Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7404/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5607/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7404R
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.510 din data de 11.03.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.510 din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondate, excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârâtă în întâmpinare, a fost admisă, în parte, acțiunea, a fost obligată pârâta SNP SA B, să plătească fiecăruia dintre reclamanții:, și câte 1387 lei, cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neachitate ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății și s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare care să stabilească dacă drepturile salariale cuvenite reclamanților au fost incluse în salariul de bază al acestora și modalitatea de acordare a acestor sporuri salariale, dar cum nici una dintre părți nu a achitat onorariul de expertiză, în baza prevederilor art.170 alin.(3) pr.civ. părțile au fost decăzute din dovada încuviințată, respectiv proba cu expertiza contabilă judiciară.
Pe excepția conexării, invocată prin întâmpinare, instanța de fond a respins-o ca fiind rămasă fără obiect, fiind conexate și alte dosare la dosarul cu numărul cel mai mic.
Pe fondul cauzei s-a constatat că acțiunea este întemeiată, în parte, deoarece în anul 2003 s-a inclus în salariul de bază numai o sumă fixă în cuantum de 70 lei (persoană/lună, respectiv 80 lei persoană/lună), dar fără respectarea prevederilor art.168 (1) din contractul colectiv de muncă, respectiv cuantumul salariului de bază mediu stabilit cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
S-a menționat că, din analiza modificărilor salariale ale reclamanților operate în carnetele de muncă ale acestora reiese că în anul 2004, nemaiavând creșteri salariale, în condițiile în care salariul minim pe economie a crescut cu 12%, primele de Paște și C s-au pierdut. Adică, creșterile salariale ulterioare nu cuprind nici măcar indicele de creștere al salariului minim pe economie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că prima instanță a nesocotit apărarea recurentei ce nu a susținut includerea permanentă a primelor de sărbători în salariul de bază, ci doar în martie 2003, având valoarea unei novații.
Drept urmare, cum prima (sau după caz) sporul salarial se include în salariul de bază, dreptul subiectiv la încasarea primei ori sporului încetează, devenind element constitutiv al salariului.
Tocmai de aceea recurenta susține apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C după ce în anul 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Un argument important este acela al nediminuării salariului în 2004 la nivelul de dinaintea includerii primelor în salariu.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Modul de interpretare al art.168 din CCM în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978 civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici.
Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul prezentat în motivarea recursului, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus". Or, ele nu au acționat în acest sens.
Raportat la aceste aspecte și la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați, prin includerea în salariul de bază.
Totodată, potrivit art.168 alin.1 teza a II-a din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare nu a rezultat că pentru anii 2004-2005 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea "criteriilor și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Așadar, atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale prin includerea în salariul de bază plătit reclamanților, includere ce ar avea valoarea unei novații și nici a argumentului nediminuării salariului în 2004 la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința civilă atacată, ca fiind legală și pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.510 din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: ,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact: /2ex.
29.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie, Dragoș
