Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

DOSAR NR.953,-

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.840

Ședința publică din data de 27 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Niță Valentin

JUDECĂTORI: Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita

- G -

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, DB., DB., C, -, (fosta ), GH., HS.,

, toți prin reprezentat legal, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 9 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în P,-, sector 5, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin P, cu sediul în P,-, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-reclamanți și intimații-pârâți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURT EA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamanții și, C, -,

, (fostă ) -, -., toți reprezentați de reclamanta, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic, asimilat magistraților, iar personalului auxiliar asimilat funcționarului public sau asimilat personalului contractual din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate, potrivit OG nr.9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune, până la plata efectivă.

S-a mai solicitat obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plății, către Ministerul Justiției, obligarea Ministerului Justiției la virarea către Curtea de APEL PLOIEȘTIa sumelor necesare efectuării plății, obligarea Curții de APEL PLOIEȘTI la virarea către TRIBUNALUL PRAHOVAa sumelor necesare efectuării plății către reclamanți și obligarea Curții de APEL PLOIEȘTI să efectueze pentru fiecare reclamant cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă, precum și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Reclamanții au solicitat citarea, pentru opozabilitate, în temeiul art.27 alin.3 din OG 137/2000, republicată și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit adresei nr.42140,42717/30.04.2008 emisă de Ministerul Justiției, în urma solicitării unor informații de interes public de Asociația Judecătorilor din Oltenia, în perioada 2006-2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, din fondul constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, fiind emise în acest sens mai multe ordine, expres enumerate.

Au mai susținut reclamanții că potrivit normelor interne privind repartizarea fondului constituit conform art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr.1008/C/19.05.2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare, iar sumele constituie în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.

De asemenea, s-a arătat că repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiilor subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului se face de către ordonatorul principal de credite și deși potrivit normelor interne atât magistrații, cât și personalul asimilat acestora au drepturi egale în privința repartizării de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal.

Astfel, s-a arătat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea acesteia, iar sumele sunt mult mai mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției, prin normele indicate, prin care s-au acordat sume uriașe, cu titlu de stimulente.

Totodată, s-a învederat că deși este vorba doar de un drept eventual sau de o vocație a personalului din sistemul justiției de a fi premiat sau stimulat, nu se poate reține existența unui drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea premiilor și stimulentelor, acesta este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art.5 Codul muncii.

Se susține, în continuare, că pârâtul Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție în mod exclusiv celor asimilați magistraților, salarizați ca și cei din urmă, dar stimulați în mod discriminatoriu cu sume importante, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților și a personalului auxiliar și nici nu se poate invoca activitatea de elaborare a unor proiecte de coduri, câtă vreme nu există niciun rezultat concret și eficient în acest sens, iar, în plus, consilierii juridici implicați în elaborarea acestor proiecte sunt plătiți cu indemnizații mai mari decât cele ale magistraților, cu care, de altfel, sunt asimilați și personalul auxiliar care este asimilat, de altfel, cu funcționarii publici sau personalul contractual.

Mai arată reclamanții că potrivit art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, invocându-se și art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, în vigoare de la 1.04.2005.

De asemenea, se susține că s-a solicitat reactualizarea sumelor cu indicele de inflație având în vedere deprecierea valorii banilor, dobânda legală cerută reprezentând folosul ce putea fi obținut din investirea acelor sume.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea acțiunii, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu se poate reține încălcarea disp.OG nr.137/2000 și a celor constituționale, în condițiile în care nu există un drept de a fi premiat, Legea nr.146/1997 prevăzând numai, la art.25 alin.2, modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției.

S-a mai arătat că spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinat potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, ce au fost indicați, iar în Ordinul ministrului justiției nr.1008/C/2006 au fost stabilite criteriile avute în vedere la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997.

Totodată, s-a susținut că potrivit ordinelor ministrului justiției menționate de reclamanți, consilierii juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției nu au beneficiat de sume egale acordate ca stimulente în perioada 2006-2008, acestea fiind repartizate pe baza criteriilor prevăzute de normele menționate, arătându-se în continuare că acordarea stimulentelor tuturor angajaților, în același cuantum, contravine chiar scopului acordării acestora.

Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație, la data plății, s-a susținut că în raport de disp.art.1088 Cod civil, creditorii unei obligații având ca obiect o sumă de bani nu pot pretinde decât dobânda legală, din ziua cererii de chemare în judecată, însă în condițiile în care nu există un drept prevăzut de lege, de a fi premiat, pârâtul nu poate fi obligat nici la plata dobânzii legale.

Și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că legea nu impune acordarea premierilor tuturor magistraților, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, ci lasă posibilitatea acordării premierilor pe anumite criterii de performanță sau de stimulare activității, iar posibilitatea de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca o discriminare, neputându-se reține existența unei discriminări, în sensul art.2 din OG nr.137/2000.

Pârâtul TRIBUNALUL PRAHOVAa depus, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât din interpretarea dispozițiilor legale, la care s-a făcut trimitere, rezultă că acordarea și repartizarea stimulentelor personalului din sistemul justiției este lăsată de legiuitor la latitudinea Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite, iar principiul egalității în fața legii invocat de reclamanți nu presupune uniformitate, astfel încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie discriminare.

În subsidiar, în măsura în care acțiunea reclamanților este apreciată ca admisibilă, s-a solicitat ca o eventuală acordare a acestor drepturi să se facă în funcție de data încadrării efective la T IBUNALUL PRAHOVA și pe perioada cât aceștia au fost salariați ai tribunalului.

De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, cu care nu are raporturi de muncă.

S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.

Totodată, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea excepției și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la acțiunea formulată, arătând care sunt liniile directoare de care trebuie să se țină cont în procesul de soluționare a unei petiții sau de dezlegare a unei pricini având ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, legat de art.14 privind interzicerea discriminării.

La data de 16.10.2008, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în temeiul art.49 și 50 Cod pr.civilă, și, grefier șef la Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care a arătat că solicită acordarea acelorași drepturi salariale menționate în acțiunea formând obiectul prezentului dosar, cerere admisă în principiu de instanță la termenul din 20.11. 2008.

De asemenea, la data de 29.10.2008 a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în interes propriu și -, grefier la Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând acordarea acelorași drepturi salariale menționate în acțiunea introductivă, cerere admisă în principiu de instanță la termenul din 16.12.2008, în baza art.49 și 50 Cod pr.civilă.

Pe parcursul procesului reclamanții și intervenienții au depus la dosar o precizare la acțiune, solicitând ca la pronunțarea soluției să se țină seama de poziția incontestabilă a acestora în interiorul sistemului judiciar din care fac parte și de implicarea lor directă în colectarea taxei judiciare de timbru, raportat la faptele petrecute la nivelul Ministerului Justiției privind acordarea unor stimulente, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinelor ministrului justiției depuse la dosar, cu o frecvență nejustificată și în cuantumuri exagerate, în baza art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, în intervalul 2006-2008.

S-a solicitat, în aceste condiții, a se acorda fiecăruia dintre reclamanți, în calitate de personal auxiliar de specialitate, o despăgubire în cuantum de: 4500 lei pe trimestru, respectiv 18.000 lei pentru fiecare din anii 2006, 2007, 2008, iar în ceea ce privește personalul conex și cel contractual, s-a cerut acordarea unei despăgubiri în cuantum de 1500 lei pe trimestru, respectiv 6000 lei, pentru fiecare din anii 2006, 2007, 2008.

În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri, depunându-se la dosar, în copie, de către reclamanți și interveniente, prin reprezentant, ordinele ministrului justiției indicate, în mod expres, în cuprinsul acțiunii de către reclamanți, alte înscrisuri, precum și practică judiciară.

La termenul din 15.01.2009, în ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea acțiunii privindu-i pe reclamanții, -, -, - și, care au calitatea de funcționari publici ai Curții de APEL PLOIEȘTI, astfel cum rezultă din tabelul privind funcționarii publici ai acestei instanțe întocmit de Departamentul Economico-financiar și Administrativ al Curții de APEL PLOIEȘTI, depus la fila 140 din dosarul instanței.

Astfel, potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 cu modificările și completările ulterioare, privind Statutul funcționarilor publici, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, situație ce nu se regăsește în speța de față.

În consecință, în raport de această prevedere legală, competența de soluționare a acțiunii reclamanților funcționari publici, mai sus -menționați, aparține în primă instanță, conform art.2 pct.1 lit.d coroborat cu art. 10 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a contenciosului administrativ, Tribunalului Prahova - Secția de contencios administrativ.

Așa fiind, urmează ca în baza disp.art.158 și art.159 pct.2 Cod pr.civilă, Curtea să decline competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții reclamanții, -, -, - și, în favoarea Tribunalului Prahova - Secția contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr.9 din 15 ianuarie 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa declint competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții, și, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Prahova - Secția contencios administrativ. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P și respinge acțiunea precizată a celorlalți reclamanți și în fond cererile de intervenție precizate, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată a celorlalți reclamanți, și anume și, C, -, (fostă ) -, -., toți prin reprezentant și ca neîntemeiate, în fond, cererile de intervenție precizate în interes propriu, formulate de intervenientele și -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță în ceea ce privește acțiunea precizată a celorlalți reclamanți și cererile de intervenție precizate, în interes propriu, formulate de intervenientele și -, analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P, Curtea constată că aceasta este întemeiată, potrivit considerentelor ce urmează:

Raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamanții și intervenienții învestind instanța cu soluționarea unui conflict de muncă, așa cum este definit de art.248 Codul muncii, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.

Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamanți și intervenienți, care nu îi sunt salariați, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.

Prin urmare, nu există identitate între persoana Ministerului Economiei și Finanțelor și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P și va respinge acțiunea precizată a celorlalți reclamanți și în fond, cererile de intervenție precizate, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei,analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că într-adevăr, în baza unor ordine enumerate de reclamanți prin acțiune, au fost acordate stimulente individuale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din Ministerul Justiției.

Aceste ordine au fost emise în temeiul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, ce prevede numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, cu privire la care s-a statuat că urmează a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.

Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006, prin acesta fiind stabilite criteriile ce urmează a sta la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr. 146/1997, personalului din justiție, în acest sens art.3 dispunând că "principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru judecători sunt:

a) rezultatele meritorii în activitate, care se apreciază, în principal, în raport de: numărul de dosare rulate, numărul de hotărâri pronunțate și numărul de ședințe la care au participat; complexitatea cauzelor soluționate;operativitatea în soluționarea cauzelor, în raport de volumul de activitate și complexitatea cauzelor;

b) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului;

c) aportul direct la realizarea unor măsuri prevăzute în Strategia de reformă a sistemului judiciar (de exemplu: implementarea de programe la nivelul instanțelor, participarea la procesul de formare a judecătorilor și procurorilor, participarea la elaborarea unor proiecte de acte normative în domeniu, perfecționarea sau pregătirea în domeniul tehnologiei informației etc)."

Același ordin prevede și principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru celelalte categorii de personal, acestea fiind: ) complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; b) operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;c) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului.

În cuprinsul ordinului se stipulează că ordonatorii secundari și terțiari de credite-cărora li se repartizează, de către ordonatorul principal de credite, sume destinate stimulării personalului - pot stabili, pe lângă criteriile prevăzute mai sus, și alte criterii obiective de repartizare individuală a stimulentelor, care se aplică numai după aprobarea lor de către colegiul de conducere al instanței respective.

Potrivit art.3 alin.4 din ordin, Ministrul Justiției poate acorda, prin ordin, stimulente nominale pentru personalul din sistemul justiției care participă la activități științifice, la organizarea unor evenimente deosebite, la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori la alte activități cu caracter deosebit, în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (4) fiind avute în vedere, potrivit alin.5 al art.3, natura activităților, importanța acestora pentru promovarea și realizarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, inclusiv a celor cuprinse în Strategia de reformă a sistemului judiciar, modul de realizare a activităților în termenele stabilite.

Așadar, acordarea stimulentelor depinde de o multitudine de factori, printre care se află, în primul rând, existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare etc.

Față de această reglementare, ce consacră nu un drept, ci doar o vocație la acordarea de stimulente, raportat la anumite criterii, mai sus-enumerate, prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor Ministrului Justiției menționate în acțiune nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor Codului Muncii invocate de reclamanți și intervenienți și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat", ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al Ministrului Justiției.

Neexistând o dispoziție legală care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției, nu se poate vorbi nici de o încălcare a Protocolului nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acesta consacrând interzicerea generală a discriminării cu referire laexercitarea oricărui drept prevăzut de lege.

Din aceleași considerente, nu se poate reține nici încălcarea disp.art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind interzicerea discriminării, ce consacră dreptul la tratament egal, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

În consecință, ar putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal, doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege, în același sens fiind și dispozițiile art.2 alin (1) din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, ce prevăd că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

Raportat la reglementarea legală, din examinarea ordinelor aflate la dosarul cauzei se poate constata că sumele acordate ca stimulente personalului din Ministerul Justiției în perioada 2006-2008 au diferit, acestea fiind repartizate pe baza criteriilor prevăzute de normele menționate anterior.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea a privit ca neîntemeiate acțiunea precizată a reclamanților, C, -, (fostă ) -, -., precum și în fond, cererile de intervenție precizate în interes propriu, formulate de intervenientele și - motiv pentru care le-a respins.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a arătat că nu s-au respectat disp.art.2 din nr.108/C/19.05.2006 care prevedeau sumele constituite în fondul destinat stimulării personalului din domeniul justiției, că sumele constituite în acest fond au fost folosite doar pentru personalul din Ministerul Justiției, când de fapt și de drept aceste sume trebuiau repartizate tuturor instanțelor de judecată; s-a susținut, de asemenea, că prin acest act normativ nu s-a recunoscut doar posibilitatea ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, ci s-a instituit doar o obligație, obligație care nu a fost respectată.

Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivele de recurs, precum și disp.art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

Ordinele au fost emise în temeiul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, ce prevede numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, cu privire la care s-a statuat că urmează a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.

b) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului;

Pentru motivele expuse mai sus, curtea apreciază ca neîntemeiat recursul și-l va respinge ca atare.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, DB., DB., C, -, (fosta ), GH., HS., toți prin reprezentat legal, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 9 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în P,-, sector 5, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin P, cu sediul în P,-, județul

Irevocabil.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita

Fiind pensionată se semnează de

Președintele instanței

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.2 ex./01.07.2009

.fond nr- Curtea de APEL PLOIEȘTI

Jud.fond -

Președinte:Niță Valentin
Judecători:Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita

#Judecator Nita Valentin

Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Ploiesti