Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7853/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7853
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.187 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurentul reclamant, lipsind recurentul pârât - SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței lipsa răspunsului la adresa efectuată de instanță, către SC SA ( fostă SC SA.
Avocat, pentru recurentul reclamant arată că adresa efectuată din acest dosar nu are legătură cu, cauza de față.
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând primele aferente sărbătorii de C pentru anul 2004 și 2005 și sărbătorii de Paști, pentru anul 2005, cu cheltuieli de judecată la fond.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 187 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2003, reprezentanții pârâtei și cei ai, au prevăzut că în salariul de bază al fiecărui salariat, să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și de Paști. Pentru anii următori în actele adiționale la contractul colectiv de muncă, dispoziția referitoare la aceste drepturi, respectiv art. 168 alin 2 din contractul colectiv de muncă fost reiterată,motiv pentru care petentul a considerat că doar pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază iar pentru anii următori acestea i se cuvin separat.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că voința părților semnatare contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de petent, deoarece din nota asupra precizării situației primelor reglementate de art. 168 din contractul colectiv de muncă, comisia paritară întrunită în baza art. 9 și 10 din contractul colectiv de muncă, în vederea adoptării unei abordări unitare a acestor dispoziții, a statuat că începând cu anul 2003 primele de C și Paști au fost incluse în salariul lunar de bază al salariaților. Această situație urma să se mențină până la momentul când părțile vor conveni în mod expres altfel.
În condițiile în care pe rolul instanțelor au fost promovate o serie de acțiuni vizând acordarea de către și a primelor de Paști și pe anii 2004 - 2007, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au înțeles să facă ele însele interpretarea aliniatului 2 al articolului 168 din contractul colectiv de muncă, ca urmare a actului adițional nr.3 și în acest sens s-a întocmit nota înregistrată la pârâtă sub nr.4209 din 6.11.2007.
Punctul II al acestui act stabilește că, începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art. 168 al.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anulare au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după includerea Primelor în salariu și a fost semnat de reprezentanții legali ai SC SA și.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că, în mod greșit s-a reținut că voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale, prin interpretarea dată de Nota încheiată de Comisia Paritară cu referire la situația primelor reglementate de art. 168 în sensul că, începând cu anul 2003 primele de C și Paște au fost incluse în salariul lunar de bază al salariaților, deoarece alin. 2 al. Art. 168 prevede expres, faptul că doar în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Dispozițiile referitoare la includerea suplimentările salariale în salariul de bază doar pe anul 2003 sunt reluate și în dispozițiile încheiat pe anii 2005, 2006 fără a se face vreo mențiune că suplimentările salariale pentru anii următori vor fi incluse în salariile de bază ale salariaților.
Instanța de recurs a amânat cauza la cererea reprezentantului intimatei de depune la dosar înscrisuri pentru a proba susținerile formulate în apărare.
Recursul este fondat.
Recurentul-reclamant a fost salariat al intimatei-pârâte și a solicitat prin acțiune drepturi salariale actualizate pentru perioada decembrie 2004-aprilie 2005, reprezentând suplimentări salariale de C și Paști.
Excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și prematurității acțiunii invocate de către intimata-pârâtă nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul Muncii.
Potrivit art. 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, lipsa negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele 2 evenimente, Paști și C din care să se stabilească valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile, condițiile și beneficierii nu poate fi opusă salariaților care nu au nici o culpă în lipsa negocierilor între patronat și Sindicate și implicit la excepția prematurității acțiunii, așa cum se susține în întâmpinare.
Angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre Patronat și Sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contract colectiv de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SC. vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SC au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul Muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul Muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul Muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 168 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 al.2 pr.civilă rap. la art. 304 pct.9 pr.civilă se va admite recursul recurentei, se va modifica sentința în sensul că pe fond se va admite acțiunea, urmând a fi obligată intimata-pârâtă să plătească recurentului-reclamant drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005, precum și cele de C pentru anii 2004-2005 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății drepturi ce vor fi actualizate la data plății efective.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga pârâta către reclamant la plata sumei de 300 de lei, cheltuieli de judecată la fond și va lua act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.187 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC
Modifică sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta către reclamantul la plata drepturilor bănești reprezentând primele aferente sărbătorii de C pentru anul 2004 și 2005 și sărbătorii de Paști pentru anul 2005.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Ia act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2008.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
10.10.2008
Red.Jud.B,
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Florica Diaconescu, Lucian
