Drepturi salariale (banesti). Decizia 7353/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7353
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
****************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții TRIBUNALUL SIBIU, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 2559 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII si reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar, prin se solicită judecare în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea de ședință din data de 26.11.2008, la solicitarea apărătorului reclamantului, instanța a introdus în cauză în calitate de pîrît TRIBUNALUL MEHEDINȚI, pentru perioada cît reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Judecătoriei Drobeta Tr.
Prin încheierea de ședință din 25 februarie 2009, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, având în vedere decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale a României, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008, privitor la competența de soluționare a litigiilor privind acordarea unor drepturi salariale de către instanțele judecătorești, personalului salarizat potrivit OUG nr. 27/2006, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acestuia Tribunalului Dolj, spre competentă soluționare.
La data de 23.04.2009, reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune în sensul că solicită să fie obligați pârâții la acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 01.06.2006, până în prezent și în continuare, astfel: TRIBUNALUL SIBIU pentru perioada 01.06.2006 - 01.06.2007, TRIBUNALUL MEHEDINȚI pentru perioada 01.06.2007 - 15.09.2007, Tribunalul Dolj pentru perioada 15.09.2007, până în prezent și în continuare, alături de Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2559 de la 24 iunie 2009 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
A admis acțiunea precizată privind pe reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL SIBIU, Ministerul Finanțelor Publice, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intervenientul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, TRIBUNALUL SIBIU, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA, să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de 50 % din indemnizația de bază brută lunară, prevăzută de art. 47 din Legea 50/1996, aferente perioadei 01.06.2006 - 30.04.2009 în cuantum net de 12.876 lei și începând cu data de 01.05.2009 și în continuare până la data intervenirii unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației, sume actualizate cu indicele de inflație a monedei naționale de la data fiecărei scadențe și până la data efectuării plății, în raport de activitatea desfășurată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând acțiunea formulată în raport de probatoriul administrat în cauză, precum și de prevederile legale în materie, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, a respins acțiunea față de acesta, întrucât între reclamant și acest pârât nu există raporturi specifice de muncă și pe cale de consecință, aceasta nu are atribuții privind plata drepturilor de natură salarială.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul justiției și Libertăților având în vedere precizarea la acțiune formulată de reclamant, drepturile solicitate de acesta încadrându-se în termenul general de prescripție de 3 ani, anterior formulării cererii.
Instanța a admis acțiunea precizată de reclamant și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, TRIBUNALUL SIBIU, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamantului drepturile salariale, reprezentând sporuri de 50 % din indemnizația brută lunară, prevăzută de art. 47 din Legea nr. 50/1996, aferente perioadei 01.06.2006 - 30.04.2009, în cuantum net de 12.876 lei, începând cu data de 01.05.2009 și în continuare, până la data intervenirii unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației, sume actualizate cu indicele de inflație a monedei naționale de la data fiecărei scadențe și până la data efectivă a plății în raport de activitatea desfășurată de reclamant, din următoarele considerente:
Reclamantul îndeplinește funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Craiova, iar potrivit prevederilor art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996.
Cum, OG 83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decît prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art. 114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată.
Conform prevederilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acestuia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art. 72 alin. 3, precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse cele referitoare la funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială.
Prin ordonanța 83/2000, abrogându-se legi organice, s-a încălcat principiul ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
În art. 4 din Legea 24/2000 se prevede că, actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și autoritatea publică competentă să le adopte, iar categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite de constituție.
Conform art. 41 alin. 2 din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială.
Art. 53 din Constituție prevede că, exercițiul unor drepturi sau al umor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, apărarea securității naționale, a ordinii și a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenești.
Prevederile OG nr. 83/2000 încalcă dispozițiile menționate, cât și cele prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor Omului și a libertăților fundamentale deoarece măsura adoptată aduce atingere însuși existenței dreptului.
Din aceste considerente, instanța a apreciat că reclamantul are dreptul la sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, de expert, în raport de activitatea desfășurată și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, instanța a obligat pârâții să acorde sporul de 50 % și în continuare, începând cu data de 01.05.2009 până la data intervenirii unei cauze legale de stingere sau modificare sau încetare a obligației, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație a monedei naționale de la data fiecărei scadențe și până la data efectivă a plății.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții TRIBUNALUL SIBIU și Ministerul Justiției și Libertăților.
TRIBUNALUL SIBIU arată că deși este obligat la plata sumei de 12.876 lei, alături de ceilalți pârâți, pe întreaga perioada, respectiv 01.06.2006-30.04.2009, totuși, reclamantul a lucrat în această instituție doar în intervalul 01.06.2006-01.06.2007, iar instanța trebuia să stabilească distinct cât anume din întreaga sumă trebuie să achite TRIBUNALUL SIBIU.
Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că prima instanță, pe de o parte, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar pe de altă parte nu a ținut cont de faptul că prin art. 30 din OG nr. 8/2007 s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă. nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, în consecință sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
S-au invocat, în motivele de recurs, dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 pr. civ. precum și prevederile art. 312 pr. civilă.
Analizând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului, văzând dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 4 și 9 pr. civ. apreciază că recursul Tribunalului Sibiu este fondat și va fi admis, iar recursul Ministerului Justiției și Libertăților este nefundat și va fi respins, din următoarele considerente:
Dreptul la sporul în discuție a fost acordat printr-o lege organică, așa cum se dispune prin art.72 pct.3 lit. h și l din Constituția României, în forma aflată în vigoare la vremea respectivă.
Ordonanța în discuție este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114 alin. 1 din Constituția în vigoare la data respectivă, deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Astfel, în art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, se dispunea: ˝Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice˝. Iar, în art. 72 pct. 3 lit. h și l, din Constituția în vigoare la data respectivă, se prevedea că:˝ prin lege organică se reglementează h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; . l) regimul general privind raporturile de muncă˝;Ori, salariul este un element esențial al raportului de muncă al persoanelor în cauză din instanțele judecătorești și, ca urmare trebuia să fie reglementat numai prin lege organică.
Prin urmare, nu se poate aprecia că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, având în vedere că a reținut în cauză și disp. art. 41 alin 2 din Constituția României și art. 53 din Constituție, privitoare la dreptul la măsuri de protecție socială și la exercițiul unor drepturi și libertăți ce nu poate fi restrâns decât prin lege, cât și prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cât privește recursul Tribunalului Sibiu, având în vedere obligația insolidiuma pârâților și cum aceștia sunt ordonatori de credite diferiți, aspect ce ar îngreuna procedura de executare, instanța va obliga acest pârât la plata drepturilor bănești aferente perioadei 01 iunie 2006-01 iunie 2007, respectiv a sumei de 4054lei, perioadă în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul Tribunalului Sibiu.
În considerarea celor expuse, în raport de prevederile art. 312 alin 1 pr. civ. se va respinge recursul ministerului Justiției și Libertăților cetățenești, se va admite recursul Tribunalului Sibiu, va fi modificată în parte sentința,în sensul că drepturile bănești reprezentând sporul de 50% se acordă pentru perioada 1 iunie 2006-1 iunie 2007,în cuantum de 4054 lei de către TRIBUNALUL SIBIU, pentru perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul acestei instanțe, ceilalți pârâți fiind obligați la plata diferenței de 8822lei, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 2559 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII si intimatul - reclamant.
Admite recursul formulat de pârâtul Tribunalului Sibiu împotriva sentinței nr. 2559 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că drepturile bănești reprezentând sporul de 50% se acordă pentru perioada 1 iunie 2006 - 1 iunie 2007, în cuantum de 4054 lei, perioadă în care a desfășurat activitate în cadrul Tribunalului Sibiu, ceilalți pârâți fiind obligați la plata diferenței 8822 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
3 ex/AS
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
