Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 721/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.721
Ședința publică din data de 16 mai 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.139 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna Mari, sat, nr.89, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâta SC SA B, reprezentantă de avocat, din Baroul Prahova și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar împuternicirea avocațială din data de 10 mai 2008 și adresele nr.830 și nr.831 din 5 februarie 2008, înregistrate la Direcția Corporative -Juridic SC SA sub nr.47 și respectiv 48 din 5 februarie 2008, copie de pe acestea fiind comunicate și intimatului-reclamant, prin apărătorul său legal.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială nr.212 din data de 8 mai 2008, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâta solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul de a se constata că sumele solicitate sunt prescrise.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Cu privire la cheltuielile de judecată precizează că înțelege să formuleze acțiune separat.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune solicită respingerea acesteia, având în vedere faptul că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, termenul de prescripție aplicabil fiind acela de 3 ani, prevăzut de disp. art. 283 alin.1 lit. Codul muncii și art. 145 din CCM.
Susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, pentru că recurenta nu a prezentat nicio decizie internă și nici nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată.
Consideră că nu se impune deducerea din drepturile salariale datorate intimatului-reclamant a sumelor pentru CAS, CASS și impozit, pentru că potrivit art. 269 din Codul Muncii aceste sume reprezintă despăgubiri, iar conform art.42 lit.b din Cdul Fiscal " nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubiri reprezentând daune morale".
Intimatul-reclamant nu datorează nici CAS și CASS, întrucât nu mai are calitatea de salariat - asigurat, conform art. 5 și art. 21 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Susține recurentei-pârâte potrivit căreia instanța de fond nu a avut în vedere cuantumul salariului de bază mediu pe SC SA este, deoarece prin hotărârea pronunțată a fost obligată la plata drepturilor salariale suplimentare în valoare totală de 3623 lei, aferente sărbătorilor de Paști 2005-2006 și 2004-2005 la nivelul salariului de bază mediu, nu la nivelul salariului mediu brut, conform precizării depusă la dosar, aflată la fila 23 - dosar fond.
Cu privire la adresele depuse la acest termen de judecată de recurenta-pârâtă SC SA arată că nu pot fi reținute de instanța de recurs ca un înscris valid din punct de vedere juridic, care să producă efecte față de terți, deoarece nu reprezintă voința comună, respectiv consimțământul celor doi parteneri sociale, Patronat și Sindicat, așa cum stipulează clauza prevăzută la art. 168 alin.1 din CCM.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise și chitanța nr.305 din data de 15 mai 2008 privind plata onorariului de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de: 6370,6 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2006, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei pretinse, ulterior reducându-și câtimea obiectului cererii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în calitate de salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la societatea pârâtă între 1989 și 17 octombrie 2006, nu a primit suplimentările salariale cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a solicitat proba cu acte.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, întrucât cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, iar pe fond s-a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de reclamantul.
În dovedirea acestor susțineri, pârâta a depus înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 139 pronunțată la 18 ianuarie 2008, respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 3623 lei brut, reprezentând suplimentări salariale neachitate de Paști și de C pe perioada 2004- 2006, sumă ce va fi actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, obligând totodată pârâta să plătească reclamantului suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță reținut în esență că pentru perioada 2004-2006 reclamantului nu i s-au achitat drepturile salariale suplimentare reprezentând primă de Paște și C încălcându-se astfel disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, drepturi care se cuvin reclamantei și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani de prescripție conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și în raport de prevederile Decretului nr.167/1958.
Pe fond s-a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că sarcina probei revine, în litigiile de muncă, angajatorului acesta având obligația depunerii dovezilor în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Deși pârâta a susținut în întâmpinare că sumele cerute de reclamantă au fost incluse în salariul său de bază și încasate efectiv, din nici un mijloc de probă nu rezultă această situație.
Faptul că în nota întocmită de comisia paritară s-a stabilit includerea primelor de Paște și C în salariu începând cu anul 2003, nu înseamnă că aceste drepturi suplimentare au și fost efectiv plătite câtă vreme pârâta nu a făcut nicio dovadă astfel că apărarea din întâmpinare nu este confirmată de probe și nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni conform art.283 alin.1,lit.e din Codul muncii
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
Un al treilea motiv l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este egală cu salariul de bază mediu pe SN iar nu cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul promovat, iar la termenul din 16 mai 2008, reprezentat de apărător, a depus concluzii scrise solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând sentința recurată, în raport de probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii sunt incidente în cauză iar nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retinând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, acesta avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
În speță, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta-pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si în consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
In conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și în continuare, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Drept urmare, nici cea de-a treia critică a recurentei nu este întemeiată, instanța de fond acordând reclamantului sumele solicitate, calculate ca echivalent al unui salariu mediu pe SN, iar nu al unui salariu mediu brut, așa cum eronat a susținut recurenta că ar fi procedat instanța de fond.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, in temeiul art.312 Cod pr.civilă.
În baza disp.art. 274 Cod pr.civilă recurenta va fi obligată să plătească suma de 250 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea lor nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 139 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna Mari, sat, nr.89, județul
Obligă recurenta-pârâtă SC SA la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
-
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Tehnored.2 ex./21.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
23 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.721 din data de 16 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 14 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
