Pretentii civile. Speta. Decizia 7405/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5610/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7405R
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.917 din data de 13.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.917/13.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția pentru Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - SA, și pe cale de consecință a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând prime de Paști pe anii 2005, 2006 și C pe anii 2004 și 2005 în cuantum de 4467 lei brut actualizat cu indicele de inflație la data de 06.04.2009.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 301, 70 lei cheltuieli de judecată - onorariul expert contabil.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între patronat și sindicatul reprezentativ al reclamanților, în forma aplicabilă la data de 05.02.2003 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SN.P SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA".
Cu ocazia negocierilor între părțile contractante în anul 2003 s-a convenit pe calea unui act adițional, la contractul colectiv de muncă prelungirea cu un an a vechiului contract cu modificări și completări.
În acest context, la art. 168 s-a introdus alin. 2 prin care s-a stipulat că "pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C s-au introdus în salariul de bază fiecărui salariat".
Pentru anii următori, respectiv 2004-2007, în actul adițional la Contractul colectiv de muncă, art. 168 alin. 2, avut următoarea formulare: "În anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din interpretarea fie doar literală a acestor prevederi contractuale rezultă în mod neechivoc că voința părților semnatare ale contractelor colective de muncă și actele adiționale din anii 2004-2007a fost în sensul includerii suplimentărilor salariale în salariul de bază al reclamanților numai pentru anul 2003, nu și pentru anii ulteriori.
Dacă suplimentările salariale în cauză ar fi fost incluse în salariile de bază ale reclamanților începând cu anul 2003 și nu doar pentru acest an, clauza contractuală care consacră aceste drepturi pentru anii 2004-2007 trebuia să prevadă în mod expres că pentru anul precedent suplimentările au fost incluse în salariul de bază, ceea ce nu s-a întâmplat.
În condițiile în care în mod expres părțile contractante au stipulat că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamanților, nu se poate pune problema că pentru anii 2004-2007 aceste drepturi le-au fost acordate.
Această interpretare nu poate fi înfrântă nici de împrejurarea invocată de pârâtă, în sensul că la nivelul Comisiei paritare părțile contractuale au convenit în anul 2008 că începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al angajaților, aceasta fiind interpretarea art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006.
În primul rând, față de formularea neechivocă a art. 168 alin.2 din actele adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2004-2007, este de observat că interpretarea făcută de Comisia paritară este de fapt modificarea articolului precizat, modificare care însă nu poate produce efecte, întrucât a intervenit după expirarea duratei anuale a contractului colectiv de muncă.
În al doilea rând, chiar dacă a admite că de fapt Comisia paritară sindicat-patronat nu a făcut o modificare tardivă a clauzei contractuale privind suplimentările salariale, ci a interpretat o clauză îndoielnică, nu există vreun impediment legal pentru ca instanța să poată face aprecieri dacă în fapt clauza respectivei comisii are corespondent, acest demers neavând semnificația susținerii voinței părților contractante.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul cuvenit pentru munca prestată, în baza art.168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă i se cuvin și drepturi bănești suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Pârâta a nesocotit aceste prevederi contractuale și nu a plătit drepturile salariale suplimentare pe anii 2004-2007.
În considerarea acestor motive, instanța a admis cererea în parte și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând prima de Paște pe anii 2005-2006 și de C pe anii 2004-2005, în sumă totală de 4467 lei brut, cu actualizarea cu indicele de inflație.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a reiterat considerațiile privitoare la includerea drepturilor salariale suplimentare de C și Paști în salariul de bază începând cu 2003, conform interpretării oferite de comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, cu consecința opozabilității față de salariați a prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și a sus-menționatei interpretări.
Urmare a acestei circumstanțieri a litigiului, a susținut că aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate.
Astfel, promovarea prezentei acțiuni este prematură, dreptul de aof ormula nefiind născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să se fi stabilit, potrivit art. 168 alin. 1 teza finală, drepturile salariale suplimentare neacordându-se automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile înaintea fiecăruia dintre cele două evenimente.
Pe de altă parte, a susținut că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, având în vedere că drepturile a căror valoare se urmărește prin promovarea prezentei acțiuni nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul, ci exclusiv drepturi acordate salariaților prin contract colectiv de muncă în scopul de a le oferi protecție socială, or, art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii prevede expres termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractul colectiv de muncă, ca fiind de 6 luni.
Pe fondul cauzei a reiterat că pretențiile sunt total nejustificate, întrucât societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, orice susținere contrară fiind lipsită de fundament în condițiile în care începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, reglementând menținerea acestei măsuri și după anul 2003, astfel, atât reprezentanții salariaților cât și instanțele învestite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea acestora salariaților și oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate.
Astfel, analizând comparativ versiunile în timp ale art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, în măsura în care acest text ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa pentru anii ulteriori lui 2003.
De asemenea, prin art. 9 și 10 din Contractul colectiv de muncă, părțile au stabilit o procedură ce trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața instanței, prin constituirea unei comisii paritare, compuse atât din reprezentanții salariaților, cât și ai societății, a cărei decizie adoptată în speță are caracter obligatoriu pentru părți, conform Anexei 2 la Contractul colectiv de muncă, precum și valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză.
În fine, sumele pretinse au fost greșit calculate, având în vedere că
s-a pornit de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă stipulează că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de ale cărui valori, pentru perioada 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul referitor la prematuritatea cererii de chemare în judecată nu poate fi primit, întrucât dreptul pretins este prevăzut în mod imperativ de art. 168 alin. 1 Contractul colectiv de muncă pentru 2004-2007, existența lui nefiind afectată de vreun termen suspensiv, termenul de 15 zile anterior fiecărui eveniment religios fiind prevăzut numai pentru stabilirea în concret a valorii și condițiilor de acordare (exercitare) a acestui drept, iar în măsura în care negocierile în acest sens nu s-au desfășurat, nefiind inițiate de patronat, situația îi este imputabilă acestuia, dar nu afectează existența și posibilitatea de valorificare în instanță a dreptului.
De altfel, o atare excepție o face contradictorie, de neînțeles, pe următoarea, a prescripției dreptului material la acțiune, neputându-se susține în același timp, pe de o parte, că dreptul nu poate fi încă pretins în instanță, pe de altă parte că, de fapt, dreptul la acțiune pentru aceleași pretenții este prescris.
Referitor la această a doua excepție de ordine publică, Curtea reține că este vădit nejustificată aprecierea potrivit căreia pretențiile ce fac obiectul prezentei judecăți nu reprezintă drepturi salariale, ci drepturi de protecție socială, contrazisă de chiar formularea expresă a textului art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă incident, în condițiile în care drepturile suplimentare sub forma unor adaosuri la salariu păstrează această natură, chiar dacă nu au caracter continuu, ci ocazional, legat de sărbătorile religioase specificate.
Din acest punct de vedere, este evident că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, raportat la care, prezenta acțiune, introdusă la 26.11.2007, prin care se solicită suplimentările salariale prevăzute pentru anul 2007, fost formulată în termen.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, Curtea reține că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007, nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, iar cât privește hotărârea comisiei paritare nr. 12/18.06.2007, prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor pretinse.
Mai mult, față de conținutul clar și neechivoc al textului art. 168, acesta nu are nevoie de o explicitare a voinței părților, utilă doar în situația clauzelor neclare ori îndoielnice, astfel că interpretarea dată prin notele comisiei paritare apare ca o modificare a clauzelor contractului.
În același sens, teza potrivit căreia pentru anii ulteriori lui 2003 art. 168 alin. 1 ar fi devenit caduc, părțile convenind să nici nu mai fie acordate prime, întrucât au fost încorporate în salariul de bază, nu poate fi valabil susținută, de vreme ce dispoziția expresă a art. 168 alin. 1 a fost menținută în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate ce au urmat, până în anul 2007 inclusiv, aplicabile cu prioritate, dacă conțin clauze mai favorabile față de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Sub aceste aspecte, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că măsura includerii sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al reclamantului a constituit modalitatea în care s-a realizat reașezarea salariilor în anul 2003, însă aceasta nu a afectat în niciun fel valabilitatea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 pentru viitor, independentă de nivelul salariului de bază, astfel cum a rezultat în urma reașezărilor succesive; de altfel, o atare susținere a recurentei nu rezistă nici față de modalitatea de stabilire a valorii acestor sume, prevăzută imperativ de art. 168 alin. 1 din M, respectiv prin negociere, începând cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, cu privire la modalitatea de acordare, condiții, criterii, beneficiari, valoarea concretă, etc. în absența cărora societatea nu se poate prevala de culpa de a nu fi inițiat negocieri, iar salariații având acțiunea directă întemeiată pe contract, pentru realizarea dreptului stipulat neechivoc de acesta și în contra căruia angajatorul nu se poate apăra invocând formularea "defectuoasă" (pentru că în acest caz s-ar ajunge la schimbarea înțelesului clar și lămurit al clauzei).
Prin urmare, numai faptul că salariul de bază nu a scăzut este irelevant sub aspectul existenței dreptului pretins, întemeiat pe o dispoziție autonomă care a fost menținută.
Curtea mai reține și că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit faptul pretins, al plății drepturilor suplimentare solicitate, situație în care, în mod legal a procedat instanța, dând eficiență clauzei imperative a art. 168 alin. 1 din, de care reclamanții s-au prevalat în mod legitim pentru a-și justifica acțiunea și dovedi existența dreptului reclamat.
În fine, nefondată este și critica referitoare la calcularea eronată a drepturilor salariale pretinse, având în vedere că aceasta s-a făcut raportat la salariul de bază mediu pe, de către expertul contabil desemnat, în cuprinsul unui raport necontestat în condițiile art. 212 alin. 2. pr. civ. situație în care nu mai pot fi puse în discuție concluziile acestuia în recurs.
În consecință potrivit celor expuse, se constată legală și temeinică sentința primei instanțe, prin raportare la care recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată - SA, cu sediul în B Calea, nr.239, sector 1 reprezentată prin și Asociații cu sediul în B,--8 House, sector 1 împotriva sentinței civile nr.917 din data de 13.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în V,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./05.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie, Dragoș
