Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.793
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.290 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în comuna, sat, nr.7, județ P și, domiciliată în comuna, sat, nr.6, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatele-reclamante reprezentate de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, adresele nr.47/2008 și nr.48/2008, filele 12-13.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune invocată și respingerea acesteia ca prescrisă. Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul acordării suplimentărilor salariale solicitate de reclamanți în raport de salariul de bază mediu pe, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Avocat având cuvântul pentru intimatele-reclamante solicită respingerea recursului, arătând în esență că în mod corect instanța de fond respins excepția prescripției dreptului la acțiune și că adresele depuse la acest termen de judecată la dosar de către apărătorul recurentei nu sunt acte noi și ar fi putut fi depuse de la instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3780 lei către și respectiv a sumei de 5630 lei către, reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2005, respectiv 2004-2006, cu ocazia sărbătorilor de C și de Paște, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că au fost salariate la SA, reclamanta fiind pensionată prin decizia nr.286/28.06.2005, iar reclamanta a fost disponibilizată în baza art.65 și art.66 Codul muncii, prin decizia nr.515/05.06.2006.
Au mai susținut reclamantele că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 prevede la art. 168 alin.1 dreptul angajaților la suplimentări salariale de Paște și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, nu au primit aceste sume de bani.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia, iar pe fondul cauzei, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.290 din 1 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea precizată formulată de reclamante, a obligat pârâta să plătească reclamantelor drepturile salariale cuvenite și neacordate astfel: pentru -3780 lei, sumă brută din care 980 lei reprezintă prima de C 2004, 1400 lei- prima de Paște 2005, 1400 lei-prima de C 2005, iar pentru, 5630 lei sumă brută din care 980 lei prima de C pe anul 2004, 1400 lei prima de C 2005, 1400 lei prima de Paște 2005 și 1850 lei prima de Paște pentru anul 2006, sumele urmând a fi reactualizate potrivit indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta la câte 300 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că cererea a fost înregistrată în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza art.137 Cod procedură civilă tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantele au fost încadrate la societatea pârâtă, reclamanta fiind pensionată prin decizia
nr.286/28.06.2005, iar reclamanta a fost disponibilizată, în baza art.65 și art.66 Codul muncii, prin decizia nr.515/05.06.2006, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevăzând, la art.168, că angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și
Prin alin.2 al aceluiași articol s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004, 2005, 2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004, 2005, 2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai constatat tribunalul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamante a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada în discuție.
Pe cale de consecință, în baza prevederilor art.161 alin.1 din Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta la plata către acestea a drepturilor salariale cuvenite și neacordate după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat în termen legal recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că dreptul la acțiune al reclamantelor este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantelor este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține de pârâtă că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 -
2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantele necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamantelor, care în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acestea cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței cu obligarea pârâtei la plata către reclamante a sumelor de bani comunicate de societatea pârâtă ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Intimatele-reclamante și nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentate fiind în instanță, la termenul din 21.05.2005, prin apărător, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs pârâta a depus la dosar, în copie, adresele înregistrate la Direcția Corporative- Juridic sub nr.47 și 48/05.02.2008.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Cu privire la primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamantelor este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC ""SA în sensul că acțiunea reclamantelor trebuie respinsă întrucât primele de C și de Paște au fost incluse în salariul de bază al reclamantelor pe anii în discuție în cauză.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005,2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005 și 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii în discuție, ar fi fost acordate reclamantelor prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora.
Împrejurarea că acțiunea reclamantelor a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei-pârâte pentru intimatele-reclamante, reprezentând prime de C și Paște, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor
nr.1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimatele-reclamante, privind nivelul salariului mediu brut pe societate începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005 și 2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.2919/12.11.2007 la această direcție, depusă chiar la dosarul de fond (fila 77), rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005 și 1047 lei pentru luna martie 2006, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.47/02.05.2008 tot la Direcția Corporative - Juridic, depusă în copie la dosar în recurs.
În consecință, în raport de cele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. coroborat cu art.3041pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantelor, astfel: - 3623 lei brut pentru reclamanta, reprezentând primă C 2004-799 lei brut, primă Paște 2005 - 850 lei brut, primă C 2005 - 927 lei brut, primă Paște 2006 - 1047 lei brut, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă și 1649 lei brut pentru reclamanta, reprezentând primă C 2004 - 799 lei brut și primă Paște 2005 - 850 lei brut, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.290 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în comuna, sat, nr.7, județ P și, domiciliată în comuna, sat, nr.6, județ P și în consecință:
Modifică sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantelor, astfel:
- 3623 lei brut pentru reclamanta, reprezentând primă C 2004-799 lei brut, primă Paște 2005 - 850 lei brut, primă C 2005 - 927 lei brut, primă Paște 2006 - 1047 lei brut, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă;
- 1649 lei brut pentru reclamanta, reprezentând primă C 2004 - 799 lei brut și primă Paște 2005 - 850 lei brut, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
--- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
3 ex./27.05.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond - -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
