Pretentii civile. Speta. Decizia 1010/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1010/2009 -
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantele și cu domiciliul procedural în S M,- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 1068 din 11 iunie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurentele reclamante au depus un înscris prin care invocă excepția de nelegalitate a Ordinelor Ministrului Justiției nr. 554/23.02.2004 și nr. 1108/05.05.2006, copia sentinței nr. 84/2008 a Curții de APEL ORADEA și deciziei nr. 3474/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâri prin care a fost soluționată excepția invocată, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL,
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1068 din 11 iunie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și s-a respins acțiunea reclamantelor și în contradictoriu cu TRIBUNALUL SATU MARE și Ministerul Justiției, pentru drepturi bănești, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea prezentei acțiuni a fost respinsă întrucât, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin notele de ședință de la fila 40 din dosar, reclamantele susțin că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 169 Codul muncii și nu pe dispozițiile speciale cuprinse în art. 42 din nr.OUG 177/2002 și art. 36 din nr.OUG 27/2006, solicitând doar drepturile salariale calculate conform coeficientului de multiplicare corespunzător gradului profesional de judecător de curte de apel și nu gradul în cauză. Temeiul juridic al acestor drepturi, invocat de către reclamante, îl reprezintă dispozițiile art. 169 Codul muncii. Tribunalul urmează să cerceteze și soluționeze cererea din perspectiva acestor dispoziții legale, declarându-se competent în temeiul dispozițiilor art. 284 Codul muncii. În consecință, excepția necompetenței a fost respinsă.
Fără a invoca excepția în acest sens, pârâtul Ministerul Justiției susține că acțiunea reclamantelor este inadmisibilă deoarece acestea nu au urmat, mai întâi, procedura prealabilă reglementată de art. 42 din nr.OUG 177/2002 și art. 36 din nr.OUG 27/2006, respectiv contestația adresată organelor de conducere ale Ministerului Justiției. Această susținere a fost înlăturată de instanță întrucât, stabilindu-se natura litigiului de față ca fiind unul de muncă, dispozițiile legale menționate nu își găsesc aplicare.
Pe fond, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele, până la data de 1.12.2003, au îndeplinit funcția de judecători financiari în cadrul Curții de Conturi a României. În această calitate, în temeiul dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, au beneficiat de o indemnizație lunară calculată avându-se în vedere coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcția de magistrat având gradul profesional de curte de apel.
Prin nr.OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, activitatea jurisdicțională și personalul instanțelor Curții de Conturi au fost preluate de către instanțele judecătorești ordinare, reclamantele fiind numite în condițiile art. 5 din acest act normativ, prin decret prezidențial, în funcția de judecători la TRIBUNALUL SATU MARE, cu gradul profesional de judecător de tribunal și coeficient de multiplicare corespunzător acestui grad.
Reclamantele susțin că în temeiul dispozițiilor art. 169 Codul muncii, în cauză fiind în prezența unui transfer de activitate, încă de la data acestuia erau îndreptățite la o indemnizație calculată avându-se în vedere coeficientul de multiplicare corespunzător gradului profesional de judecător de curte de apel.
Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiate aceste susțineri ale reclamantelor din considerentele ce urmează:
Art. 169 alin. 1 Codul muncii, dispune că "Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii".
Potrivit doctrinei și jurisprudenței formulate în aplicarea și interpretarea dispozițiilor citate, prin întreprindere, unitate sau o parte a acestora, se înțelege oentitate economică, respectiv un ansamblu organizat de persoane și elemente care permit exercitarea uneiactivități economice, care urmărește un obiectiv propriu (, Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul Juridic, 2007, p. 460;, Protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unei părți ale acestora în lumina Legii nr. 67/2006, în "Dreptul" nr. 9/2006, p. 10). De altfel, din întreaga economie a dispozițiilor Legii nr. 67/2006 dată în aplicarea dispozițiilor art. 169 Codul muncii rezultă fără echivoc faptul că dispozițiile legale invocate se referă la astfel de angajatori.
Având în vedere dispozițiile legale menționate și interpretarea dată acestora, este fără echivoc faptul că în cauză nu suntem în prezența unui transfer în sensul avut în vedere de art. 169 Codul muncii, invocat. În cazul preluării activității jurisdicționale de la Curtea de Conturi de către instanțele judecătorești ordinare nu este vorba de un transfer al întreprinderii, ci de o reașezare a competențelor în conformitate cu normele Uniunii Europene, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale art. 124-126 din Constituția României, potrivit cărora justiția se înfăptuiește numai prin instanțele judecătorești ordinare. Este vorba de preluarea unei activități de interes public de către singura autoritate competentă să înfăptuiască actul de justiție și nu de preluarea unei activități economice în sensul art. 169 Codul muncii.
Prin intrarea în vigoare a nr.OUG 117/2003 nu a operat o simplă preluare de activitate jurisdicțională, ci în ceea ce-i privește pe judecătorii financiari a operat o adevărată transformare a profesiei acestora, în aceea de magistrat, cu tot ce implică aceasta: numire în funcție, statut, drepturi și obligații. Din momentul numirii acestora în funcția de judecător la instanțele ordinare, li se aplică întreaga legislație ce vizează calitatea de magistrat. În cazul judecătorilor financiari nu este vorba de o preluare în sensul dispozițiilor art. 169 Codul muncii, aceștia nu au fost preluați, ciau fost numițiîn funcția de magistrat, de către președintele țării, după o anumită procedură și după verificarea îndeplinirii unor cerințe diferite de cele ce au fost verificate la dobândirea funcției de judecător financiar. Mai mult, din reglementarea cuprinsă în art. 5 din nr.OUG 117/2003, rezultă că judecătorul financiar care nu îndeplinea cerințele prevăzute de lege pentru ocuparea funcției de judecător, nici nu putea fi numit într-o astfel de funcție.
Chiar și în situația în care s-ar admitein extremisipoteza unui transfer de întreprindere, instanța de fond a apreciat că reclamantele nu sunt îndreptățite să beneficieze de drepturile solicitate.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din nr.OUG 117/2003 "Judecătorii financiari inspector și judecătorii financiari, în funcție la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, vor fi propuși de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiți prin decret al Președintelui României în funcții de judecători la instanțele judecătorești prevăzute la art. 2 (tribunale și curți de apel)în raport de opțiunile acestora". Prin această dispoziție, legiuitorul reglementează nu doar numirea foștilor judecători financiari ca judecători, ci stabilea numirea acestora în funcția respectivă la anumite instanțe, expres și limitativ prevăzute - tribunale și curți de apel - judecătorul financiar în cauză având posibilitatea de a opta între cele două instanțe. Optând pentru numirea ca judecători la tribunal, reclamantele au acceptat, implicit, toate consecințele ce decurg din această calitate, inclusiv drepturile salariale corespunzătoare, câtă vreme nu sunt titularele unui grad profesional superior.
II. Chiar dacă instanța nu a fost investită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 42 din nr.OUG 117/2003 și art. 36 din nr.OUG 27/2006, nu se pot ocoli aceste dispoziții legale în soluționarea prezentei cereri.
Dobândind calitatea de magistrat, drepturile salariale ale reclamantelor au fost stabilite în conformitate cu aceste acte normative, prin ordin al ministrului. Dacă au fost nemulțumite de modul de stabilire a coeficientului de multiplicare, aveau posibilitatea contestației reglementate de dispozițiile menționate. În măsura în care li s-ar fi recunoscut pe această cale un astfel de drept, iar angajatorul nu l-ar fi acordat, instanța de litigii de muncă putea soluționa favorabil cererea reclamantelor.
În caz contrar și în ceea ce le privește se aplică dispozițiile cuprinse în legislația de salarizare aplicabilă magistraților (inițial nr.OUG 177/2002 și apoi nr.OUG 27/2006), care diferențiază indemnizația de încadrare brută lunară în raport de nivelul instanțelor, iar pentru a putea beneficia de o salarizare similară cu a unui judecător de curte de apel, trebuie să dețină gradul profesional respectiv, grad ce se obține, în condițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, numai prin examen sau concurs. Ori, reclamantele nu au făcut dovada deținerii unui astfel de grad ori că li s-a recunoscut printr-o altă modalitate coeficientul de salarizare corespunzător gradului menționat. Pe de altă parte și activitatea pe care o desfășoară este cea care intră în competența tribunalelor.
III. Reclamantele mai invocă faptul că, în ceea ce-i privește pe foștii procurori financiari, aceștia beneficiază de dreptul în discuție. Această susținere nu are relevanță în cauză întrucât persoanelor respective drepturile salariale le-au fost stabilite și acordate tocmai deoarece prin Ordin al Procurorului General li s-a recunoscut dreptul la coeficientul corespunzător curților de apel, fieab initio, fie în urma parcurgerii procedurii prevăzute de art. 42 din nr.OUG 177/2002. Din această perspectivă, instanța reține că reclamantele nu și-au întemeiat prezenta acțiune și nu au făcut nici o referire la dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare pentru ca acțiunea lor să fie cercetată și soluționată și în raport cu aceasta, întrucât având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța nu poate depăși limitele investirii.
În consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute, cererea a fost respinsă. Respingându-se cererea pe fond, nu mai este necesară cercetarea motivelor subsidiare invocate de către pârâtul Ministerul Justiției.
Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat recurs reclamantele, care au solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
Pentru termenul din 26 mai 2009, recurentele au depus în probațiune sentința Curții de APEL ORADEA nr. 84/2008 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3474/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora s-a admis excepția de nelegalitate a Ordinelor Ministerului Justiției, prin care judecătorii financiari de la Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi O au fost numiți în funcția de judecători la instanțele judecătorești.
În cuprinsul respectivelor hotărâri au fost analizate Ordinele de numire în funcție a judecătorilor financiari din județul B, raportat la prevederile art. 5 din nr.OUG 117/2003, ordine în temeiul cărora au fost transferați judecătorii financiari în cadrul instanțelor ordinare și s-a stabilit că este nelegală încadrarea acestora în gradul de judecători de tribunal, raportat la dispozițiile art. 5 din nr.OUG 117/2003.
Față de aceste două hotărâri judecătorești, Curtea apreciază că în mod greșit a fost respinsă acțiunea reclamantelor ca nefondată, pentru egalitate de tratament juridic și aplicarea unitară a justiției impunându-se modificarea acestei soluții.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica sentința și se va admite în parte acțiunea reclamantelor, pentru acordarea drepturilor bănești privind perioada 1 decembrie 2003 - 14 aprilie 2005 acțiunea fiind prescrisă, raportat la dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 1068 din 11 iunie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și TRIBUNALUL SATU MARE și în consecință:
Obligă pârâții să mențină pentru reclamante indemnizația de încadrare brută lunară aferentă coeficientului de multiplicare de 13, în perioada 1.12.2003 - 31.03.2006, cu acordarea sporurilor cuvenite, și începând cu data de 1 aprilie 2006, acordarea coeficientului de multiplicare de 17, cu acordarea sporurilor cuvenite și pentru viitor.
Obligă pârâții la plata retroactivă a drepturilor cuvenite începând cu 14 aprilie 2005 la zi, actualizat cu indicele de inflație.
Respinge ca prescrise pretențiile pentru perioada 1.12.2003 - 14 aprilie 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
2 ex./5.06.2009
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
