Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 719/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.719
Ședința publică din data de 16 mai 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.379 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.A,.2,.9, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâta SC SA B, reprezentantă de avocat, din Baroul Prahova și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar împuternicirea avocațială din data de 10 mai 2008 și adresele nr.830 și nr.831 din 5 februarie 2008, înregistrate la Direcția Corporative -Juridic SC SA sub nr.47 și respectiv 48 din 5 februarie 2008, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru intimata-reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială nr.231 din data de 14 mai 2008, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâta solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul de a se constata că sumele solicitate sunt prescrise.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării drepturilor salariale solicitate raportate la salariul de bază mediu pe SC SA.
De asemenea, solicită ca instanța să facă mențiunea în decizie că suma solicitată reprezentând prime de Paști și de este sumă brută, din care urmează a se deduce CAS și CASS, întrucât, în practică există executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Cu privire la cheltuielile de judecată precizează că înțelege să formuleze acțiune separat.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune solicită respingerea acesteia, având în vedere faptul că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, termenul de prescripție aplicabil fiind acela de 3 ani, prevăzut de disp. art. 283 alin.1 lit. Codul muncii și art. 145 din CCM.
Susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, pentru că recurenta nu a prezentat nicio decizie internă și nici nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată.
În mod corect, instanța de fond nu a dispus deducerea din drepturile datorate reclamantei a sumelor privind CAS, CASS și impozit, pentru că potrivit art. 269 Codul muncii aceste sume reprezintă despăgubiri, iart conform art. 42 lit.b din Codul Fiscal "nu sunt venituri impozabil despăgubirile în bani sau natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta, inclusiv despăgubiri reprezentând daune morale",
Cu privire la adresele depuse la acest termen de judecată de recurenta-pârâtă SC SA arată că nu pot fi reținute de instanța de recurs ca un înscris valid din punct de vedere juridic, care să producă efecte față de terți, deoarece nu reprezintă voința comună, respectiv consimțământul celor doi parteneri sociale, Patronat și Sindicat, așa cum stipulează clauza prevăzută la art. 168 alin.1 din CCM.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, solicită a se menționa în decizie că sumele acordate vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Depune la dosar concluzii scrise și chitanța nr.300 din data de 14 mai 2008 privind plata onorariului de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanta a chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la plata sumei totale de 2782,92 lei la valoarea actualizată în raport de inflație, reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru anii 2004 - 2005, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii a susținut reclamanta că a fost salariata societății pârâte, raporturile de muncă încetând urmare disponibilizării efectuate din toamna anului 2005, iar potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 2004-2007 trebuia să beneficieze și de drepturi salariale suplimentare reprezentând câte un salariu mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi care în perioada solicitată nu i-au fost acordate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani solicitate prin acțiune au caracter premial fiind negociate și stipulate în anul 2003, suplimentările salariale respective fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA.
S-a invocat totodată și excepția prescripției dreptului la acțiune față de data formulării acțiunii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 379 din 5 februarie 2008, respins această excepție, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia suma brută de 2380 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2004 și Paști pentru anul 2005, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, obligând totodată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță reținut în esență că pentru perioada 2004-2005 reclamantei nu i s-au achitat drepturile salariale suplimentare reprezentând primă de Paște și C încălcându-se astfel disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, drepturi care se cuvin reclamantei și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani de prescripție conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și în raport de prevederile Decretului nr.167/1958.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Criticând sentința pârâta a susținut că acțiunea este prescrisă, iar pe fond este neîntemeiată și în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul diminuării sumelor acordate, invocându-se adresa emanată de la societatea intimată și practica Curții de APEL PLOIEȘTI.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatei-reclamante, care în toată perioada 2004-2007 nu a invocat neprimirea drepturilor salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare cu privire la recursul promovat, iar la termenul din 16 mai, reprezentată de apărător, a depus concluzii scrise solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantei este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, acestea nu pot fi primite deoarece susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005, nu a fost dovedită în condițiile în care sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul muncii, iar în contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 nu s-a menționat în mod expres că suplimentările vizate de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă privind primele de Paște și C sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele reprezentând primă C 2004 și respectiv primă Paște 2005 avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În raport de considerentele expuse și disp.art. 3041și 312 Cod pr.civilă, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în parte și reducerea sumei acordate intimatei-reclamante de la 2380 lei la 1649 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea lor nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 379 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P, dul -, nr.187,.A,.2,.9, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta către reclamantă de la 2380 lei la 1649 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
-
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Tehnored.3 ex./21.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
5 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.719 din data de 16 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 14 martie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
