Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7354/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7354
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
****************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr. 3023 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, reclamanții, având ca obiect drepturi bănești SPOR 15 %.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar, prin se solicită judecare în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 3023 din 01 iulie 2009, Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte cererea formulată de petentele și, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
Au fost obligați intimații să plătească petenților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna august 2008, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație începând cu momentul datorării pana la data plății efective.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate pentru viitor.
A obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de munca ale petenților.
S-a respins cererea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că petentele au calitatea de judecători stagiari in cadrul Judecătoriei Motru.
Potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare:" prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
De asemenea, in conformitate cu dispozițiile art.14 din Convenția Europeana a Drepturilor omului: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie sa fie asigurata fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
Observând legislația care instituie dreptul anumitor categorii profesionale la plata unui spor de confidențialitate, respectiv criteriile in baza cărora se acorda acest spor, se reține ca s-a născut o forma de discriminare intre aceste categorii profesionale si categoria judecătorilor si aceea a asistenților judiciari. Astfel, OG nr. 57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității prevede acordarea unui spor de 30% de confidențialitate pentru "păstrarea confidențialității in legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștința in exercitarea funcției ".
De asemenea, prin OG 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, prin OG nr 19/2006, OG nr. 10/2007, OG 6/2007 OG 24/2000 si alte acte normative s-a prevăzut acordarea acestui spor salarial pentru personalul militar si funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, personalul CNSAS si pentru alte categorii de salariați.
Susținerea intimatei Ministerul Justiției in sensul ca situațiile acestor categorii de salariați si categoria magistraților si cea a asistenților judiciari nu sunt comparabile întrucât diferă statutul, drepturile si obligațiile, si acesta ar putea fi o stare de lucruri de natura sa justifice discriminarea in ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate, nu poate fi primita. In acest sens se retine ca adevăratul criteriu care justifica acordarea sporului de confidențialitate îl reprezintă informațiile, faptele, documentele confidențiale cu care aceste categorii profesionale lucrează. Astfel, nu este vorba exclusiv așa cum susține intimata de "informații clasificate, ci si de informații, fapte si documente asupra cărora prin natura funcției si deontologia profesionala, petenții trebuie să păstreze si păstrează confidențialitatea.
Astfel ne găsim chiar in situația prezentata de Curtea Europeana care a apreciat ca discriminarea se produce atunci când " persoane aflate in situații analoage sau comparabile in materie, beneficiază de tratament preferențial și această distincție nu-si găsește nici o justificare obiectiva sau rezonabila".Desigur ca situația magistraților si cea a asistenților judiciari este comparabila cu aceea a celorlalte categorii profesionale amintite mai sus chiar daca doar in ceea ce privește caracterul confidențial al informațiilor si documentelor cu care operează.
In ceea ce privește cererea de acordare a sporului de confidențialitate pentru viitor, respectiv după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești pronunțate în cauza de față, se constata că este vorba de un drept nenăscut, astfel că instanța va respinge acest capăt de cerere.
Referitor la cererea de a se efectua mențiunile corespunzătoare in carnetele de munca ale petenților, aceasta a fost admisa si a fost obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze aceste mențiuni in baza art. 6 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca.
Cererea de a se plăti actualizarea sumelor reprezentând sporul de confidențialitate apare ca întemeiata si a fost admisă, cu motivarea că prin neplata la timp către petente a sporului de confidențialitate s-a produs acestora un prejudiciu material care urmează să fie acoperit prin actualizarea sumelor datorate conform indicelui inflațional care a făcut ca in perioada de timp scursa de la momentul datorării sporului pana la data plății efective sumele să se devalorizeze continuu.
Având in vedere aceste considerente, instanța a admis în parte cererea, a obligat intimații să plătească petentelor drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate in procent de 15% începând cu data de 31.08.2008, până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, sume ce urmează sa fie actualizate cu indicele de inflație începând cu momentul datorării pana la data plății efective și să oblige intimatul Tribunalul Gorj sa efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetele de munca ale petentelor.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate pe viitor, respectiv după data de rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu motivarea că acesta își exprimă poziția în calitate de expert în materie de discriminare, fiind instituție abilitată și investită să pună în aplicare pe teritoriul României legislați anti-discriminare.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința prin primul motiv de recurs în temeiul art.304 pct.4 Cod procedură civilă și solicită casarea sentinței pentru că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești,iar sporul de confidențialitate acordat de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești prin lege, fiind o problemă de legiferare.
Instanța a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar din sistemul justiției, astfel că invocat decizia nr.818/03.07.2008 și nr.1325/04.12.2008 ale Curții Constituționale, prin aceasta a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative.
În al doilea motiv de recurs se critică sentința pentru că este lipsită de temei legal, potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în condițiile în care nu există niciun act normativ care să prevadă și să garanteze acest drept magistraților și asistenților judiciari și în mod greșit s- reținut starea de discriminare a reclamanților, iar legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori prin acte normative.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul nr.OG137/2000 și când există în lege sau ordonanță o dispoziție în contradicție cu art.16 din Constituția României părțile pot invoca excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Dreptul la spor de confidențialitate nu le este recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ și nu face obiectul art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și nu poate fi aplicat pentru că nu există nici un text legal care să recunoască dreptul la acest spor.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în lipsa raporturilor de muncă cu acest personal, astfel că nu poate plăti drepturi salariale pentru alt personal și potrivit legii are alte atribuții, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Or, având în vedere atribuțiile prevăzute în lege, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor pentru asistenții judiciari ce funcționează în cadrul autorității judecătorești din România rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere,sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Așa cum a arătat și instanța de fond, obligația de confidențialitate a asistenților judiciari rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților ori, eventual, acordarea unui spor mai mic de 15% creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate-personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/ 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat încă din 1974 prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se susține de către recurentul Ministerul Justiției.
În aceste condiții nu se poate reține, nici că instanța a făcut o interpretare sau aplicare greșită a legii pentru că aceasta a făcut aplicarea în cauză a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În consecință,Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite,și nici de a administra aceste bugete,rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind,pe lângă altele,de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG. 37 din 26 martie 2008 rivind p. reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial Nr. 276 din 8 aprilie 2008, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Așa fiind Curtea va admite recursul MFP - DGFP G, se va respinge recursul MJ, se va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de MFP - DGFP Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.3023 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, reclamanții,.
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr. 3023 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
08.01.2010
Red.jud.-
2 ex./AS
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
