Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 736/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 736/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamanții G, G, G, -., G, G, și, împotriva sentinței civile nr.786/CM din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet individual-Baroul A și avocat pentru intimata-pârâtă B, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței în sensul de a omologa raportul de expertiză conform variantei A, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de tribunal, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș reclamanții G, G, G, -., G, G, au chemat în judecată pe pârâta punct de lucru Grupul de, jud. A, solicitând instanței ca, prin hotărârea c o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, la nivelul anilor 2004-2007, pentru perioada 2004-2007 și până la zi, actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale potrivit nr.OG9/2000, pentru drepturile salariale neacordate, ambele de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe unitate urmau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că, potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia. De asemenea a invocat excepția prematurității acțiunii în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă a efectuării de negocieri cu 15 zile înainte de Paști și de C, care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii.
Simpla lectură a textului art.168 al.1 din, raportată la inexistența oricărei negocieri și, pe cale de consecință, a inexistenței unui acord de voință în sensul stabilirii condițiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea creanței nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal, modalitatea de acordare nu a fost stabilită, neexistând cunoscută o scadență a creanței, condițiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute, iar beneficiarii nu au fost stabiliți, astfel că, în ceea ce privește această ultimă condiție nu se poate afirma că reclamanții au calitatea de beneficiari; pe cale de consecință, sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de-o parte, si, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că, upă intrarea în vigoare a, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art.168 alin.1 din ) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în art.168 alin.2 din. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 din a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, iar în fiecare an părțile au procedat la "republicarea", după negocierile purtate anual, textul art.168 din fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 intitulată "Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute in art.168 din al ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare aaf ost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de baza al angajaților, precum și că, începând cu 2003, art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, astfel că s-a prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În temeiul art.137 alin.1 cod procedură civilă, tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe care a respins-o la data de 19.03.2008.
Prin sentința civilă nr.786/CM/22 septembrie 2008 fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare prevăzut de art.168 alin.1 din, potrivit variantei Bar aportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, ce face parte integrantă din hotărâre.
A fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea dobânzii legale.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.400 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că eclamanții au fost salariații societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 cod civil voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens, instanța a constatat că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005-06.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit, la pct.8, modificarea alineatului 2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul instanța a constatat că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
A mai reținut tribunalul că la dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al ", emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul a considerat că nu poate să aibă în vedere acest înscris, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
În ceea ce privește susținerea pârâtei referitoare la neparcurgerea procedurii prealabile, care are drept consecință faptul că dreptul nu s-a născut încă, tribunalul a constatat că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu a reținut acest argument, al inexistenței dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003, fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.
În cauză, s-a efectuat expertiza de către expert cu obiectivele stabilite de către instanță la termenul din 19.03.2008, întocmindu-se două variante de calcul, respectiv avându-se în vedere salariul mediu brut și adresa nr- emisă de intimată.
Tribunalul a omologat raportul de expertiză în varianta B, cu motivarea că aceasta respectă dispozițiile art.168 alin.1 din, potrivit căruia "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
A concluzionat tribunalul că ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nici o dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 287 Codul muncii.
Și prin noile modificări aduse contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de SA s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și C, iar acest text se coroborează cu art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Astfel, prin actul adițional nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C, acestea fiind menținute și pentru anul 2008.
Tribunalul a concluzionat că, întrucât nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor salariale în salariul lunar nu pot fi reținute apărările pârâtei în acest sens și că majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Solicitarea reclamanților de a le fi acordată și dobânda legală aferentă sumei solicitate până la data plății efective a drepturilor bănești a fost respinsă, motivat de faptul că aceștia și-au recuperat prejudiciul ca urmare a acordării sumelor actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar acordarea dobânzii legale ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
În termen legal reclamanții au declarata recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7-9 și 3041cod procedură civilă, după cum urmează:
În motivarea recusului reclamanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a omologat varianta B din raportul de expertiză întocmit de expertul, care a fost fundamentată pe adresele nr.830 și nr.831 din 2008, eliberate și semnate de directorul Resurse Umane al, iar nu de directorul general.
Susțin recurenții că, deși din conținutul acestor două adrese nu rezultă dacă sumele respective sunt nete sau brute, în realitate este vorba despre salarii nete, ceea ce înseamnă că din aceste sume nu mai trebuie scăzut vreun impozit.
Au mai arătat reclamanții că instanța trebuia să omologheze varianta A din expertiză, ce a fost fundamentată pe adresele nr.1666/23.03.2003, nr.213/25.03.2005 și nr.713/15.05.2006, adrese emise în baza negocierilor dintre pârâtă și Aceste adrese determinau cuantumul salariului mediu brut, iar expertul a scăzut în această variantă toate impozitele și reținerile, operațiune în urma căruia a rezultat suma de 9350 lei, mult mai mare decât suma de 6057 lei stabilită în varianta
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, instanța reține următoarele:
Din cuprinsul art.168 alin.1 al Contractului colectiv de muncă, rezultă că suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C va fi "în cuantum de un salariu de bazămediu" pe
Adresele nr.1666 din 25.03.2003, nr.313 din 25.01.2005, nr.713 din 15.05.2006 și nr.504 din 11.06.2007 cuprind salariile mediibrutela nivelul pentru anii 2003-2007, motiv pentru care ele nu pot fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze.
Așa cum s-a arătat mai sus, ceea ce interesează în speță nu este cuantumul salariului brut mediu, ci cuantumul salariului de bază mediu, iar acesta din urmă rezultă din adresele nr.830 și 831 emise de C
Având în vedere această ultimă adresă, în varianta Bar aportului de expertiză contabilă, expertul a calculat suma cuvenită prin raportare la salariul mediu de bază, din care a scăzut sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale și impozitul.
Rezultă așadar că în mod corect instanța de fond a omologat această a variantă a raportului de expertiză, respectând dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul formulat de reclamanți, ca nefondat, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții G, G, G, -., G, G, și, împotriva sentinței civile nr.786/CM din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.
/12.12.2008/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
