Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 83/2008-
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,- și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în S M, 25 Octombrie,. 1,. 7, județul S M și intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, județul B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 799/D din 12 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea prezentului litigiu și în eventuala lor lipsă, conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la judecarea recursurilor de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 799/D din 12 septembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantului G, în contradictoriu cu MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și în consecință:
Pârâții au fost obligați să restituie reclamantului suma de 921,73 lei, actualizată cu indicele de devalorizare până la data restituirii efective, sumă reținută în baza angajamentului de plată anulat prin Sentința civilă nr. 199/D/2006 a Tribunalului Satu Mare.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul, în prezent pensionar, și-a desfășurat activitatea ca procuror în cadrul PARCHETULUI de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE.
La cerere și în temeiul unor documente justificate, acestuia i-au fost decontate cheltuielile efectuate cu diferite lucrări stomatologice, în baza dispozițiilor art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004.
Cu ocazia controlului efectuat de către Serviciul de audit Public Intern, s-a evidențiat faptul că decontarea acestor cheltuieli ar depăși limitele legale, motiv pentru care s-a recomandat luarea unor măsuri pentru recuperarea sumelor decontate. În acest scop, i s-a cerut și reclamantului, alături de alte persoane să semneze un angajament de plată, în baza căruia i-a fost reținută suma de 921,73 lei.
Prin Sentința civilă nr. 199/D/20.04.2006 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr. 852/2006, rămasă irevocabilă, angajamentul de plată asumat a fost anulat, fără să se dispună restituirea sumei reținute în baza acestuia, întrucât reclamantul nu a formulat în acel dosar o cerere în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, iar potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, angajatorii se pot adresa instanței competente pentru recuperarea prejudiciului cauzat unității de către angajați, hotărârea instanței constituind titlu executoriu.
În consecință, reținerea sumei a cărei restituire o solicită reclamantul, s- reținut că s-a făcut cu încălcarea acestor dispoziții legale, întrucât nu are la bază un titlu executoriu legal.
În cauză s-a apreciat că nu au relevanță apărările formulate de către MINISTERUL PUBLIC, câtă vreme acesta nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite repararea prejudiciului cauzat prin eventuala decontare nelegală a cheltuielilor efectuate cu lucrările medicale respective. Astfel de apărări ar putea fi invocate și într-o cerere formulată pe cale principală, în condițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute, instanța de fond a admis cererea reclamantului, conform dispozitivului.
Cheltuielile de judecată nu au fost justificate.
Asistenții judiciari, participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, au exprimat aceeași opinie asupra cererii reclamantului.
Împotriva hotărârii au formulat recurs MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Procurorul General al României și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor publice S
Prin recursul formulat MINISTERUL PUBLIC critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul invocă aplicarea greșită a legii, respectiv art. 283 Codul muncii, în sensul că acțiunea reclamantul era tardivă și în atare situație solicită admiterea excepției de tardivitate.
Cu privire la fondul cauzei dedusă judecății recurentul invocă netemeinicia acțiunii, motivat de faptul că, controlul audit a evidențiat că decontarea tratamentelor stomatologice pentru reclamant s-a făcut cu ignorarea dispozițiilor legale precum și a instrucțiunilor Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Se arată că reclamantului i s-a transmis lista lucrărilor stomatologice care pot fi decontate și procentajul respectiv -în acest sens o parte din serviciile și lucrările stomatologice neputând fi decontate, neputând fi cuprinse în Normele Metodologice de aplicare a Contractului cadru Anexa 8 cap. III, iar potrivit Instrucțiunilor Ministerului Public contravaloarea serviciilor stomatologice prestate unui asigurat care nu se regăsesc în lista serviciilor stomatologice prevăzute în Anexa 11 din Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate este suportat de către asigurat.
Pe de altă parte, susține recurenta, nu se pot deconta din bugetul Ministerului Public serviciile stomatologice efectuate în cabinetele stomatologice particulare care nu au încheiat contract cu Casa Asigurărilor de Sănătate din Aparatul Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și cele efectuate la cerere sau nu au reprezentat o necesitate.
Nu în ultimul rând, potrivit instrucțiunilor susmenționate, în cazul în care un asigurat al Casa Asigurărilor de Sănătate din Aparatul Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești se adresează unui cabinet stomatologic care face parte din rețeaua sanitară a asigurărilor de sănătate sau are contract doar cu, din bugetul Ministerului Public se va suporta doar diferența dintre suma pe care trebuia să o suporte Casa Asigurărilor de Sănătate din Aparatul Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și tariful aferent serviciilor stomatologice cuprinse în lista serviciilor. Recurentul face referire și la prevederile Legii nr. 95/1996 care stipulează că asigurații beneficiază de tratamente stomatologice care se suportă din fondurile și condițiile stabilite prin Contractul cadru.
În drept, recurentul invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat Ministerul Economiei și Finanțelor invocă lipsa calității procesuale pasive, solicitând modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii față de acesta.
În motivare, recurentul arată că potrivit Legii nr. 304/2004 activitatea parchetelor este coordonată de Parchetul de pe lângă Înalte C de Casație și Justiție, care are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, iar procurorul General al parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, cei ai Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel ordonatori secundari de credite, cei ai Parchetelor de pe lângă Tribunale sunt ordonatori terțiari de credite, activitatea instanțelor fiind finanțate de la bugetul de stat.
Recurentul detailează prevederile art. 132 din actul normativ sus menționat privind elaborarea proiectelor de buget anual pentru instanțele și parchetele din circumscripția lor și includerea în bugetele ministeriale fondurilor necesare și că ordonatorii de credite au obligația de utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate; iar în final că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de elaborare a proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și nu trebuie confundat cu Statul Român sau bugetul de stat și nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în beget dacă nu există bază legală.
În drept, recurentul invocă prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 304/2004, Legea nr. 500/2002.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 al. 1, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Criticile aduse hotărârii nu subzistă și în M parte nici nu sunt pertinente cauzei propriu zis.
Astfel, în ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor raportat la prevederile legale, Curtea apreciază că acesta justifică pe deplin calitate procesuală pasivă în cauză.
În primul rând este de observat că recurentul nu a depus întâmpinare și nici nu și-a formulat apărare la fond, nu a invocat excepția susmenționată decât în recurs. Dar această critică privind excepția lipsei calității procesuale active urmează a fi respinsă ca nefondată având în vedere următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 118 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat și ca atare nu se autofinanțează; art. 21 din legea nr. 72/1996, privind finanțele publice, prevedea că Ministerul Finanțelor Publice în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credit și a proiectelor bugetare locale, normă reiterată și în art. 28 lit. d, e din Legea nr. 500/2002 ce a mai inserat în plus și faptul că aceste proiecte au la baza politicile și strategiile sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Așadar, din aceste dispoziții legale rezultă implicit că Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiectul de buget al României și de rectificare a acestuia pentru fiecare an calendaristic. Este cert că Ministerul Economiei și Finanțelor nu este Statul Român și nu este bugetul, cum critică recurentul și Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea fondurilor între ordonatorii principali de credite, dar, pe baza proiectului întocmit și fundamentat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurentul MINISTERUL PUBLIC nu dispune de fonduri proprii ci acestea îi sunt repartizate de la bugetul de stat în baza prevederilor susmenționate, iar fără efectuarea cuvenitelor rectificări incidente în bugetul de stat a sumelor ce se vor acorda, hotărârea judecătorească devine ineficientă juridic putând fi adusă la îndeplinire legal doar prin executarea ori a unor bunuri mobile sau imobile ale recurentului, ori prin indisponibilizarea fondurilor alocate pentru lunile în curs cu titlu de salarii.
Conform art. 19 lit. e din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, deși nu este plătitor direct al drepturilor reclamantului, are atribuții de coordonator al acțiunilor ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și la aplicarea politicii fiscal bugetare, asigurând fondurile necesare, motiv pentru care corect instanța de fond i-a reținut calitate procesuală pasivă acestui recurent.
Și recursul Ministerului Public este nefondat și se impune a fi respins.
În primul rând, în ceea ce privește excepția de tardivitate a formulării acțiunii, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Recurentul prin întâmpinarea depusă la dosar la instanța de fond pentru termenul acordat cu respectarea dispozițiilor procedurale legale, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, neinvocând excepția de tardivitate pe care o invocă pentru prima dată în recurs.
Dar, critica recurentului nu este întemeiată nici sub acest aspect, instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente -conform ar. 283 al. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, actualul Cod al muncii, care stipulează clar că astfel de cereri pot fi formulate în trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația unor despăgubiri către salariat sau în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, iar alin. 2 al aceluiași articol stipulează că termenul general în acest sens este de trei ani. de altfel, recurentul nici nu invocă care anume temei de drept ar justifica termenul de 30 de zile invocat de acesta, în condițiile în care fiind clar un litigiu de muncă, necontestat de altfel, singurele termene sunt cele prevăzute de art. 283 Codul muncii.
Cât privește fondul cauzei, li aceste critici sunt nefondate și nu se reflectă în considerentele hotărârii instanței de fond. Instanța nu a susținut în motivarea hotărârii că rezultatul controlului de audit nu ar corespunde dispozițiilor legale sau că tratamentele și serviciile stomatologice nu se suportă din fondurile stabilite de lege sau Contractul cadru, respectiv dacă trebuie sau nu să suporte anumite diferențe invocate de recurent în motivele recursului său.
Instanța s-a pronunțat doar asupra cererii cu care a fost investită și având în vedere dispozițiile legale în speță, Legea nr. 53/2003.
Astfel, modalitatea de recuperare a sumelor decontate, aleasă de recurent, respectiv angajamentul de plată a fost anulat prin hotărâre judecătorească - sentința nr. 199/D/2006 -fila 16 dosar- cu motivarea că potrivit legislației muncii recuperarea prejudiciului cauzat unității nu se poate face prin angajament de plată, nemaiavând temei legal, respectiv instituția răspunderii materiale existând răspundere patrimonială conform normelor și principiilor civile contractuale în acest sens. Ori în atare situație, neexistând titlu executoriu legal, reținerea sumei prin angajamentul respectiv -anulat așadar- s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale susmenționate și astfel s-a dispus restituirea sumei reținute reclamantului, hotărâre legală și temeinică.
De altfel, instanța a și precizat în motivarea hotărârii modalitatea legală de reparare a unui prejudiciu în condițiile Legii nr. 53/2003 și care conform art. 291 respectiv 295 se întregește cu dispozițiile legislației civile; ultimul aliniat al art. 295 din acest act normativ, respectiv Codul muncii, stipulează aplicabilitatea acestuia cu titlu de drept comun și raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Față de cele mai sus expuse, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate și respinse în totalitate recursurile formulate în cauză.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,- și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în S M, 25 Octombrie,. 1,. 7, județul S M și intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, județul B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 799/D din 12 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond - Melita
- redactat decizie - judecător - 22.02.2008
- dactilografiat grefier -22.02.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
