Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 9352/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9352
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârât SPITALUL MUNICIPAL C, împotriva sentinței civile nr. 2087/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns: recurent pârât SPITALUL MUNICIPAL C prin consilier juridic, lipsind:intimat reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurent pârât SPITALUL MUNICIPAL C,solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2087 de la 2 aprilie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Spitalul Municipal
A obligat pârâtul să achite o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta în perioada 01.12.2006 - 02.04.2008, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar,sume ce vor fi reactualizate cu indicele de devalorizare a monedei naționale,începând cu data de nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este angajată a pârâtului Spitalul Municipal, în funcția de asistent, având locul de muncă la Cabinetul Medical Școlar, având încheiat contract individual de muncă.
Tichetele de masa reprezintă o alocație individuala de hrana acordata titularilor unui contract individual de munca, suportata integral de persoana fizica ori persoana juridica, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.
In cazul in care la nivel de ramura de unitate a fost negociat un contract colectiv de munca, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masa sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul in calitatea sa de angajator a acordat tichete de masa salariaților cu locul de munca in secțiile cu paturi, in laboratoare, servicii si compartimente funcționale din cadrul spitalului, in mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariai.
Această diferențiere in acordarea tichetelor de masa nu rezulta din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masa fiind aceea a încadrării intr-o unitate publica finanțata din venituri proprii.
Astfel s-a constatat că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. art. 5 alin 1 si art. 39 alin 1 lit d din Codul Muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga si nici modifica o lege, iar actele normative in materie sunt unitare in reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masa in domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. - privind acordarea tichetelor de masa reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezulta sursa de finanțare si modul de funcționare, respectiv faptul ca sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare si de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. art. 23, personalul încadrat in unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domeniul sanitar, deoarece in art. 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor- sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, in articolul 139, prevede ca angajatorul este obligat sa acorde tichetele de masa potrivit Legii nr. 142/1998 si in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat si de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
In raport de aceste considerente, instanța a apreciat ca întemeiată cererea până la data pronunțării hotărârii de față și admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, cu obligarea pârâtului să achite reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta în perioada 01.12.2006 - 02.04.2008, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar,sume ce vor fi reactualizate cu indicele de devalorizare a monedei naționale,începând cu data de nașterii dreptului și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere toate mijloacele de probă, neținându-se cont de niciuna din adresele depuse de recurent în dosarul de fond, prin care se face dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila "clinic", unde reclamanta nu se încadrează, deoarece nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical nici activitatea de învățământ și nici cercetare științifică-medicală și educație continuă, pentru a putea beneficia de salarizarea clinică.
O altă critică se referă la faptul că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități, în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și de învățământ superior medical, efectuată de cadrele universitare, cât și activitate neclinică, unde asistența medicală nu este dublată de cercetare medicală și de învățământ superior medical.
Recursul este nefondat.
Așa cum s-a arătat reclamanta este angajată a pârâtului în funcția de asistent în baza unui contract individual de muncă având locul de muncă la Cabinetul medical școlar.
Prin OUG nr.24/2000 s-a stabilit conform anexei IV/1 că salarizarea în unitățile sanitare se face diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială altele decât cele clinice și unități clinice, institute și centre medicale. De asemenea OUG 115/2004 anexa I prevede grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice. Legea, așa cum a reținut și instanța de fond, stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând nici o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
În aceste condiții criticile recurentului în sensul că reclamanta nu poate fi încadrată la grila "clinic" deoarece prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul cabinetului medical nu desfășoară activitate de învățământ și nici cercetare științifică medicală sau educație continuă nu sunt întemeiate. Nu există în prevederile legale mai sus enunțate o asemenea diferențiere pe criteriul activității desfășurate de către salariat, iar adresele invocate de către aceasta nu pot în nici un caz conduce la concluzia că prin aceste adrese se modifică legea de salarizare.
Nici susținerea că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, cât și activitate neclinică nu conduce la concluzia că reclamanta ar trebui salarizată altfel decât ca personal clinic deoarece este salariata unei unități clinice și aceasta este singura condiție prevăzută de lege pentru a beneficia de salarizarea conform grilei "clinic" prevăzută de textele de lege.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 312 Cod pr.civilă va fi respins recursul formulat de pârâtul Spitalul Municipal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul SPITALUL MUNICIPAL C, împotriva sentinței civile nr. 2087/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
14.11.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
OPINIE SEPARATĂ
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește tichetele de masă, este adevărat că OUG nr. 115/2004, în forma nemodificată prevedea că pot beneficia de tichete de masă angajații unităților sanitare care nu se finanțează de la bugetul de stat, fără a face vre-o diferențiere cu privire la subunitățile finanțate de la buget sau din alte surse.
Nefăcând o asemenea diferențiere iar pârâtul acordând tichete de masă doar salariaților care desfășurau activitatea în spital nu și celor de la alte subunități ale spitalului și care nu desfășurau activitate în spital, acesta nu a procedat legal, astfel că se impunea acordarea acestor tichete tuturor salariaților spitalului indiferent de locul unde își desfășurau activitatea.
Această ordonanță a fost modificată însă prin ordonanța nr. 23 din 31 ianuarie 2007, care a introdus art. 41/1 care prevede că beneficiază de tichete de masă personalul din unitățile și subunitățile sanitare care începând cu anul 2007 se finanțează de la bugetul de stat, precum și medicii, farmaciștii și medicii dentiști pe perioada anilor de stagiu.
La alin. 2 al aceluiași articol sunt prevăzute categoriile de personal care beneficiază de aceste tichete potrivit alin. 1, printre aceștia neregăsindu-se și personalul cabinetelor școlare cum este cazul reclamantei.
Această ordonanță a intrat în vigoare la 01.01.2007, astfel că începând de la această dată reclamanta nu mai este îndreptățită la tichete de masă.
Susținerea instanței de fond în sensul că potrivit CCM la nivelul ramurii sanitare pârâtul ar fi obligat să acorde în continuare reclamantei tichete de masă, nu este legală.
Potrivit acestui contract, așa cum reține chiar instanța de fond, angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit legii nr. 142/1998, și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Ori finanțarea cabinetelor școlare se face de la bugetul de stat, iar potrivit legii privind salarizarea acestora și anume OUG nr. 115/2004, așa cum a fost modificată prin OG 23/2007, aceasta nu poate beneficia de aceste tichete.
Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul că va respinge acțiunea.
Judecător,
- -
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
