Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.741
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.347 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii cu domiciliul ales la.Av.Parhon, cu sediul în M,-, -B,.25, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA, intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6324/120/16.12.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA Târgoviște, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C pe perioada 2005-2007 și reactualizate la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost salariații societății pârâte și pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă, însă pe lângă acest salariu trebuiau să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu au beneficiat de acele suplimentări salariale pentru perioada 2005-2007, iar faptul că în art.168 alin.2 se precizează că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost plătite eșalonat în 12 rate lunare nu are relevanță, câtă vreme în contractele colective de muncă pe anii următori se face precizarea referitoare la anul 2003 și la aceste suplimentări salariale.
S-au atașat în copie: actele de identitate, carnetele de muncă, extras de pe Contractul colectiv de muncă.
Pârâta deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru drepturile salariale pentru Paștele anului 2005, întrucât acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 16.12.2008.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.347 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților invocată din oficiu pentru drepturile salariale suplimentare aferente anului 2005 și s-a respins cererea ca prescrisă pentru această perioadă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții T, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta la plata către reclamanta Tad repturilor salariale suplimentare ce reprezintă primă de C 2005 și către reclamantul la plata acestor drepturi pe perioada C 2005- Paști 2007, calculate conform art. 168 alin.1 și reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății, au fost respinse restul pretențiilor reclamanților și totodată, a fost obligată pârâta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că potrivit disp. art 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii drepturile salariale se pot solicita în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, ori această perioadă a expirat la data introducerii cererii pentru Paștele anului 2005, astfel că instanța de fond a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat că reclamanții au fost salariații societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
A mai reținut instanța de fond, că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească suplimentările salariale ce reprezintă prime de C 2005 -C - 2007.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond, că aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2005 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2005- 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Totodată, instanța de fond a reținut că salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nicio dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2005 - 2007.
A mai reținut instanța de fond că reclamanta a lucrat la pârâtă până în 16.01.2006 iar reclamantul a lucrat până în 03.07.2007.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2005 -2007 și având în vedere argumentele prezentate, instanța de fond a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul suplimentărilor salariale privind primele de Paști și C, prev.de art. 168 din CCM, recurenta a susținut în esență că acestea au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, începând cu anul 2003, fără a fi individualizate distinct, astfel că se regăsesc în salariile de bază și pe anii ulteriori (2004-2008).Prin urmare, prima instanță, dispunând obligarea pârâtei la plata din nou a acestor suplimentări salariale, a pronunțat o hotărâre greșită, pornind deci de la interpretarea eronată a dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Arată recurenta că un argument în plus îl constituie nota Comisiei Paritare SA, potrivit căreia primele de Paști și de C pentru perioada 2004-2007 au fost incluse în salariul de bază, fiind reprezentate de majorarea salarială survenită în anul 2003.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii și acestui capăt de cerere.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, precum și de dispozițiile art. 304 cod pr.civilă constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Prima instanță în mod corect a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și C, ar fi fost efectiv plătite, din actele dosarului rezultând acest lucru.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt necontrazis de recurentă cu înscrisurile depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că, potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, așa cum a susținut.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate, ele nefiind justificate, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal și temeinic stabilită de prima instanță, în raport de dispozițiile art. 168 din CCM, sens în care recursul este nefundat, urmând să fie respins conform disp.art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.347 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii cu domiciliul ales la.Av.Parhon, cu sediul în M,-, -B,.25, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./8.05.2009
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
