Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 892/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 892/2009-
Ședința publică din data de 8 mai 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, -, și, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Salonta,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul și TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 145/LM din 7 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 6 mai 2009, când instanța a rămas în pronunțare asupra recursului declarat de recurenții reclamanți și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 8 mai 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 145/LM din 7 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantele, -, SI, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚEI, CURTEA DE APEL ORADEA TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Față de aceste dispoziții legale și ținând cont și de dispozițiile art. 131 din Legea nr. 304/2004 conform cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, instanța a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de reclamanți și în consecință a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin acțiunea formulată reclamantele având funcțiile de personal auxiliar in cadrul Judecătoriei Salonta au solicitat obligarea pârâților la acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de până 15 % invocând ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, ale nr.OG 6/2007, Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 405/2002 și ale nr.OG 137/2000, art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului. Din examinarea textelor de lege invocate de reclamante pentru admiterea acțiunii instanța a reținut că funcțiile, pe care o ocupă reclamantele, nu sunt enumerate în textele de lege ca fiind beneficiare a sporului de confidențialitate de 15 % solicitat. Astfel, conform art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG 19/2006 " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază ".
De asemenea conform art. 15 al.1 din OG 6/2007 sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. S-a mai reținut că în conformitate cu art. 20 al.3 din Legea nr. 656/2002 s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15 % unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. În baza OG 137/2000 s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15 % personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Din textele de lege amintite mai sus s-a reținut că rezultă indubitabil că reclamantele ocupând funcțiile de personal auxiliar nu sunt îndreptățiți la sporul de confidențialitate solicitat întrucât nu există nici un text de lege care să prevadă acordarea acestui spor și acestora. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde acest spor atunci prevedea în mod expres într-unul din textele de lege menționat, acordarea acestui spor personalului auxiliar.
Conform principiului separărilor puterilor în stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, astfel încât instanța de judecată are menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează în acțiunea formulată de reclamante. Legiuitorul este în drept sa instituie anumite sporuri la indemnizații și salariile de baza pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acorda.
Față de aceste considerente tribunalul a constatat că acțiunea reclamantelor este nefondată, solicitarea reclamantelor pentru acordarea sporului de confidențialitate neavând un temei de drept.
Cu privire la înscrierea mențiunilor referitoare la acest spor în carnetele de muncă ale reclamanților și urmare a respingerii capătului de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate, instanța a respins pe cale de consecința și această pretenție
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâților prin prisma dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, -, și, în termen legal și scutit de taxa de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare arată că în conformitate cu art. 13 din OUG nr. 57/2000; art. 30 al. 3 din OG nr. 137/2000; art. 3 din OUG 38/2003; art. 13 al. 1 din OUG nr. 123/2003; art. 3 din OG 19/2000; art. 15 al. 1 din OG nr.6/2000; art.20 al. 3 din Legea nr. 656/202; art. 125 din OG 64/2006 și art. 13 din OG nr. 10/2007, debitorii obligați de confidențialitate au fost recunoscuți în mod firesc ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Menționează că deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare totuși, pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate astfel cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar, fiind tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același.
Existența discriminării rezultă și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție.
Referitor la cererea privind actualizarea prejudiciului conform indicelui de inflație invocă prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 al. 4 din Codul muncii, solicitând totodată în temeiul art. 40 al. 2 Codul munciia se dispune efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În drept sunt invocate dispozițiile Legii nr. 53/2003; Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești; Constituția României; Legea nr. 567/2004; art. 6 pct. 1 din CEDO; Legea nr. 304/2004; OG nr. 137/2000; Convenția nr. 111/1958; art. 23 din Declarația Universală Drepturilor Omului și art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că cererea formulată de reclamanți nu are un temei întrucât sporul nu este recunoscut ori reglementat de lege în favoarea personalului auxiliar de specialitate și totodată aceștia nu desfășoară activități cu caracter confidențial, statutul personalului auxiliar fiind reglementat prin Legea nr. 567/2004, iar drepturile lor salariale sunt stabilite prin acte normative speciale, respectiv OG nr. 8/2007, astfel încât situația grefierilor nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici sau cu cea a personalului din Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Invocă faptul că prin hotărârile nr. 232/29.08.2007 și 318/08.10.2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, sesizat cu o speță care are același obiect, a stabilit că nu există un tratament diferențial discriminatoriu potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea drepturilor solicitate pe viitor solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, întrucât obiectul acestuia se referă la un drept care nu s-a născut încă, astfel încât reclamanții nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide și exigibile.
Referitor la obligarea de efectuare a mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă precizează că această obligație nu incumbă Ministerului Justiției.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL ORADEA în dosar nr-, instanță care și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 1123/R/2008, în baza dispozițiilor OUG nr. 75/2008.
Prin Decizia civilă nr. 549/23 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL ORADEA, avându-se în vedere decizia nr. 104/20 ianuarie 2009 Curții Constituționale.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei sentinței recurate, Curtea reține următoarele:
Reclamanții se includ în categoria personalului auxiliar din cadrul Judecătoriei Salonta, respectiv a unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar raporturile juridice ale acestora sunt guvernate de Codul muncii conform prevederilor art. 295 al. 3 din cod, prin acțiunea formulată aceștia solicitând obligarea pârâților la acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15%.
La fel ca și în cazul personalului din unitățile bugetare reclamanții sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, fiind obligați a respecta obligația de confidențialitate, o atare obligație găsindu-și reglementarea în Codul muncii, în textul art. 26 și art. 295 al. 2 din acest cod.
Astfel, în situația în care în sarcina reclamanților a fost instituită obligația de confidențialitate, dreptul corelativ al acestora rezidă din contraprestația salarială, iar în ipoteza nerecunoașterii unui atare drept ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, respectiv dreptul la plata egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, prevăzut de art. 16 al. 1 și art. 41 al. 2.
Prin Decizia nr. 46 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare raportat la art. 16 al.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 al. 1 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora-se constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii este obligatoriu pentru instanțe în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme cum este și cazul în speță.
În consecință în baza art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă, a dispozițiilor art. 99 al. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, art. 78 al. 1 din Legea nr. 567/2007, a dispozițiilor cuprinse în Codul d eontologic al personalului auxiliar, instanța apreciază ca întemeiată cererea formulată de reclamanți, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să admită recursul formulat de aceștia și în consecință să dispună modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanți și obligării pârâților la calcularea și plata în favoarea reclamanților a drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna august 2004 până la data pronunțării prezentei hotărâri și pentru viitor.
Reclamanții sunt totodată îndreptățiți inclusiv la acordarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, având în vedere și prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 al. 4 din Codul muncii.
În consecință se va dispune și efectuarea cuvenitor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Instanța va menține dispoziția din sentința recurată privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, apreciindu-se ca întemeiată cererea formulată de reclamanți împotriva acestei pârâte.
Astfel, potrivit art. 19 din legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005 și a proiectului legii de rectificare bugetară, în lipsa rectificării bugetului sumele necesare Ministerului Justiției, aflându-se în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata sumelor pretinse de părțile reclamante.
În consecință, în temeiul dispozițiilor mai sus enunțate instanța va obliga acest pârât să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a drepturilor ce li se cuvin.
În ce privește pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestei pârâte pentru lipsă calitate procesuală pasivă, reclamanții neavând raporturi de muncă cu această pârâtă.
Se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, -, și, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Salonta,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul și TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, -, și, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Salonta,-, județul B, în contradictoriu cu pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul și TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și în consecință:
Obligă pârâții să calculeze și să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna august 2004 până la data pronunțării prezentei hotărâri precum și pentru viitor.
Sumele cuvenite reclamanților vor fi reactualizate în funcție de rata inflației până la data executării efective a hotărârii.
Dispune efectuarea cuvenitor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a drepturilor anterior menționate.
Respinge acțiunea față de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Menține dispoziția din sentința recurată privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -05.06.2009
- dactilografiat grefier -05.06.2009-2 ex.
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
