Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 918/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 918
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S împotriva Sentinței Civile nr. 89/19.01.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și,văzând că prin actele procedurale depuse la dosarul cauzei părțile au cerut judecarea in lipsă, instanța reține cauza spre competentă soluționare.
CURTEA,
Deliberând, in rejudecarea recursurilor, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 89/19.01.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în Dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C- și-n consecință pârâții au fost obligați să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006, actualizate în funcție de rata inflației la data executării.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea magistraților și a personalului auxiliar, drept reglementat de art.411alin.1 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, sunt neconstituționale, deoarece contravin dispozițiilor art. 38 și art. 49 alin. 2 din Constituția României.
Dispozițiile art.411alin.1 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 nu pot fi afectate de conținutul unor acte normative referitoare la stabilirea bugetelor de stat pe anii anteriori, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii consacrat de Constituția României, cu atât mai mult cu cât noua lege, ce reglementează efectele unei situații juridice, nu poate aduce atingere și nici o îngrădire sau discriminare unui drept deja câștigat, ce trebuie respectat.
Pe de altă parte, se arată că, prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secțiile Unite s-a pronunțat asupra drepturilor magistraților și personalului auxiliar de a beneficia de prima de concediu doar pentru perioada 2001-2004, întrucât hotărârile ce au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești vizau doar această perioadă.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice a fost admisă pe temeiul art.19 din Legea nr.500/2002, reținându-se că Ministerului Finanțelor Publice este cel care coordonează acțiunile cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Ministerul Justiției, recurs înregistrat inițial pe rolul Curții de Apel Timișoara la nr-,in data de 22.02.2007 solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii pretențiilor afirmate ca neîntemeiate.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 au fost suspendate succesiv, prin acte normative de valoare juridică egală, sens în care sunt și prevederile art. 64 din Legea nr. 24/2000.
În considerentele deciziilor nr. 214/2005, nr. 37/2005 și nr. 142/2005, Curtea Constituțională reține, în esență, că "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă".
Pe de altă parte, instanța de fond nu a avut în vedere Decizia nr. XXIII/12.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, deși, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe". Ori, prin această hotărâre se reține că dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă au fost abrogate începând cu 01.01.2003.
Hotărârea tribunalului este greșită și lipsită de temei legal în ceea ce privește obligația de actualizare a sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu, fixată în sarcina pârâților. Față de prevederile art. 1088 Cod civil, reclamanții, pretinși creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani nu pot cere drept echivalent al presupusului prejudiciu, încercat prin întârzierea la executare, decât dobânda stabilită de lege și doar cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, dată de la care Ministerul Justiției a fost pus în întârziere cu privire la obligația de executare. În speță, nu ar putea fi pretinsă nici dobânda legală, deoarece nu există, în sarcina Ministerului Justiției, o obligație de plată a drepturilor pretinse de reclamanți.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct.7 și pct.9 coroborat cu art.312 din Codul d e procedură civilă.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice B, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, care a solicitat modificarea hotărârii recurate și scoaterea din cauză a Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Sintetizând motivele de recurs ale garantului,Curtea observă că acestea s-au referit in esență la greșita soluționare a cererii de chemare in garanței care,față de prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă, este inadmisibilă, deoarece în sarcina Ministerului Finanțelor Publice nu există o obligație de garanție sau de despăgubiri față de pârâtul Ministerul Justiției.
Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite pentru personalul acestor instituții, iar, conform art. 29 alin. 3 din Legea nr. 72/1996, "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Cele două recursuri ale părților au fost soluționate inițial prin Decizia Civilă nr. 207/13.03.2007 a Curții de Apel Timișoara,instanța de control judiciar reformând in totalitate sentința atacată,in sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererii incidentale de chemare in garanție.
Decizia Civilă nr. 207/13.03.2007 a Curții de Apel Timișoaraa fost atacată de intimații reclamanți cu contestație in anulare, admisă in principiu de instanța de recurs prin Decizia Civilă nr. 1020/11.12.2007,in considerarea incidenței in speță a prevederilor art.317 alin.1 pct.1/pr.civ.,reținându-se că autorii contestației nu au fost legal citați la judecarea recursurilor.
fiind cu rejudecarea celor două recursuri,ca efect al ante menționatei decizii prin care a fost apreciată admisibilă contestația in anulare a intimaților reclamanți și examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct.7 și pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, ce au calitatea de magistrați,personal auxiliar și conex ( conform înscrisurilor doveditoare anexate la filele 96-97 din dosarul de fond) au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C- la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006, actualizate în funcție de rata inflației la data executării, invocând ca temei de drept al acțiunii prevederile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
Într-adevăr, în art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, s-a prevăzut că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat"
Cu toate că prin legile bugetului de stat pe anii 2001-2002 acordarea primei de concediu a fost suspendată, ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut, la art. 50 alin. 2, că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești [.], cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Rezultă deci că la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă. În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Mai mult în contextul succesiunii in timp a actelor normative mai sus menționate având de soluționat recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, Înalta Curte de Casație și Justiție a conchis că la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare OUG177/2002, acestea erau abrogate, iar dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal asimilate,a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins.
Având în vedere cele arătate mai sus, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că Decizia XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite se referă la drepturile magistraților și a personalului auxiliar de a beneficia de prima ce se acordă cu ocazia plecării în concediul legal de odihnă doar pentru perioada 2001-2004, nefiind incidentă în speță, deoarece pretențiile reclamanților vizează prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006. Prima instanță trebuia să ia în considerare dezlegarea dată problemelor de drept judecate, iar nu perioada la care se referă hotărârile judecătorești prin care au fost soluționate diferit chestiunile de drept menționate în recursul în interesul legii soluționat prin decizia citată anterior.
In ceea ce privește dreptul la primă de concediu al reclamanților care au calitatea de personal auxiliar, Curtea constată că ulterior promovării demersului judiciar pendinte,dar pe parcursul soluționării căii extraordinare de atac a contestației in anulare a intrat in vigoare OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007,pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, act normativ prin care s-a urmărit a se preveni tocmai sporirea efortului bugetar prin pronunțarea unor hotărâri ale instanțelor, prin care angajatorii -autorități publice să fie obligate la plata,atât a sumelor aferente primelor de concediu suspendate prin legi bugetare anuale, actualizate, cât și la cheltuielile de judecată.
Actul normativ mai sus amintit recunoaște in mod indiscutabil dreptul reclamantelor la plata primelor de concediu aferente anului 2004,dispunând prin art. 1 alin.2 căintră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1): funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special,personalul auxiliar din justiție,membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare.Prin al său art. 2,noua ordonanță stabilește insă plata in favoarea reclamantelor a drepturilor salariale restante in trei tranșe,așa încât primele de concediu aferente anului 2004 urmau a fi achitate in iunie 2008.
In contextul noilor prevederi legale,ținând seama că pronunțarea unei hotărâri judecătorești in baza art. 41 ind.1 din Legea nr. 50/1996 ar face inoperante prevederile OUG nr. 146/2007,cu consecința depășirii atribuțiilor puterii judecătorești și ar putea crea premisele obținerii de către reclamante a două titluri executorii pentru același drept salarial, Curtea apreciază că singura soluție judicioasă ce poate fi pronunțată in speță este respingerea acțiunii categoriei de reclamanți -personal auxiliar și conex,prin constatarea rămânerii fără obiect a acesteia,câtă vreme angajatorul a recunoscut printr-un act normativ obligația principală și s-a angajat să și-o îndeplinească intr-un termen expres precizat.
În ceea ce privește competența materială, instanța de fond a reținut, în mod corect, că materia litigiului dedus judecății este aceea a unui conflict de drepturi, ce excede competenței speciale prevăzute de art. 42 din OUG nr. 177/2002, deoarece, în speță, nu se pune problema stabilirii unui drept salarial, ci a plății unui drept salarial, iar litigiile privind plata drepturilor salariale sunt de competența instanței de drept comun în materia conflictelor de muncă, astfel încât nu se impune casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare Curții de Apel București.
Întrucât instanța de recurs a apreciat ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, față de dispozițiile art.60 și urm. Cod de procedură, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul-recurent Ministerul Justiției, apare ca nefondată, motiv pentru care se impune respingerea acestei cereri ca lipsită de interes, nemaifiind necesară examinarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către chematul în garanție.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 raportat la art.3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâtul-recurent Ministerul Justiției și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va respinge în totalitate atât acțiunea principală,cât și cererea incidentală de chemare in garanție.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S împotriva sentinței civile nr. 89/19.01.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea principală și cererea de chemare în garanție.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ, VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
pt.GREFIER,
- -
În concediu de odihnă
GREFIER SECȚIE,
Red. /20.07.2009
Tehnored.:// 2 ex./ 20.07.2009
Prima instanță: Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Raluca Panaitescu, Florin Dogaru
