reclamantul îi reprezintă nu pot fi incidente dispozițiile legale aplicabile unor categorii speciale de salariați, ci sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii. In conformitate cu dispozițiile art. 154 și urm. din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
In cazul reclamantului, drepturile salariale au fost stabilite prin lege, urmare a negocierii cu reprezentanții sindicatelor, acordarea primelor de vacanță pentru această categorie de personal nu a fost reglementată prin actele normative invocate de pârâți, iar aprecierea recurentului conform căreia sintagma "alte categorii de personal" i-ar include și pe cei pe care-i reprezintă, este eronată.
Prin OUG nr. 146/2007, legiuitorul a indicat clar categoriile de personal și mai mult, a precizat că dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile personalului al cărui drept la prima de vacanță a fost suspendat prin acte normative, ceea ce nu este cazul în speță.
In privința discriminării invocate, s-a reținut că potrivit art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000, republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.(1) din OG nr.137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin.3 din OG nr.137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Reclamantul a susținut, în esență, faptul că există situații comparabile, tratate juridic diferit, fără nici o justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat între situații comparabile sau analoage manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin.1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma condițiilor expuse mai sus, Curtea constată că situațiile invocate de reclamant nu sunt comparabile, cu atât mai puțin analoage.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt motive de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL " SĂNĂTATEA" G, împotriva sentinței civile nr.2567/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG J, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.CȘ
Tehn.MM/2ex./16.12.2009
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
