Poprire asiguratorie. Decizia 1536/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie,de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 1536/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
- - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarea B și de terțul poprit - GENERALE -Sucursala I împotriva deciziei civile nr.109/Ap din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 26 noiembrie 2009, la 8 decembrie 2009 și apoi la 15 decembrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă 4312/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr. 662/2006 s-a admis cererea formulată de creditoarea B în contradictoriu cu debitoarea M I și cu terțul poprit - Generale - Sucursala I și, în consecință, s-a validat poprirea înființată prin adresa nr. 7934/02.11.2005 a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați " și " în limita creanței de 80.091,70 USD pe care terțul poprit o datorează debitorului, urmând ca plata către creditor să se facă potrivit ordinei de preferință prevăzută de art. 563 Cod procedură civilă.
Terțul poprit a fost obligat să plătească creditoarei suma de 1.903.000 lei ROL, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.10460/04.10.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr.662/2006 s-a admis cererea creditoarei B în contradictoriu cu debitoarea M I și cu terțul poprit - Generale - Sucursala I și, în consecință, s-a completat sentința civilă nr. 4312/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr. 662/2006, în sensul că, s-a dispus validarea popririi înființate prin adresa din data de 07.11.2005 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc în cadrul dosarului de executare nr. 196/2004 în limita sumelor de 800.000 reprezentând creanță comercială și 10.056 lei RON reprezentând cheltuieli de executare pe care terțul poprit le datorează debitoarei, urmând ca plata să se facă potrivit ordinei de preferință prevăzută de art. 563 Cod procedură civilă.
Împotriva sentințelor a formulat apel terțul poprit Banca Română pentru Dezvoltare - Generale - Sucursala I și a formulat cerere de aderare la apel debitoarea MIp rin administrator judiciar - ȘI
Prin decizia civilă nr.109/Ap/2009 Tribunalul Brașova admis apelurile declarate de apelantul terț poprit BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE - Generale - Sucursala I împotriva sentinței civile nr. 4312/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr. 662/2006 și împotriva sentinței civile nr. 10460/04.10.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în același dosar, pe care le-a schimbat în parte, în sensul că a admis în parte cererile formulate de creditoarea B în contradictoriu cu debitoarea M I și terțul poprit BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE - Generale - Sucursala I în dosar nr. 662/2006 și în dosar conex nr. 1395/2006 și, în consecință:
A validat popririle înființate prin adresa emisă la data de 02.11.2005 în dosar execuțional nr.113/2004 al Asociați și, înregistrată la terțul poprit sub nr. 7934/02.11.2005 și prin adresa emisă la data de 07.11.2005 în dosar execuțional nr. 196/2004 al, înregistrată la terțul poprit sub nr.8151/10.11.2005, în limita creanței de 661.878,29 lei pe care terțul poprit o datorează debitorului, potrivit raportului de expertiză contabilă nr. -/01.07.2008 și raportului suplimentar de expertiză contabilă nr. -/16.07.2008 întocmite de expertul contabil.
A desființat popririle înființate prin adresele menționate anterior, pentru sumele ce depășesc cuantumul creanței de 661.878,29 lei.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentințelor civile apelate.
A respins cererea de aderare la apel formulată de debitoarea M I, prin administrator judiciar ȘI
A luat act că apelatul terț poprit nu solicită cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin adresa emisă la data de 02.11.2005 în dosar execuțional nr.113/2004 al Asociați și, înregistrată la terțul poprit sub nr. 7934/02.11.2005, la cererea creditoarei B s-a înființat poprirea asupra conturilor debitoarei M I, până la concurența sumei de 80.091,70 USD + 2.016,95 lei + 3.985,19 lei potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința nr.309/03.02.2002 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Prin adresa emisă la data de 07.11.2005 în dosar execuțional nr. 196/2004 al, înregistrată la terțul poprit sub nr. 8151/10.11.2005, la cererea aceleiași creditoare s-a înființat poprirea asupra conturilor aceleiași debitoare, până la concurența sumei de 800.000 USD + 10.056 RON, potrivit titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 14.09.2000.
Deși formal, terțul poprit s-a conformat adreselor emise de executorii judecătorești și a răspuns în sensul că va proceda la indisponibilizarea conturilor debitoarei prin adresele emise sub nr.7934/02.11.2005 și nr.8151/10.11.2005, comunicând executorilor judecătorești numele celorlalți creditori și sumele poprite de fiecare în parte, în realitate acesta a procedat la eliberarea unor sume de bani în favoarea debitoarei după momentul înființării popririi.
Apelantul terț poprit a recunoscut prin întâmpinarea, notele și concluziile scrise depuse în fața primei instanțe precum și prin motivele de apel efectuarea acestor plăți după primirea adreselor de înființare a popririi de la executorii judecătorești și după ce a confirmat acestora înființarea popririi, susținând că s-a conformat dispozițiilor legale - art. 156 Codul muncii, art. 138 alin. 12 Cod procedură fiscală, art. 61 din nr.OG 51/1998 și art. 563 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă - care prevăd regula achitării cu prioritate a drepturilor salariale înaintea oricăror alte obligații ale debitorului angajator și faptul că aceste creanțe reprezentând drepturile de retribuire ale personalului au prioritate la distribuire în raport cu celelalte creanțe din care face parte și creanța creditoarei
Instanța a apreciat că susținerile apelantului terț poprit în sensul că nu poate răspunde decât în limita datoriei pe care o are la debitor iar nu cu privire la întreaga sumă din titlul executoriu datorată de debitor creditorului popritor, sunt fondate în baza art.460 alin.2 Cod procedură civilă.
În schimb, susținerile apelantului terț poprit relative la posibilitatea de a elibera în favoarea debitorului poprit sume de bani cu titlu de salarii după înființarea popririi și la legalitatea acestei măsuri, sunt nefondate față de prevederile art. 454 alin.2 și 456 Cod procedură civilă.
Este adevărat că, potrivit art. 156 din Codul muncii salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorului, însă acest text de lege nu impune o obligație în sarcina terțului poprit de a elibera sumele indisponibilizate la cererea angajatorului debitor poprit, pentru plata salariilor, ci instituie o cauză de preferință incidentă în orice tip de executare silită, executorul judecătoresc fiind singura persoană abilitată de lege să procedeze la stabilirea ordinii de preferință a creanțelor, la distribuirea și eliberarea sumelor obținute în urma înființării popririi, după stabilirea acestei ordini, potrivit art. 458 alin. 1 și 459 Cod procedură raportate la prevederile art. 562 - 571 Cod procedură civilă.
Prevederile alin. 2 lit. c) din art. 452 Cod procedură civilă nou introduse în Codul d e procedură civilă prin Legea nr. 459/06.12.2006, publicată în la data de 13.12.2006, intrate în vigoare la 30 de zile de la publicare, potrivit cărora "Nu sunt supuse executării silite prin poprire -sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării popririi", nu sunt incidente în speță, actul normativ intrând în vigoare după emiterea adreselor de înființare a popririi și pronunțarea sentințelor civile apelate.
Pentru a se putea verifica în ce măsură terțul poprit a eliberat sume de bani către debitorul poprit după înființarea popririi (02.11.2005), cuantumul acestor sume și titlul cu care au fost plătite, s-a efectuat o expertiză judiciară contabilă, instanța constatând că după înființarea popririi în contul de lei al debitoarei s-au rulat sume de bani în sensul că s-a încasat suma de 661.878,29 lei din care terțul poprit a efectuat plăți în cuantum de 657.450,24 lei către debitoare, cu încălcarea obligației sale legale de indisponibilizare prevăzută de art. 456 alin. 1 și 457 alin. 2 Cod procedură civilă, fără a prezenta importanță cu ce titlu s-au eliberat aceste sume, apreciază că validarea popririi se impune a se efectua cu privire la suma încasată de terțul poprit după înființarea popririi și din care o mare parte acesta a eliberat-o în mod culpabil debitoarei poprite.
Motivele de apel ale terțului poprit precum și cele ale debitoarei relative la faptul că nu s-ar putea dispune o astfel de măsură datorită faptului că față de societatea debitoare s-a deschis procedura insolvenței în temeiul Legii nr. 85/2006 sunt nefondate câtă vreme Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul creditoarei și a respins cererea de suspendare a judecății apelului pe temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 și a art. 243 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, apreciind că aceste prevederi legale sunt inaplicabile în speță, întrucât prin cererea de validare a popririi se tinde la realizarea creanței din patrimoniul terțului poprit - Sucursala I și nu de la debitoarea M I, aflată în procedura de insolvență.
Deși debitoarea în cererea de aderare la apel a susținut că potrivit unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară necontestat de creditoare, suma ce face obiectul popririi ar fi fost achitată de către societatea de asigurări a debitoarei, această susținere nu este fondată, deoarece, în primul rând expertiza nu este una judiciară dispusă și cenzurată de o instanță de judecată ci este efectuată în cadrul unui dosar penal în faza de urmărire penală iar în al doilea rând, din conținutul acestui raport de expertiză nu rezultă că plățile făcute de asiguratorul UNITA sunt în contul creanței rezultate din titlurile executorii din prezentul litigiu, fiind vorba despre un alt dosar execuțional,
Apelantul terț poprit a susținut în mod neîntemeiat că între dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 10460/04.10.2006 apelată, există contradictorialitate. Astfel, prima instanță a reținut că prevederile art. 156 din Codul muncii au fost avute în vedere de terțul poprit la momentul eliberării către debitor a sumelor poprite însă nu a reținut incidența acestora în speță. Oricum, față de considerentele instanței de apel cu privire la inaplicabilitatea în cauză a acestor prevederi legale, acest motiv de apel nu are nicio finalitate.
În ceea ce privește critica relativă la modificarea cererii de validare a popririi după conexarea cauzelor, instanța de apel a reținut că, într-adevăr, cererile introductive de instanță în cele două dosare, nr.662/2006 și nr.1395/2006 ale Judecătoriei Iași, se referă la același titlu executoriu - sentința nr. 309/03.- a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României - la același dosar execuțional și la aceeași adresă de înființare a popririi, dintr-o evidentă eroare materială. Sumele pentru care se solicită validarea popririi însă, nu sunt identice, ci conțin creanțele aferente fiecărui titlu executoriu, respectiv suma de 80.091,70 USD + 6.002,14 RON cheltuieli de executare aferentă sentinței menționate și suma de 800.000 USD aferentă biletului la ordin (filele nr.1 din cele două dosare de fond). După conexarea dosarelor această eroare materială a fost îndreptată, depunându-se cererea de chemare în judecată aferentă dosarului nr. 1395/2006 al Judecătoriei Iași, cu date corecte relative la titlul executoriu, dosarul execuțional și adresa de înființare a popririi (fila nr. 28 dos fond).
În consecință, nu s-a pus problema unei modificări a cererii de chemare în judecată, motivul de apel fiind nefondat.
Având în vedere aceste considerente, instanța, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de apelantul terț poprit - Generale - Sucursala și a schimbat în parte sentințele civile pronunțate în dosarele conexate sub aspectul cuantumului sumei pentru care se va dispune validarea popririi, urmând ca pentru diferența de sumă de depășește acest cuantum să se dispună desființarea popririlor înființate în cele două dosare execuționale, potrivit art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă.
Au fost păstrate dispozițiile relative la plata către creditor a sumei poprite, potrivit ordinei de preferință prevăzută de art. 563 Cod procedură civilă din cele două sentințe apelate.
Cererea de aderare la apel formulată de debitoarea poprită MIa fost respinsă ca nefondată.
Împotriva deciziei au declarat recurs creditoarea B și Banca Română pentru Dezvoltare - Generale - Sucursala
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea B invocă prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că instanța de apel reține pe baza expertizei contabile suma totală (661.878,29 lei) în limita căreia s-ar impune validarea celor două popriri cu încălcarea dispozițiilor art.460 Cod procedură civilă.
Soluția se întemeiază pe o expertiză contabilă efectuată cu încălcarea art.208 alin.1 Cod procedură civilă și cu încălcarea de către instanță a prevederilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă în condițiile în care: nu s-au respectat minime cerințe procedurale la efectuarea expertizei; nu s-a efectuat lucrarea potrivit celor dispuse de instanță; nu s-a avut în vedere refuzul terțului poprit și al reprezentantei debitoarei de a permite accesul la datele primare pe baza cărora se făcea verificarea conturilor și prezentarea de documente incomplete.
Ultima critică se referă la modul de soluționare a problemei cheltuielilor de judecată, în condițiile în care se ia act că apelantul terț poprit nu solicită plata cheltuielilor de judecată însă nu se acordă cheltuielile de judecată suportate de intimata creditoare în baza art.276 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, se solicită în principal modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelurilor terțului poprit iar în subsidiar casarea cu reținere potrivit art.312 alin.4 Cod procedură civilă sau cu trimitere spre rejudecarea apelurilor conform art.312 alin.5 Cod procedură civilă pentru refacerea sau completarea expertizei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, terțul poprit Generale - Sucursala I invocă prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și prevederile art.300 alin.2 Cod procedură civilă în temeiul cărora solicită suspendarea deciziei civile recurate până la soluționarea prezentului recurs.
Astfel, se critică hotărârea recurată sub aspectul încălcării dispozițiilor art.460 alin.1 Cod procedură civilă cu privire la întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale invocând prevederile art.998 Cod civil, art.456 alin.1, art.457 alin.2, art.452, 460 alin.1 Cod procedură civilă, art.156 Codul muncii, art.136 alin.9 și art.149 alin.2 Cod procedură fiscală și art.61 din nr.OUG51/1998.
Se arată că din analiza corectă a acestor texte legale se desprinde concluzia că salariile beneficiază de un privilegiu legal prevăzut de Codul muncii precum și faptul că într-un concurs al executării silite obișnuite .cu executarea fiscală, incidente sunt dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
Se susține că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile privitoare la atragerea răspunderii civile delictuale argumentându-se că, fapta ilicită nu există ca urmare a legalității plăților efectuate, acestea fiind permise de lege, motiv pentru care nu există nici prejudiciu în patrimoniul creditoarei și prin urmare, nici legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În final, se detaliază motivele pentru care cererea de suspendare a deciziei recurate este temeinică.
Pentru aceste motive se solicită modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii apelurilor și a anulării sentințelor apelate cu consecința respingerii cererilor de validare a popririi.
Prin întâmpinarea formulată de creditoarea B se solicită respingerea cererii de suspendare a deciziei recurate, constatarea recursului terțului poprit în principal, ca fiind nul în baza art.302 și art.306 din Codul d e procedură civilă iar în subsidiar, respingerea ca nefondat.
Examinând decizia prin prisma motivelor recursurilor și a prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea reține că recursurile sunt nefondate.
Cu privire la cererea de suspendare a deciziei recurate, formulate de terțul poprit instanța de control s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2009.
Referitor la excepțiile de nulitate a recursului terțului poprit, invocate de recurenta creditoare, curtea reține că la termenul de judecată din 03.11.2009, creditoarea a menționat că nu mai susține excepția nulității sub cele trei aspecte invocate prin întâmpinare, luându-se act în acest sens prin încheierea de ședință.
La același termen de judecată recurenta creditoare contestă calitatea de reprezentant al apărătorului terțului poprit.
După complinirea lipsurilor potrivit art.161 alin.1 Cod procedură civilă, reprezentantul recurentei creditoare nu a mai susținut excepția invocată.
Examinând pe fond criticile formulate de recurenta creditoare, curtea reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Procedura de citare a părților pentru efectuarea expertizei s-a efectuat în condiții de legalitate, cu respectarea dispozițiilor art.208 alin.1 Cod procedură civilă, la dosar existând dovezile privitoare la convocarea părților prin scrisoare recomandată la sediile pe care părțile și le-au indicat în dosar.
De asemenea, se reține, raportat la art.105 alin.2 Cod procedură civilă, că recurenta creditoare nu a suferit nici o vătămare în condițiile în care a fost reprezentată de expertul său, care și-a spus părerea în cauză în cadrul opiniei separate pe care a formulat-
Celelalte critici referitoare la modul de efectuare a expertizei contabile privesc netemeinicia hotărârii recurate, motive ce se încadrau în prevederile art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă în prezent abrogate prin art. I pct.111 și 112 din nr.OUG138/2000.
Nefondată este și critica referitoare la încălcarea de către instanță a prevederilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă, întrucât din materialul probator vast administrat în cauză, instanța a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, nu a stat în pasivitate ci și-a exercitat rolul activ prevăzut de articolul menționat.
Hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art.460 Cod procedură civilă întrucât conform art.460 alin.2 Cod procedură civilă, terțul poprit răspunde în limitele datoriei pe care o are la debitor.
Ultima critică referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată, este înlăturată de curte pe considerentul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.276 Cod procedură civilă întrucât conform dispozitivului deciziei recurate, apelurile terțului poprit au fost admise în totalitate și nu parțial iar intimata creditoare a căzut în pretenții.
Pentru aceste motive, curtea reține că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în consecință va respinge ca nefundat recursul recurentei creditoare.
Nefondate sunt și criticile formulate de terțul poprit în recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, plata salariilor conform art.156 Codul muncii beneficiază de un privilegiu legal, însă astfel cum corect a reținut și instanța de apel, analizând și textele legale invocate în recurs, acestea nu au aplicabilitate în cauză, întrucât, prin acestea se instituie o cauză de preferință incidentă în orice tip de executare silită iar aceste atribuții privind eliberarea creanțelor privilegiate, respectiv, stabilirea ordinii de preferință a creanțelor, distribuirea și eliberarea sumelor obținute în urma înființării popririi, revin executorului judecătoresc, conform art.458 alin.1 și 459 Cod procedură civilă raportate la art.562-571 Cod procedură civilă și nu terțului poprit.
În speță nu sunt aplicabile nici prevederile Codului d e procedură fiscală, care prevede reglementări speciale aplicabile doar executării silite a creanțelor bugetare, ceea ce nu are legătură cu situația dedusă judecății.
Pentru aceste considerente și pentru cele corect reținute de instanța de apel curtea va respinge recursul terțului poprit ca nefondat.
Prin urmare, în baza art.312 (1) Cod procedură civilă curtea va respinge recursurile și va menține ca legală hotărârea recurată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarea B și terțul poprit GENERALE - SUCURSALA I împotriva deciziei civile nr.109/Ap/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - - - -
GREFIER,
Red. /15.01.2010
Dact. /21.01.2010
- 8 exemplare -
Jud. apel -
-
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
