Pretentii civile. Speta. Decizia 1029/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(7081/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1029/
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 965 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-(3349/C/2008), în contradictoriu cu intimatul-pârât CABINET INDIVIDUAL "DR. ", având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 25.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 965 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-(3349/C/2008), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtului Cabinetul Individual "Dr. " la plata sumei nete de 4354 lei reprezentând spor de vechime în muncă în procent de 25% aferent anilor 2006, 2007, 2008.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind majorările salariale dispuse prin OG nr. 17/2008.
S-au respins celelalte pretenții deduse judecății.
S-a admis în parte cererea expertului de majorare a onorariului, respectiv până la concurența sumei de 738 lei.
În final, pârâtul a fost obligat la 1085 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată sub următoarele aspecte, în esență:
- deși a solicitat plata și pe viitor a sporurilor pretinse prin acțiune, instanța a respins această cerere fără a motiva în fapt și în drept această soluție;
- este greșită respingerea cererii de acordare a sporului de prevenție pe motiv că reclamanta nu ar fi încadrată într-o unitate spitalicească bugetară;
- dispozițiile OUG nr. 115/2004 în forma aflată în vigoare în perioada menționată prin acțiune se aplică și personalului din unitățile sanitare finanțate din venituri proprii, categorie în care se înscriu și cabinetele medicale individuale;
- în acest sens sunt prevederile art. 1 alineatul 1 lit. c și d din actul normativ suscitat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatul 1, 3 și 5 Cod Procedură Civilă, văzând și prevederile art. 304 pct. 5 din același cod, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum rezultă din analiza actelor dosarului, recurenta-reclamantă a sesizat Tribunalul și cu o pretenție având ca obiect plata pe viitor a sporurilor salariale solicitate prin acțiune (spor de vechime, spor de prevenție). A se vedea în acest sens conținutul cererii intitulată "precizări" de la fila 77 dosar fond.
Instanța de fond a respins această pretenție, însă nu a motivat în vreun fel soluția sa din acest punct de vedere. Nu există nici o referire la acest aspect în conținutul considerentelor hotărârii recurate.
Procedând în acest fel, prima instanță a comis mai multe neregularități cu caracter strict formal, neregularități care au produs recurentei-reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea pricinii spre rejudecare aceleiași instanțe, sens în care sunt dispozițiile art. 105 alineatul 2 coroborate cu cele ale art. 304 pct. 5 Cod Procedură Civilă.
Astfel, nemotivarea fie și parțială a unei hotărâri judecătorești (respectiv doar sub unul dintre aspectele ce au fost deduse judecății) constituie o eroare procedurală și o încălcare a dispozițiilor imperative și cu caracter de ordine publică ale art. 261 pct. 5 Cod Procedură Civilă, dispoziții care impun să se prezinte "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților."
Mai mult, într-o astfel de situație se produce și o nerespectare a prevederilor imperative și de ordine publică ale art. 129 alineatul ultim Cod Procedură Civilă (potrivit cu care "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului pricinii deduse judecății"), instanța de control judiciar fiind pusă în imposibilitate de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești, operațiune ce presupune, printre altele, și examinarea în raport de criticile formulate a soluției pronunțate și a argumentelor de fapt și de drept ce stau la baza ei. Or, inexistența argumentelor împiedică analiza acestora și face imposibilă finalizarea controlului judiciar, ceea ce nu poate fi acceptat într-un sistem de drept procesual civil fundamentat pe principiul preeminenței dreptului și siguranței raporturilor juridice civile.
Toate acestea atrag sancțiunea procedurală a nulității hotărârii judecătorești ce conține asemenea vicii și înseamnă, totodată, faptul că practic prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului pricinii cât privește pretenția cu privire la care nu a oferit nici un fel de argumente.
Iată de ce apare ca fiind necesară admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, prilej cu care pentru a se asigura o soluționare unitară și sub toate aspectele a speței vor fi analizate și celelalte critici exprimate în motivarea recursului.
Instanța căreia îi va reveni această sarcină va trebui să elucideze și problema dacă prevederile OUG nr. 115/2004 sunt aplicabile în cauză, ținând seama de faptul că în forma de după aprobarea acestui act normativ prin Legea nr. 125/2005 și în intervalul de timp pentru care s-a solicitat plata sporurilor pretinse prin acțiune, art. 1 din OUG nr. 115/2004 avea următorul conținut:
"Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică personalului din unitățile sanitare finanțate după cum urmează:
a) integral de la bugetul de stat;
b) integral din venituri proprii prin sistemul de asigurări sociale de sănătate;
c)din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat.
d) integral din venituri proprii."
Or, intimatul-pârât este un cabinet medical individual, adică o unitate sanitară ce se finanțează integral din venituri proprii, context în care teza instanței de fond că OUG nr. 115/2004 nu ar avea incidență în speță este serios pusă sub semnul întrebării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 965 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-(3349/C/2008), în contradictoriu cu intimatul-pârât CABINET INDIVIDUAL "DR. ".
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./12.03.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
