Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 899/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 899
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -. -. -.G și de către pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.6764 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă prin consilier juridic, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului propriu, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Solicită respingerea recursului declarat de reclamanți.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.6764 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- s-a respins excepția nulității clauzei, prevăzută de art. 176 din la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, invocată de petenți.
S-a admis în parte acțiunea în pretenții, cu precizarea ulterioară, formulată de petenții, Gh., Gh., Gh. G împotriva intimatei SA.
A fost obligată intimata la plata către petenți a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4.000. gaze naturale/anual, precum și drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin.1 și 2 din la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007, începând cu 01.07.2005, până la data încetării contractului individual de muncă al fiecărui petent, sume ce vor fi actualizate la data plății.
S-a respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale conform art. 128 și 129 din la nivel de unitate pe anii 2005-2007.
S-a luat act de renunțare la capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
A fost obligată intimata la plata a câte 4000 lei cheltuieli de judecată către petenti.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce contravaloarea adaosurilor prevăzute la art.176 din la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și contravaloarea ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4.000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petenții nu au un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Cu privire la plata diferențelor de drepturi salariale, conform dispozițiilor art.129 alin. 5 și art.129 alin.1, 2 și 3 din la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, instanța consideră cererea nefondată, urmând aor espinge.
Astfel, drepturile salariale ale petenților au fost stabilite cu ocazia negocierilor și menționate în contractele individuale de muncă sau actele adiționale la acestea pe care petenții le-au semnat fiind de acord cu cuantumul acestora.
Totodată, petenții nu au solicitat anularea contractelor individuale de muncă cu privire la salariul de bază stabilit și nici nu mai pot solicita acest lucru conform dispozițiilor art.283 lit. d Codul Muncii întrucât nu mai sunt salariații intimatei.
În consecință, instanța a considerat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din la nivel de unitate și nici a celor din la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate, respectiv a suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă și a ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4.000./an, și a admis în parte acțiunea, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -. -. -.G și pârâta SC SA
Motivând recursul, reclamanții au arătat că instanța de fond le-a respins, în mod greșit, capătul de cerere privind drepturile salariale întemeiate pe art.128, 129 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007, pe considerentul că ar fi fost de acord ci salariul stabilit prin negociere și că nu au solicitat în termenul prevăzut de art.283 lit.d din CCM anularea acestor contracte.
Au susținut recurenții, că adoptând această motivare, instanța de fond a soluționat pe excepție capătul de cerere privind plata acestor drepturi salariale, impunându-se a fi soluționat fondul cauzei, întrucât nu este vorba de o eventuală excepție prevăzută de art.183 lit. din
Sub acest aspect, recurenții reclamanți au menționat că nu au solicitat anularea unei clauze contractuale, ci plata drepturilor salariale cuvenite în baza CCM de muncă la nivel de unitate, reprezentând un drept deja câștigat și neacordat, astfel că instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce ei nu au cerut.
Au mai arătat că intimatul angajatorul nu a respectat, în privința salarizării, prevederile art.128 alin.5, art.129 alin.1,2, 3 anexa 3 bis, stabilind salarii sub nivelul prevederilor contractului colectiv de muncă și, de asemenea, a fost nerespectată obligația de informare a salariaților privind clauzele contractuale art.17 CCM, neavând cunoștință despre modalitatea de calcul, care nu este menționată în contractul individual de muncă.
Totodată, au susținut că, în virtutea rolului activ, avea obligația să verifice toate aspectele invocate, prin ordonarea unei expertize de specialitate și nu să se pronunțe pe excepția prescripției dreptului de a solicita anularea contractului individual de muncă, aspect cu care nu a fost învestită.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în privința capătului de cerere privind drepturile salariale, pentru efectuarea unei expertize contabile.
Pârâtul " " B, în motivarea recursului său, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea și obligată recurenta la plata către intimat a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4400 mc gaze naturale anual, precum și a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă.
În motivarea recursului se arată că prin protocolul încheiat la 01 martie 2002 între SNP SA SC SA și s-a convenit ca salariații transferați de la SNP la SC SA să-și păstreze toate drepturile avute la data transferului.
Suma ce reprezenta / unei cantități deg aze naturale a fost introdusă în salariile de bază ale tuturor angajaților SNP inclusiv a celor transferați în anul 1997, iar potrivit art.187 din CCM, la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 s-a prevăzut că "salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1 pct.B vor primi un ajutor material, egal cu unei cote deg aze naturale.
De același drept beneficiază salariații avuți în vedere la al.1 și cei ai angajaților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr.1 în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază".
Recurenta precizează că, apărarea sa privind includerea / valorii cotei de gaze în salariile angajaților începând cu anul 1997 este susținută de înscrisuri ce atestă acest fapt, respectiv: adresa nr.22160 din 21.07.2008 prin care societatea comunică faptul că suma reprezentând c/valoarea cotei de gaze naturale a fost introdusă în salariile de bază ale tuturor angajaților; protocolul încheiat la 01 martie 2002; extras din CCM pe anul 1997 al SC SA care la art.176 al.1 prevede că începând cu 01 iunie 1997, acest ajutor material va fi inclus în salariul de bază; extras din CCM pe anul 1998 al SC SA care la același articol prevede că, acest ajutor material a fost compensat prin CCM/1997; extras din CCM/2003 la nivel de SA în care se face mențiunea că acest ajutor material a fost compensat; extras din CCM la nivel pe anul 2007, unde la art.176 al.1 se prevede că acest ajutor material a fost compensat; fișa drepturilor salariale negociate în conformitate cu Legea 14/1991 și CCM valabile la 01.07.1997 unde se face mențiunea - creșterea salariului de bază include și c/valoarea a 4000. gaze naturale conform art.176 din CCM -; copii xerox de pe carnetele de muncă.
În ceea ce privește sumele reprezentând aprovizionarea toamna-iarnă, recurenta precizează că acest drept a fost introdus în salariul de bază înainte de preluarea prin transfer a personalului de la SNP
În motivarea recursului în drept se invocă dispoz. art. 312 pct.1 și 3 Cod pr.civilă.
În faza recursului, urmare a intrării recurentei pârâte în procedura insolvenței, s-a dispus citarea acesteia prin administratorul judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că instanța de fond a fost învestită de către reclamanți cu mai multe capete de cerere, între care și acela privind plata diferențelor salariale, conform dispozițiilor art.129 alin,5 și art.129 alin.1,2 și 3 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007.
Acest capăt de cerere a fost respins de către instanța de fond, cu motivarea că drepturile salariale ale petenților au fost stabilite cu ocazia negocierilor și menționate în contractele individuale de muncă sau actele adiționale la acestea pe care petenții le-au semnat, fiind de acord cu cuantumul acestora, iar petenții nu au solicitat anularea contractelor individuale de muncă cu privire la salariul de bază stabilit și nici nu mai pot solicita acest lucru conform dispozițiilor art.283 lit. d Codul Muncii, nemaifiind salariații intimatei.
Argumentându-și în acest mod soluția de respingere, instanța de fond nu a avut, însă, în vedere prevederile art.238 alin.2 CC. conform cărora " contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă."
De asemenea, nu s-a ținut cont de efectele pe care le au contractele colective de muncă la nivel de unitate, efecte care potrivit art.241 lit.a se produc pentru toți salariații angajatorului și nici de disp.art.243 alin.1 în conformitate cu care "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți."
Prin urmare, din interpretarea acestor texte de lege rezultă că, date fiind efectele pe care contractul colectiv de muncă le produce față de salariații angajatorului în temeiul textelor de lege enunțate, drepturile salariale prevăzute la art.128 alin.5 și 129 alin.1,2, 3 anexa 3 bis din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007 se cuveneau reclamanților, ca salariați la acea dată ai " " A B, chiar dacă nu au fost eventual prevăzute în contractul individual de muncă semnat de reclamanți și chiar dacă nu s-a solicitat și constatat nulitatea contractelor individuale de muncă pentru neconformitatea acestora cu clauzele contractului colectiv de muncă, sub aspectul nivelului drepturilor salariale.
În aceste condiții, rămânea a se stabili de către instanța de fond la care dintre drepturile prevăzute de art.128, art.129 este îndreptățit fiecare dintre reclamanți și a se verifica, eventual pe baza unei expertize de specialitate, dacă aceste drepturi au și fost acordate și plătite reclamanților, în raport de nivelurile, funcțiile și meseriile acestora, cu distincțiile prevăzute la art.129 alin.3 și anexa 3bis.
Cum instanța nu a făcut această analiză, Curtea apreciază că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei, fiind incidente disp.art.312 alin.5 pr.civ. motiv pentru care se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește celelalte petite ale acțiunii introductive, care au fost admise prin sentința instanței de fond, împotriva modului de soluționare a acestora a formulat critici pârâta, critici care constituie motive de modificare a art.304 pct.9 pr.civ.
Având în vedere aceste considerente, precum și disp.art.312 alin.3 teza finală pr.civ. " dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele atrag casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a asigura o judecată unitară", Curtea urmează a admite recursul, a casa sentința atacată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească dacă reclamanților le-au fost acordate drepturile prevăzute la art. art.128 alin.5, art.129 alin.1,2, 3 anexa 3 bis din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007, în raport de distincțiile făcute de acest articol pentru diferitele niveluri, funcții și meserii și care să determine eventualele diferențe salariale cuvenite acestora, iar în raport de probele administrate va examina și se va pronunța motivat asupra tuturor capetelor de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții, -. -. -.G și de către pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.6764 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Judecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Lucian
