Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7411/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5632/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7411R
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Grădinița de Copii nr.6, împotriva sentinței civile nr.1159 din data de 15.06.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: Inspectoratul Școlar al Județului T, Sindicatul Învățământului Preuniversitar, C, G, C, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 09.12.2009, de către intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, întâmpinare.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererile de recurs, cât și prin cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.01.2009 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, reclamantele, C, G, C, și, prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în contradictoriu cu pârâții Grădinița nr. 6 A, Instituția Primarului municipiului A, Consiliul Local al municipiului A și Inspectoratul Școlar Județean T, au solicitat tribunalului ca prin sentința ce se va pronunța să dispusă obligarea pârâților să le plătească în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007 diferența dintre drepturile salarale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat pe perioada ianuarie 2007-20 iulie 2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cele efectiv încasate pe aceeași perioadă.
Prin sentința civilă nr.1159/15.06.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T; a respins ca nefondate excepțiile privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membri de sindicat ce au calitatea de reclamanți, invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T; a admis în parte acțiunea reclamantelor:, C, G, C, și, formulată prin reprezentantul lor Sindicatul învățământului Preuniversitar T, în contradictoriu cu pârâții: Grădinița nr. 6 A, Instituția Primarului municipiului A, Consiliul Local al municipiului; a obligat pârâții să plătească reclamanților în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat, conform dispozițiilor Legii nr.220/2007, pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și cele efectiv încasate pe aceeași perioadă de timp, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat pârâții să plătească reclamantelor suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Procedând conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Astfel, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a cărei rază își desfășoară activitatea, ordonator de credite fiind Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ. Cum calitatea de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică, instanța de fond a concluzionat că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are nici calitatea de donator de credite și nici calitatea de angajator, admițând această excepție, iar pe fond a respins acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, instanța de fond le-a respins ca nefondate, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii, sindicatele pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce sunt reiterate și în Legea nr.168/1999 cât și în Legea nr.54/2003.
S-a reținut că cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă și din aceasta reiese că Sindicatul Învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată anexă(tabel) la cerere cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primăria mun. A prin reprezentantul funcției publice - primar și Consiliul Local al mun. Aaf ost respinsă ca nefondată având în vedere dispozițiile art. 63 al. 1 lit. c al.4 din Legea 215/2001, precum și art. 20 al. 1 și al. 4 din Legea nr. 500/2003, pârâții îndeplinind funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamante.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că motivul disputei dintre părți se referă la momentul intrării în vigoare al Ordonanței nr.11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007.
Salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1 privind Statutul cadrului didactic, prin Ordonanța nr.11/2007 stabilindu-se creșterile salariate ce vor fi acordate în anul 2007 personalului didactic.
Astfel ordonanța a prevăzut că în cursul anului 2007 salariile de bază al personalul didactic din învățământ se majorează prin modificarea coeficientului de multiplicare, în trei etape, respectiv pentru perioada 01.01.-31.03.2007 în care valoarea coeficientului este 221, 307 lei, pentru perioada 01.04 - 30.09.2007 în care valoarea coeficientului de multiplicare este de 225,733 lei iar pentru perioada 01.10.-31.12.2007 de 259, 593 lei.
La art.9 s-a prevăzut că această ordonanță se aplică începând cu luna ianuarie 2007 ulterior a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, act normativ care a modificat anexele privind coeficienții de multiplicare cu menținerea acelorași perioade de acordare.
Față de aceste modificări legislative pârâții au procedat la calcularea și acordarea acestor drepturi salariate începând cu 20.07.2007, apreciind că Legea nr.220/2007 nu operează retroactiv.
Văzând prevederile art.9 din ordonanță prima instanță a apreciat că termenul de aplicare creșterilor salariale nu a fost modificat și potrivit dispozițiilor art.11alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, prevederile OG nr.11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007 trebuie aplicate începând cu data stabilită în cuprinsul său respectiv, ianuarie 2007.
Mai mult, prin art.2 din Ordinul fostului Minister al Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologilor de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007, s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare fost publicate ulterior, iar coeficientul de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta deoarece acesta crește progresiv.
Pârâții nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007, motivat de faptul că legea nu retroactivează.
Raportat la situația de fapt reținută și la dispozițiile legale analizate prima instanță a reținut că acțiunea formulată de sindicat în numele membrilor săi, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 este întemeiată și astfel a admis-o în parte și a obligat pârâții să plătească reclamanților, în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007 diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat, conform dispozițiilor Legii nr.220/2007, pe perioada ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și cele efectiv încasate pe aceiași perioadă de timp.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs, recurenții-pârâți Consiliul Local al municipiului A și Primăria municipiului A - Instituția Primarului ale căror motive de nelegalitate și netemeinicie deși expuse în cereri separate sunt identice precum și Grădinița de Copii nr. 6 A care în esență vizează aceleași motive, după cum urmează:
La data de 02.02.2007 a apărut în Monitorul Oficial nr.85/2007, nr.OG 11/2007 prin care se stabilesc creșterile salariale ce se vor acorda personalului didactic în anul 2007. Prezenta ordonanță prevede la art. 9 că se va aplica începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007. În conformitate cu actul normativ, salariile de bază ale cadrelor didactice au fost majorate prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei tranșe, respectându-se întocmai prevederile legale.
La data de 17.07.2007 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 478/2007, Legea 220/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. În cuprinsul actului normativ nu este prevăzut un termen special de intrare în vigoare, în consecință se aplică regula comuna prevăzută de art. 11 în Legea 24/2000 privind ntrarea in vigoare a actelor normative:"(1) Legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzuta in textul lor". Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării in Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 celei de-a treia zi de la publicare. Prezenta lege modifică anexele privind coeficienții de multiplicare prevăzuți inițial în OG nr. 11/2007.
Având în vedere art. 1 cod civil "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă." reiese ca Legea 220/2007 de modificare a OG 11/2007 se aplica de la intrarea ei in vigoare pentru viitor.
de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează cu coeficienții de multiplicare prevăzuți în Legea 220/2007 de la intrarea în vigoare a acesteia pentru viitor și nu cum greșit a interpretat instanța de fond de la 01.01.2007.
Instanța de fond, prin admiterea acțiunii formulate de reclamanți, a stabilit acordarea unor drepturi salariale mai mari ( intrarea in vigoare a Legii nr. 220/2007 de la 01.01.2007 ) decât a dorit să acorde legiuitorul prin însăși textul de lege. Consideră recurenții că sentința civilă pronunțată este lipsită de temei legal și mai mult decât atât este dată cu aplicarea greșită a legii, prin faptul că în mod eronat și forțat, legea a fost interpretată în favoarea reclamanților.
Așa cum reiese din textele de lege citate mai sus legea civilă nu retroactivează și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial dacă nu se prevede în cuprinsul ei un alt termen.
La data de 09.12.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat menționați în tabelul anexă, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, pentru următoarele motive:
Prin recursurile formulate, întemeiate pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenții consideră că Legea nr.220/20.07.2007 privind majorarea coeficienților de multiplicare prevăzuți de OG nr.11/11.01.2007 trebuie să intre în vigoare după publicarea actului normativ în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară, dacă este prevăzută în textul legii. În acest sens a fost invocat art.1 din Codul civil, omițându-se faptul că Legea nr.220/20.07.2007 este un act normativ de aprobare și modificare a OG nr.11/2007.
Legea nr.220/20.07.2009 a aprobat OG nr.11/2007 și în același timp a majorat coeficienții de multiplicare pe grade didactice în învățământ, vechime în învățământ și funcție didactică, fără însă să modifice art.9 din ordonanță cu privire la data intrării în vigoare a actului normativ.
Dacă legiuitorul avea intenția ca aplicarea prevederilor Legii nr.220/20.07.2007 să se facă la data publicării în în mod implicit ar fi modificat conținutul art.9 din OG nr.11/2007.
Astfel că, în mod corect instanța de fond a apreciat că dispozițiile modificatoare ale coeficienților de multiplicare din Legea nr.220/2007 se încorporează în actul de bază, respectiv OG nr.11/2007, identificându-se cu acesta la data intrării în vigoare, respectiv 1.01.2007 conform art.9 din ordonanță.
Examinând motivele de recurs formulate în termenul legal de recurenți, față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a reținut că, majorarea coeficienților de ierarhizare prevăzută la punctul 2 al Legii nr.220/2007 se aplică retroactiv personalului didactic din învățământ, iar nu de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv de la 20.07.2007 în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens.
Astfel, personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, i-au fost acordate creșteri salariale pentru anul 2007 rin p. G nr.11/31.01.2007, act normativ care a intrat în vigoare la 5.02.2007, la 3 zile după publicarea sa în Monitorul Oficial.
Creșterile salariale acordate personalului didactic din învățământ s-au realizat prin modificarea coeficientului de multiplicare 1,00 în trei etape succesive, respectiv 01.01.2007-31.03.2007, 01.04.2007-30.09.2007 și 01.10.2007-31.12.2007. Acest act normativ, deși a intrat în vigoare la data de 05.02.2007, cuprinde dispoziții exprese de retroactivitate, în sensul că prevederile sale se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Ulterior, la data de 4.07.2007 a fost adoptată Legea nr.220 pentru aprobarea OG nr.11/2007, lege care a intrat în vigoare la 20.07.2007. Prin această lege s-au adus modificări ordonanței executivului (doar a conținutului anexelor 1.1,1.2,3,4 și 5) în sensul prevederii unei valori mai mari a coeficientului de multiplicare pentru personalul din învățământul preuniversitar în funcție de vechime în învățământ, rezultând în acest fel drepturi mai favorabile pentru membrii sindicatului reclamant (de exemplu, în OG 11/2007 la vechimea de 6-10 ani coeficientul era de 4,293 iar în Legea nr. 220/2007 la aceiași vechime coeficientul este de 4,722).
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate de către recurenți, referitoare la faptul că doar actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres o dată de aplicare a prevederilor acestuia (01.01.2007), și că Legea nr.220/2007 chiar dacă nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007 nu a prevăzut expres faptul că dispozițiile sale retroactivează câtă vreme potrivit art. 11 alin 1 și 3 ale Legii nr. 24/2000 legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor.
Totodată, Curtea mai reține că în art. 53 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, introdus prin Legea nr. 189/2004 s-a adăugat alin. 3 care dispune că în cazul legilor prevăzute de art. 115 alin. 8 din Constituția României, republicată, să se precizeze în cadrul dispozițiilor finale, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice pe perioada de aplicare ordonanței.
Revenind la OG nr. 11/31 ianuarie 2007 se constată că prin Legea nr. 220/2007 nu s-a adus nicio modificare a articolului 9, astfel că ordonanța se aplică de la data cuprinsă în conținutul său și nu de la data de 20 iulie 2007 așa cum susțin recurenții.
Referitor la criticile recurenților pârâți Consiliul Local al municipiului A și Primăria municipiului A - Instituția Primarului privind lipsa calității procesuale pasive, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.
În acest sens, Curtea notează dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001 potrivit cărora începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea ".
În același sens sunt și dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 republicată care statuează că "nitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli de personal; etc."
Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigură din bugetul de stat, ca finanțare de bază a unității de învățământ, însă prin intermediul bugetului local.
Concret, atribuțiile instituțiilor publice locale implicate în această finanțare pot fi lămurite ținând seama, pe de o parte, de prevederile art.38 din Legea nr.215/2001 republicată potrivit cărora consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite etc. iar pe de altă parte, de prevederile art.63 alin.1 și 4 din Legea nr.215/2001 republicată potrivit cărora primarul îndeplinește atribuții referitoare la bugetul local, are funcția de ordonator principal de credite, întocmind proiectul bugetului local pe care îl supune spre aprobare consiliului local.
Cum drepturile bănești cuvenite intimatului-reclamant cu titlu de drepturi salariale neîncasate de la 01.01.2007 (majorarea coeficientului de ierarhizare dispusă prin Legea nr.220/2007) sunt cheltuieli de la bugetul de stat, dar aprobate spre plată prin intermediul ordonatorului principal de credite, primarul, prin bugetul local aprobat de către consiliul local, rezultă fără îndoială, calitatea procesuală pasivă a acestor două instituții publice locale în cauza de față.
Nefondate sunt și criticile recurentei-pârâte Grădinița nr. 6 A privind lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T întrucât potrivit dispozițiilor art. 222 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 sindicatele pot să-și reprezinte membrii în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora. Or, în cauză reclamantele au făcut dovada că la data formulării cererii de chemare în judecată erau angajate ale grădiniței în funcția de educator și au semnat tabelul care le atestă calitatea lor de membri de sindicat și împuternicirea dată sindicatului de a le reprezenta în conflictul de muncă (filele 5-6 dosar fond).
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursurile formulate de recurenții pârâți Consiliul Local al municipiului A, Primăria municipiului A - Instituția Primarului și Grădinița de Copii nr. 6 A, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții: Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Grădinița de Copii nr.6, împotriva sentinței civile nr.1159 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații: Inspectoratul Școlar al Județului T, Sindicatul Învățământului Preuniversitar, C, G, C,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact: /2ex.
29.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie, Dragoș
