Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 791/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.791
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.346 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, depune la dosar, în copie xerox, adresele nr.47/2008 și nr.48/2008, filele 11-12. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune invocată și respingerea acesteia ca prescrisă. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul acordării suplimentărilor salariale solicitate de reclamanți în raport de salariul de bază mediu pe, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, arătând, în esență, că în mod corect instanța de fond respins excepția prescripției dreptului la acțiune și că adresele depuse la acest termen de judecată la dosar de către apărătorul recurentei nu sunt acte noi și ar fi putut fi depuse de la instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor de: 7480 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște pe perioada 2004-2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariata societății pârâte la Sucursala, iar prin decizia nr.28/2007 raporturile de muncă au încetat; că în calitate de salariat nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar acte.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal, iar pe fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceasta.
Pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.346 pronunțată la 4.02.2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 7480 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de și Paște 2004-2006, din care se vor reține impozitul și cotele de contribuție la asigurările sociale, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care, în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că, potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003, primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei, însă, ulterior, aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamant respectiv 7480 lei reprezentând prime de C pentru anii 2004, 2005 și 2006 și prime de Paște pentru anii 2005, 2006 -ce vor fi impozitate si apoi actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune în cauză fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive s-a cerut, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și în subsidiar, respingerea acțiunii ca prescrise, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că prima instanță a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar-inclusiv cele depuse în recurs rezultă că, începând cu anul 2003, anual, s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2004, 2005, 2006 și respectiv Paște 2005, 2006 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantei însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 927 lei - C 2005, 1160 - C 2006 și respectiv 850 lei pentru prima de Paște 2005, 1047 lei pentru prima de Paște- 2006, așa cum acestea reies din înscrisul depus în recurs la dosar, în total 4783 lei.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma totală de 4783 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.346 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 4783lei brut reprezentând: 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 lei primă C 2006, sume ce vor fi reactualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
CP/FA
3 ex.
2008-05-30
Trib.P nr-
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
