Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 859/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6537/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.859/
Ședința publică de la 17 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Consiliul Local al Municipiului A, Inspectoratul Școlar al Județului T și Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.1752 din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiGrădinița de Copii nr.7 A, Grădinița de Copii nr.2 A și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat: C, -, Bancau și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiConsiliul Local al Municipiului A, Inspectoratul Școlar al Județului T și Primăria Municipiului A - Instituția Primaruluiși intimațiiGrădinița de Copii nr.7 A, Grădinița de Copii nr.2 A și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat: C, -, Bancau și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 15.02.2010, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatului Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, prin cererile de recurs deduse judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1752 din data de 30.10.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâții Instituția Primarului municipiului A și Consiliul Local al Municipiului A; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții: C, -, și, prin Sindicatul învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților Grădinița de Copii nr.7 și Grădinița nr.2 A, Instituția Primarului Municipiului A, Consiliul Local A și Inspectoratul Școlar al Județului T; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat și cele efectiv acordate pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să plătească să plătească reclamanților prin reprezentantul lor suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 22.05.2009, în sensul respingerii ca nefondată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Primarul municipiului A, județul T, Consiliul Local al municipiului Aaf ost respinsă, ca nefondată, întrucât, pe de o parte, potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar funcționează ca unități finanțate din fondurile acordate de la bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, iar pe de altă parte, în temeiul art.63 alin.1 lit.c și alin.4 lit.a și b din Legea nr.215/2001, primarul în calitate de ordonator principal de credite are sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare.
Referitor la excepția invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, în raport de dispozițiile art.15 și 19 din Legea nr.273/2006 și art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, instanța a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt profesori cu gradul didactic I în cadrul unităților școlare Grădinița nr.7 A și Grădinița nr.2
S-a constatat că prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr.11/2007 sunt stabilite creșterile salariale pentru anul 2007 pentru personalul didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
De asemenea, s-a arătat că actul normativ prevede valoarea coeficientului de multiplicare pentru cele trei etape de creșteri salariale din cursul anului 2007 precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe grade didactic, vechime în învățământ și funcție didactică.
S-a precizat că, potrivit art.9 prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007 și că Ordonanța Guvernului nr.11/2007 a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, care a adus modificări coeficienților de multiplicare.
S-a apreciat că dispozițiile modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea de aprobare nr.220/2007 se încorporează în actul de bază, nr.OG11/2007, identificându-se cu acesta, de la data intrării lor în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2007 conform art.9 din ordonanță, iar articolul 9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale nu a suferit modificări.
În consecință, raportat la dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000, s-a considerat că Ordonanța Guvernului nr.11/2007 astfel cum a fost modificată, trebuie aplicată la data stabilită în cuprinsul său, prin art.9, și nu de la data de 17 iulie 2007, cum susține pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
S-a arătat că, prin art.2 din Ordinul Ministrului Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologilor de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost publicate ulterior, iar prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost publicate ulterior.
S-a avut în vedere că diferă coeficientul de multiplicare de la o tranșă de vechime la alta deoarece aceasta crește progresiv, iar din adeverințele aflate la dosar rezultă că pârâții nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 și art.3041pr.civ. recurentul Inspectoratul Școlar al Județului, a arătat că în mod neîntemeiat și nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T cu motivarea ca inspectoratele școlare sunt structuri ale Ministerului Educației și Cercetării în teritoriu, iar prin competențele conferite de Legea nr. 84/1995 au obligația asigurării respectării legislației în domeniul învățământului, inclusiv a prevederilor care reglementează drepturile salariale ale cadrelor didactice.
S-a arătat că Inspectoratul Școlar T nu se află în raport juridic de drept al muncii și nici fiscal cu reclamanții, nu are calitatea de angajator conform art. 11 alin. 5 din Legea 128/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea 349/2004 și nici calitatea de ordonator de credite - cu titlu de plată a salariilor personalului didactic din unitățile școlare.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a arătat că, în mod greșit instanța fondului a reținut că noile dispoziții ale Legii nr.220/2007 se încorporează în actul de bază Ordonanța Guvernului României nr.11/2007 și, prin urmare se aplică de la data intrării in vigoare a ordonanței premenționate 01.01.2007, deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactivă a actului normativ, în considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului personalului didactic cu gradul I la nivel național, județean și pe localități.
S-a menționat că de la regula că Ordonanțele Guvernului României, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării în vigoare a ordonanței sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifică sau completează ordonanța, cum este cazul în speță.
Prin urmare, s-a susținut că raportat la prevederile art.1 din Codul civil, care stipulează că legea civilă produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres că se aplică și retroactiv, noile prevederi ale legii intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
În acest sens, s-a arătat că potrivit prevederile art.101 alin.1 ale Legii nr.24/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 189/2004, legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de Ia data publicării în Monitorul Oficial al României, iar conform prevederilor art.58 din Legea nr.24/2000 "dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor in vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază."
Recurentul a susținut că Legea 220/2007, anexa nr.2, referitoare la învățământul preuniversitar a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare tranșă de vechime în învățământ, înscriși în anexa nr.2 a Ordonanței 11/2007 asigurând o majorare suplimentară de 10%, iar faptul că Legea 220/2007 nu modifică valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade (ianuarie -martie - 221,307 lei; aprilie - septembrie - 225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 ) inclusiv pentru perioadele de până la intrarea în vigoare a Legii 220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactivă a majorării suplimentare. Aceasta, deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) în aplicarea art.48 din Legea 128/1997, rămâne constantă indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime și grade didactice se aplică. Pe de alta parte, s-a arătat că preluarea valorii coeficientului de multiplicare (1) prevăzut de însăși Ordonanța 11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care astfel cum s-a arătat, în același timp, modifică și completează anexa 2 ordonanței în privința coeficienților de multiplicare pe tranșa de vechime în învățământ și grade didactice, modificare și completare care nu retroactivează.
A mai arătat recurentul că s-au acordat cheltuieli de judecată reclamanților membrii de sindicat în condițiile în care aceștia nu au făcut dovada prin actele de la dosarul cauzei ca au efectuat cheltuieli personale ocazionate de proces, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T neavând calitatea de parte procesuală în cauză pentru a-și recupera cheltuielile nici în mod direct, nici indirect prin intermediul reclamanților.
Recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului A, în recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că în litigiile având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu.
S-a arătat că numai instituția de învățământ, în calitate de angajator, are calitate procesuală pasivă și legitimare procesuală ca ordonator terțial de credite.
S-a învederat că majorarea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ începând cu luna ianuarie 2007 nu poate fi aplicată în condițiile în care respectiva ordonanță a fost aplicată prin Legea 220/2007, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 17.06.2007.
S-a susținut că instanța de fond nu a sesizat ca Iegea civilă nu retroactivează, producând efecte juridice numai pentru viitor, iar atunci când legiuitorul nu stipulează în mod expres că se aplică retroactiv, noile prevederi ale legii, intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
S-a menționat că în conformitate cu prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
S-a precizat că statul are calitate procesuală activă, prin Ministerul Finanțelor, respectiv reprezentantul în teritoriu DGFP
S-a arătat că potrivit art. 167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, fondurile pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
S-a adăugat că repartizarea sumelor defalcate pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar se face cu asistența tehnică de specialitate a Inspectoratului Școlar, potrivit normelor Metodologice elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Economiei si Finanțelor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 538/2001.
S-a motivat că potrivit Hotărârii de Guvern nr. 538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația să-și întocmească bugetul propriu.
S-a susținut că bugetele elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de elaborare a proiectului de stat și a proiectelor de buget locale, spre aprobare, iar în baza art. 18 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 538/2001, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin Consiliile Județene, respectiv, Consiliul General al Municipiului B, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat si trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
S-a menționat că nu intră în atribuțiile instituțiilor recurente să se asigure reducerea normei didactice de predare educatorilor, învățătorilor și institutorilor cu vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic cu doua ore săptămânal, fără diminuarea salariului și nici să calculeze ori să plătească drepturile salariale ale membrilor de sindicat, ci să repartizeze fondurile pe unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate, s-a arătat că acestea sunt nelegale, deoarece s-a folosit sintagma "prin reprezentantul sau legal", deși pe de o parte, Sindicatul nu are calitate de parte procesuală în cauză și nu-și poate recupera cheltuielile făcute în numele membrilor săi de sindicat, iar pe de altă parte reclamanții nu au făcut dovada efectuării cheltuielilor personale cu privire la plata avocatului, sau alte cheltuieli.
Prin întâmpinarea formulată Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, depunând la dosar minuta nr.6/17488/1154/2008, încheiată cu prilejul întâlnirii dintre conducerea Consiliului Superior al Magistraturii și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare, din data de 11 iunie 2008.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de către recurentul Inspectoratul Școlar al Județului T, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T este întemeiată, deoarece acesta nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscal cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor a drepturilor salariale ale personalului didactic de predare și conducere.
Prin urmare, Curtea va admite recursul formulat de către Inspectoratul Școlar al Județului T, în baza art.312 pr.civ. va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva acestui pârât recurent ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind de prisos analiza criticilor de fond invocate de către această parte recurentă.
Examinând criticile formulate de către ceilalți recurenți, Curtea reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului Aaf ost corect respinsă de către prima instanța de fond, având în vedere că, pe de o parte, Primarul, în calitate de autoritate executivă are obligația de a aduce la îndeplinire plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât aceștia fac parte dintr-un capitol distinct din bugetul local respectiv, din cheltuielile de personal care beneficiază de prioritate în bugetul local, iar pe de altă parte, faptul că acesta este cel care poartă responsabilitatea întocmirii propunerii de buget local.
Primarul, în calitatea sa de ordonator de credite are sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare, astfel că față de dispozițiile art.63 alin.1 lit.c și alin.4 din Legea nr.215/2001, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât a fost judicios respinsă ca neîntemeiată de către tribunal.
Referitor la pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, Curtea reține că prima instanță a constatat în mod corect că acesta are calitate procesuală pasivă, față de prevederile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, întrucât unitățile de învățământ preuniversitar funcționează ca unități finanțate din fondurile acordate de la bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Consiliul local, la propunerea primarului, aprobă bugetul local, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, și repartizează fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar, astfel încât nu se poate considera că nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și acest recurent, chiar dacă nu consiliul local are atribuția de a calcula salariile personalului didactic și nu există raporturi de muncă între membrii de sindicat și consiliul local.
În conformitate cu art. 16 din nr.HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, act normativ prin care a fost abrogată nr.HG 538/2001, "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse."
De asemenea, Consiliul local stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ, conform dispozițiilor art. 28 lit. c) nr.HG 2192/2004, iar potrivit art. 30 din același act normativ, la stabilirea cuantumului fondurilor repartizate pe fiecare unitate de învățământ, consiliul local va avea în vedere și nivelul valorilor înscrise înproiectelede buget ale unităților de învățământ.
Ca atare, prima instanță a reținut judicios faptul că recurentul-pârât Consiliul local are obligația să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale pretinse în cauză, dată fiind atribuția sa de finanțator al unităților de învățământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată cu modificări și completări Ordonanța Guvernului nr.11/2007, fiind majorați coeficienții de multiplicare pentru unele funcții didactice din învățământul preuniversitar, prevăzute în Anexa 2 la Ordonanța de Guvern nr.11/2007, respectiv profesor - grad didactic I și studii superioare; profesor - grad didactic I și studii superioare de scurtă durată; institutor I - grad didactic I și studii superioare; institutor II - grad didactic I și studii superioare de scurtă durată; învățător; educatoare/ educator; maistru-instructor cu grad didactic I și studii medii, prevăzute la pct. 1,2,3,4 și 5 din această anexă.
De vreme ce în cuprinsul Legii nr.220/2007 nu a fost prevăzută o altă dată de intrare în vigoare, noii coeficienți de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, astfel cum au fost majorați prin Legea nr. 220/2007 pentru unele funcții didactice din învățământul preuniversitar, se aplică de la data intrării în vigoare legii de aprobare, respectiv 20 iulie 2007.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că prin legea de aprobare a OG nr.11/2007 (Legea nr.220/2007) nu a fost modificat și conținutul dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de Guvern nr. 11/2007, care indică data de la care urmau să se aplice, în anul 2007, creșterile salariale pentru personalul din învățământ, având în vedere faptul că momentul intrării în vigoare a legii este determinat după regulile prevăzute de art. 78 din Constituția României, adică la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial.
Prin urmare, prin sentința recurată instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, în cauză fiind ignorate evident dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil, care stipulează că legea dispune doar pentru viitor.
Ordonanța de Guvern nr. 11/2007 emisă în baza Legii de abilitare nr. 502/2006 a produs efecte juridice în forma în care a fost adoptată inițial, în perioada cuprinsă între data intrării sale în vigoare și data modificării prin Legea de aprobare nr. 220/2007.
Ca atare, dispozițiile modificatoare privind noii coeficienți de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, cuprinse în legea de aprobare a Ordonanței de Guvern nr. 11/2007 își produc efectele de la data intrării lor în vigoare - 20.07.2007, iar nu retroactiv, cu începere din 1.01.2007.
De amintit că prin decizia 1289 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008 și decizia nr. 653 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 Curtea Constituțională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul ulterior intrării în vigoare -. Or, scopul articolului unic, pct. 2, Anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 a fost acela de a stabili, pentru viitor, coeficienții de multiplicare pentru calcularea salariilor personalului didactice din învățământul preuniversitar".
Prin urmare, de vreme ce prin Legea nr.220/2007 nu s-a stabilit o dată a intrării ei în vigoare, reclamanții sunt îndreptățiți la majorările salariale stabilite prin Legea nr.220/2007, începând cu data de intrării în vigoare a legii, respectiv 20.07.2007, iar nu 1.01.2007, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
În condițiile în care nu se poate reține culpa procesuală a pârâților, Curtea apreciază ca fiind fondată și critica recurenților referitoare la caracterul necuvenit al cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță în sarcina acestora.
În privința înscrisului depus de către intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, reprezentând minuta încheiată cu prilejul întâlnirii dintre conducerea Consiliului Superior al Magistraturii și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare, din data de 11 iunie 2008, Curtea reține că acesta nu are efecte obligatorii pentru instanțe, întrucât dezlegarea dată unor probleme de drept este obligatorie pentru acestea, doar în ipoteza reglementată de dispozițiile art.329 pr.civ. ceea ce nu este cazul speței de față.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea față de Inspectoratul Școlar al Județului T pentru lipsa calității procesuale pasive, va respinge, ca neîntemeiată acțiunea față de ceilalți pârâți și va fi menținută dispoziția privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Municipiul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursurile declarate de recurenții Consiliul Local al Municipiului A, Inspectoratul Școlar al Județului T și Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.1752 din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Grădinița de Copii nr.7 A, Grădinița de Copii nr.2 A și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat: C, -, Bancau și.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea față de Inspectoratul Școlar al Județului T pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții: C, -, și, prin Sindicatul învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților Grădinița de Copii nr.7 și Grădinița nr.2 A, Instituția Primarului Municipiului A, Consiliul Local
Menține dispoziția privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Municipiul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
17.03.2010
Jud. fond: - -;
Cu opinie parțial separată a d-nei judecător - - -, în sensul respingerii recursurilor formulate de Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A, ca nefondate.
Consider că nstanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii apreciind, în mod justificat, că majorarea coeficienților de ierarhizare ce se aplică personalului didactic din învățământ cu gradul didactic I, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică de la data la care se aplică și OG nr. 11/2007 pe care o aprobă, adică 01.01.2007, și nu de la data de 20.07.2007, cum s-a pus în aplicare de către angajator.
În acord cu această opinie, apreciez nefondate considerațiile recurenților asupra datei de la care se aplică coeficienții prevăzuți de Legea nr.220/2007, câtă vreme actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres data de aplicare a prevederilor acestuia, și anume 01.01.2007. În plus, Legea nr.220/2007 nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007, iar nu să modifice această prevedere din ordonanță referitoare la momentul aplicabilității actului.
Astfel, se reține că Legea nr.220 din 4 iulie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 17 iulie 2007) pentru aprobarea OG nr.11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde, într-adevăr, o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, așa cum s-a reținut de către prima instanță, însă chiar în cuprinsul Legii nr.220 / 2007 se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiind data de 01.01.2007.
Ca urmare, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, astfel că nu se justifică în nici un fel interpretarea potrivit căreia Legea nr.220/2007 poate fi aplicată numai pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, respectiv de la data de 20.07.2007.
În ceea ce privește retroactivitatea acestor dispoziții, sunt de menționat dispozițiile art. 1 din Codul civil potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă. Textul acestui prim articol al Codului civil, ca de altfel și forma lui constituționalizată (art. 15 din Constituție) conține două reguli fundamentale de drept intertemporal: prima impune neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că trecutul juridic scapă acțiunii acestei legi; a doua circumscrie aplicarea legii civile noi în accepțiunea că viitorul juridic, căruia îi corespund situațiile pendinte și efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute, este guvernat numai de legea civilă nouă.
Aceste reguli de aplicare a legii civile în timp sunt pe deplin aplicabile atunci când sunt edictate acte normative care reglementează fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice consumate sub imperiul legii vechi. C chemat să aplice legea trebuie să stabilească care este reglementarea aplicabilă faptelor trecute, faptelor pendinte și faptelor viitoare.
Alta este situația în speță când legiuitorul a aprobat prin lege o ordonanță emisă de executiv, cu modificări, însă nu și sub aspectul datei de la care se aplică prevederile ordonanței. Această lege trebuie deci aplicată de către unitățile de învățământ întocmai, acordând beneficiarilor legii, personalul didactic cu grad didactic I, drepturile salariale constând în majorarea cu 10% a coeficientului de multiplicare din grila de salarizare, începând cu ianuarie 2007.
Este de observat că această aplicare pentru situații juridice trecute a unei dispoziții cuprinse într-o lege ulterioară, deși vine în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, nu poate fi refuzată de către instanța de judecată și nici de către angajator, câtă vreme această prevedere expresă de retroactivitate a legii nu a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Codul d e procedură civilă, consider că se impunea respingerea recursurilor ca nefondate.
PREȘEDINTE,
- - -
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Bodea Adela Cosmina
