Speta drept civil. Decizia 985/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 985
Ședința publică din data de 8 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în municipiul B, Cartier 3, -.6, județul B.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâta SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Galați, conform contractului de asistență juridică nr. 36 din 12 septembrie 2007 și intimații reclamanți, reprezentați de avocat din Baroul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru intimații reclamanți depune la dosar extras al Deciziei nr. 254 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial sub nr. 149 din 10 martie 2009, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
La rândul său avocat pentru recurenta pârâtă arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă în susținerea recursului arată că motivul invocat în susținerea cererii de recurs este cel prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod proc.civilă.
Se arată că pentru a se îndeplini condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate trebuiesc îndeplinite următoarele condiții: excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau a tribunalului arbitral, excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în lege sau în Ordonanță de Guvern, respectiv Ordonanță de Urgență a Guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției, excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională și excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate de Subscrisa ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din legea nr. 47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, or modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Cu privire la dispozițiile legale atacate ca fiind neconstituționale s- arătat că acestea vizează art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea 53/2003 și faptul sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 1 alin. 5, art. 73 alin. 3 art. 79 alin. 1 din Constituția României.
Se arată că potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999: "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea", deși din dispozițiile art. 284 din Codul muncii se poate constata că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedura civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.
Așa fiind instanța de judecată se află în situația de a stabili instanța competentă față de două dispoziții legale, aparent cu același obiect.
Pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs Codul muncii, dreptul comun în materie cu Legea 168/1999 și legea specială, la care trimite Codul muncii în mod expres. Pentru a determina norma aplicabilă, instanța trebuie să verifice și să aplice principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun, principiile aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării și principiile tehnicii legislative care sunt de natură a face distincția între o normă validă în vigoare și una abrogată și o norma nevalidă prin existența ei în sistem datorită nerespectării legii de edictare/ tehnica legislativă.
În concluzie, Codul muncii (art. 298 alin. 2 ultima liniuță) nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
Se solicită astfel, având în vedere art. 312 alin.l și 3 din Cod proc. civilă admiterea recursului, modificarea încheierii recurate și în rejudecare suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată.
Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale, motivele invocate de recurentă vizând în general încălcarea principiului celerității respectiv aplicarea în timp a unor texte de lege.
Se arată în concluzie, că printre condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate este și aceea ca excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, iar din conținutul Decizia nr. 254 din 24 februarie 2009 rezultă că, Curtea Constituțională s- mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate dispozițiilor art. 284 alin. (2) și art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul Muncii, în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la acordarea pe ultimii trei ani, respectiv luna martie 2006 până în luna martie 2009 drepturilor salariale prevăzute de Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, din care face parte și pârâta, precum și în CCM la nivel de, după cum urmează: cota de participare la profit, reprezentând 10% din profitul anual realizat de pârâtă, raportat la numărul de salariați la finele anilor calendaristici, pentru anii 2006, 2007 și 2008, contravaloarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionare toamnă iarnă, care trebuiau acordate tuturor salariaților până la finele lunii octombrie fiecărui an calendaristic, în cuantum de câte un salariu minim la nivel de, respectiv câte 650 RON pentru anul 2006, 720 RON pentru anul 2007 și 750 RON pentru anul 2008 și contravaloarea a câte 4000. gaze naturale pentru fiecare an calendaristic, funcție de valoarea metrului de gaze naturale pentru anii 2006, 2007 și 2008.
La termenul de judecată din 27 aprilie 2009 apărătorul ales al pârâtei avocat invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2) ultima liniuță din legea nr. 53/2003 Codul muncii prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3) lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României, revizuită, a solicitând suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
Tribunalul Buzău prin încheierea de ședință de la acea dată a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2) ultima liniuță din legea nr. 53/2003 Codul muncii prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3) lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României, revizuită.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond reținut că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu obiectul cauzei de față.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta SC SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se susține, în esență, că în mod eronat tribunalul nu a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.29 din Legea 47/1992.
Se mai arată că tribunalul nu a avut în vedere că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate s-a invocat încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.73 alin.3 și art.79 alin.1 din Constituție, la care s-a făcut trimitere, reprezentând o încălcare a garanțiilor dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o încălcare a principiului efectivității juridice, consacrat atât de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și de cea a Curții Constituționale, ce afectează grav poziția procesuală a recurentei în cauza ce formează obiectul prezentului dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, dispoziții care au următoarea redactare:
Art. 298 alin. (2) ultima liniuță: "Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă- orice alte dispoziții contrare."
Potrivit art. 126 din Constituție, legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcție de noi rațiuni pe care le are în vedere, fără ca aceasta să aibă semnificația unei aplicări retroactive.
In prezenta cauză se pune în discuție, practic, modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii.
Toate aspectele invocate țin, în realitate, de aplicarea legii, ce revine instanței de judecata, iar nu Curții Constituționale.
Prin urmare, prevederile legale asupra cărora s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu sunt normele legale care stabilesc competența de soluționare a litigiilor de muncă, ci norme ce dispun abrogarea dispozițiilor contrare celor reglementate în Codul muncii.
În consecință, nefiind îndeplinite cerințele cerute cumulativ de dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, excepția invocată apare ca inadmisibilă, motiv pentru care, în conformitate cu art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, în mod corect tribunalul a respins cererea de sesizare a curții constituționale.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în municipiul B, Cartier 3, -.6, județul B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VD
2 ex/ 14.05.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
G
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
