Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 977/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 977
Ședința publică din data de 8 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 213 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură și, cu sediul în municipiul B, str. -, bloc 13 A-B, parter, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă SC "" SA B, reprezentată de avocat din Baroul Galați, conform contractului de asistență juridică nr. 36 din 12 septembrie 2007, lipsind intimatele reclamante și .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul în susținerea recursului formulat de pârâta SC SA - Membru Grup, arată că instanța de fond făcut analiză trunchiată a dispozițiilor art. 168 și nu o interpretare sistematică a întregului text și a probelor din dosar, încălcând dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii întrucât nu a respectat întocmai convenția părților și voința reală acestora.
De asemenea, instanța de fond nu a sesizat faptul că drepturile suplimentare au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în anul 2003, iar pentru anii următori, nu au fost încheiate alte contracte colective de muncă la nivel de unitate care să modifice sau să completeze dispozițiile art. 168 din CCM sau să prevadă altă modalitate de acordare acestor drepturi. Odată incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, aceste salarii s-au menținut în anii ulteriori, iar majorările salariale acordate au avut ca bază de pornire exact salariul de bază așa cum fost majorat prin acordarea drepturilor suplimentare.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se respingă acțiunea ca nefondată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 31.10.2008 reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1 pentru a fi obligată să le plătească:
- drepturile salariale cuvenite conform art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze (M la nivel ramură ) pe anii 2005-2006, actualizate cu indicii de inflație reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă în luna octombrie în cuantum de un salariu minim pe ramură;
- drepturile salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel, actualizate cu indicele de inflație, reprezentând primele pentru sărbătorile de Paști și C aferente anilor 2005 și 2006.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că potrivit art.176 din M la nivel de ramură salariații aveau dreptul să primească în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă o suplimentare salarială sub forma unui adaos în cuantum de un salariu minim pe ramură, drepturi pe care unitatea pârâtă a refuzat să le plătească în anii 2005 și 2006.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect neacordarea primelor pentru sărbătorile de Paști și C reclamantele au susținut că numai în anul 2003 s-a procedat la introducerea acestor prime în salariul de bază al fiecărui salariat, după care în anii următori respectiv în anii 2005 și 2006 aceste prime nu au mai fost plătite.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta SC SA a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția prematurității acțiunii și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru ambele capete de cerere.
În legătură cu drepturile salariale solicitate de reclamante în temeiul art.176 al.1 și 2 din M la nivel de ramură unitatea pârâtă prin întâmpinare a invocat prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune unitatea pârâtă a susținut că adaosul prevăzut în art.176 din M încheiat la nivel de ramură nu reprezintă un drept salarial prescriptibil în 3 ani conform art.283 al.1 lit.c Codul muncii ci un ajutor destinat protecției sociale ale salariaților, negociat prin contractul colectiv de muncă, prescriptibil potrivit art.283 al.1 lit.e Codul muncii în termen de 6 luni.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active s-a precizat că reclamantele nu au calitatea, în raport cu unitatea pârâtă de creditoare a unei obligații certe, lichide și exigibile.
S-a susținut de pârâtă că Tribunalul Buzău nu are competența materială să soluționeze acest litigiu întrucât prin Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, lege specială în raport cu dispozițiile Codului Munciis -a stabilit competența de soluționare a conflictelor de drepturi în favoarea instanței în circumscripția căreia se află sediul unității pârâte( at.72 din Legea 168/1999).
Unitatea pârâtă a susținut că pe fond acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru ambele capete de cerere.
Astfel, în legătură cu cererea reclamantelor de a li se plăti adaosul pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă unitatea pârâtă a susținut că începând cu anul 1997 prin M încheiat la nivelul SA această suplimentare a fost introdusă în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a solicitat prin întâmpinare respingerea și a capătului de cerere având ca obiect plata primelor pentru sărbătorile de Paști și C 2005-2006 cu motivarea că acestea au fost introduse începând cu anul 2003 în salariul de bază al fiecărui salariat conform art.168 al.2 din M încheiat la nivel SA, și că prin decizia Comisiei paritare din 31.08.2007 clauzele contractului colectiv de muncă au fost interpretate în sensul introducerii în salariu a acestor suplimentări salariale.
Prin sentința civilă nr.213/18.02.2009 Tribunalul Buzăua respins excepția necompetenței teritoriale, excepția prematurității, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și excepția prescripției dreptului la acțiune de 6 luni. Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paști 2005.
Pe fond, tribunalul a respins capătul de cerere privind plata drepturilor salariale prev de art.176 din CCM și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata primelor de C 2005, actualizate. Tribunalul a respins și capătul de cerere privind primele de Paști și C 2006.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin art.176 din M încheiat la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze s-a prevăzut că salariații angajați în unitățile din această ramură vor beneficia în fiecare an, în luna octombrie de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură.
Se constată că, la nivel de unitate - SC SA B, prin aplicarea art.176 din M la nivel de ramură, s-a încheiat, în anul 1997 contractul colectiv de muncă semnat de patronat și salariați reprezentați de sindicat(I).
În alin.1 al. art. 168 din M încheiat la nivel SA s-a prevăzut că în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, iar în alin.3 al acestui articol s-a stipulat că începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială va fi introdusă în salariul de bază al fiecărui salariat, după un model de calcul ce face obiectul unui act adițional la contractul colectiv de muncă.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte - SC SA, între patronat și salariații reprezentați de I valabil în anii 2005 și 2006 s-a prevăzut că "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telex nr. 2412/1998).
Rezultă deci, că începând cu anul 1998 suplimentarea salarială sub forma adaosului pentru aprovizionarea de toamnă, prevăzută în art.176 din M la nivel ramură a fost inclusă în salariile da bază ale salariaților angajați la SC SA, acesta fiind motivul pentru care în anii următori în actele adiționale la.M încheiat la nivel SA, inclusiv în anii 2005 și 2006 nu s-a mai stipulat acordarea adaosului fix pentru aprovizionarea de toamnă.
Raportat la situația de fapt Tribunalul a constatat că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău este neîntemeiată întrucât potrivit art.284 al.1 și 2 din Codul, raportat la art.2 pct.1, lit,c Cod proc.civ. conflictele de muncă se judecă în primă instanță de tribunalul în a cărei circumpscripție își are domiciliul reclamantul.
Nu este întemeiată nici excepția prescripției dreptului la acțiune în termenul de 6 luni prev. în art.283 al.1 lit. e din Codul muncii cu motivarea că adaosul pentru aprovizionarea de toamnă solicitat de reclamante reprezintă, potrivit art. 155 din Codul munciio suplimentare salarială componentă a salariului pentru care dreptul la acțiune se prescrie, în conformitate cu art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii în 3 ani,raportat la dispoz.art. 283 al.1 lit.c din Codul muncii instanța constată că este prescris dreptul la acțiune al reclamantelor pentru suplimentarea salarială reprezentând prima pentru sărbătoarea de Paști 2005 întrucât acțiunea a fost înregistrată la instanță după 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune.
S-a constatat de asemenea neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în condițiile în care reclamantele au calitatea de angajate și solicită, prin prezenta acțiune un drept salarial.
În legătură cu suplimentarea salarială reprezentând primele pentru sărbătorile de Paști și instanța a constatat că, așa cum s-a reținut mai sus pentru sărbătoarea de Paște 2005 dreptul la acțiune este prescris, iar pentru primele de Paști și C 2006 acțiunea este neîntemeiată întrucât contractele de muncă ale reclamantelor încheiate cu unitatea pârâtă au încetat la 22.01.2006 prin concediere în baza at.65-66 Codul muncii, situație consemnată în carnetele de muncă ale acestora. în unitatea pârâtă numai 21 de zile din anul 2006 este just ca reclamantele să nu beneficieze de primele de Paști și C în anul 2006.
Acțiunea reclamantelor a fost admisă în parte, iar unitate pârâtă a fost obligată să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând prima pentru sărbătoarea de C 2005, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA reactualizate cu indicele de inflație întrucât acordarea acestei suplimentări salariale a fost prevăzută în mod expres în art.168 al.1 din M valabil în anul 2005, iar includerea acestei prime în salariul de bază al fiecărui salariat a avut loc numai în anul 2003 așa cum rezultă din dispozițiile art.168 al.2.
Prin urmare, unitatea pârâtă nefăcând dovada că în anul 2005 suplimentarea salarială prevăzută pentru prima de Caf ost inclusă în structura salariului așa cum acesta este definit în art.155 din Codul muncii instanța va constata că această suplimentare salarială trebuia acordată reclamantelor pentru sărbătoarea de Paște 2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamantă au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate în recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia sentinței, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta - pârâtă că pretențiile reclamantelor sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a primelor este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantei ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantelor criticile formulate de recurent sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul stabilirii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamante la câte 927 lei fiecare.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.3041și 312 alin.1 pr.civ. constată recursul declarat în cauză este fondat și urmează să-l admită, cu modificarea în parte a sentinței atacată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând primă de C 2005 în cuantum de 927 lei pentru fiecare reclamantă, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 213 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură și, cu sediul în municipiul B, str. -, bloc 13 A-B, parter, jud.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând primă de C 2005 în cuantum de 927 lei pentru fiecare reclamantă, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.
3ex/ 2.06.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
a
G
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
