Pretentii civile. Speta. Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1041/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Valentina
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantele și, împotriva sentinței civile nr. 14 din 7.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției B,Curtea de Apel Galați,Tribunalul Brăila,Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B,în litigiu de muncă având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru a fi obligați să le plătească ajutorul bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate pentru nașterea minorilor și, astfel cum prevede art.51 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010.
Reclamantele au arătat în motivarea acțiunii că, în temeiul art.51 lit.c din CCM 2007-2010 trebuia să i se plătească de către angajator ajutorul bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate.
Conform dispozițiilor art. 241 lit. d din Codul muncii, dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național le sunt direct aplicabile.
Obligația plății ajutorului rezultă și din dispozițiile art.3 din CCM 2007-2010 și revine tuturor angajatorilor, indiferent de forma de organizare.
diferită a personalului din justiție în sensul neacordării ajutorului solicitat creează o reală discriminare așa cum este prevăzută prin dispozițiile OUG nr. 137/2000 și este în contradicție cu Convenția OIM nr.102/1952, privind securitatea socială, Regulamentul nr.883/2004 a Consiliului Europei, care au în vedere asigurarea unui cadru protector pentru copilul nou născut și pentru familia din care face parte.
În drept, au mai invocat dispozițiile art. 16 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Deciziile Curții Constituționale nr. 1/1994 și 135/1996, art. 5 și 295 din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii, au depus la dosar copiile certificatelor de naștere seria - nr. - și seria - nr. -, adresa nr. 1652/41A/22.05.2008 emisă de Tribunalul Brăila.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări a depus la dosar un punct de vedere prin care se precizează că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul di criteriile prevăzute de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor le una dintre categoriile prevăzute de lege.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are atribuții de legiferare ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta este salarizată și beneficiază de drepturi bănești prevăzute de legi speciale (Legea nr.303 și 304/2004) care nu prevăd acest ajutor, iar dispozițiile CCM 2007 -2010 nu-i pot fi opozabile, neputând adăuga la legile speciale individualizate mai sus.
Tribunalul Brăila, prin Încheierea din data de 26.06.2008, în baza dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea pentru soluționare la Curtea de Apel Galați.
Pârâta Ministerul Justiției a depus la dosar note scrise prin care a precizat că, la data de 03.07.2008, s-au pronunțat mai multe decizii late Curții Constituționale prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000.
Curtea de Apel Galați prin sentința civilă nr. 14/F/07.10.2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Justiției și acțiunea formulată de reclamante, ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze este obligarea pârâtelor la plata unor drepturi salariale ceea ce atrage calitatea de pârât a Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantele au funcția de judecător și își desfășoară activitatea la Tribunalul Brăila. La data de 27.04.2008, reclamanta a dat naștere minorei iar, la data de 25.08.2007, reclamanta a data nașterea minorei, conform certificatelor de naștere depuse la dosar.
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă unic la nivel național, la art. 51 litera c, se prevede că, în afara ajutoarele prevăzute de lege la care au dreptul, salariații pot beneficia și de următoarele ajutoare: un salariu mediu pe unitate plătit mamei pentru nașterea fiecărui copil, însă această prevedere nu se aplică și reclamantelor.
Dispozițiile Codului muncii, art. 241 și ale art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează întinderea efectelor contractelor colective de muncă la diferite niveluri: unitate, grup de angajatori, ramuri de activitate, la nivel național, la fiecare nivel încheindu-se contracte colective de muncă.
Aceste contracte colective de muncă la diferite nivele se referă la salariați.
Ori, reclamantele, îndeplinind funcția de judecător, activitatea lor este reglementată de o lege specială și anume Legea nr. 303/2004 cu modificările ulterioare.
Încheierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri presupune o negociere între angajat și angajator.
În cazul magistraților, negocierea acordării unor drepturi nu operează dat fiind specificul muncii lor.
Salarizarea acestora și acordarea unor drepturi sunt stabilite prin acte normative și nu pe bază de negociere.
Dispozițiile art. 295 din Codul muncii nu se aplică întrucât nu se poate reține că reglementările speciale care privesc drepturile categoriei profesionale din care face parte reclamantele nu sunt complete.
De altfel, chiar contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, invocat în cauză, referindu-se la salariații instituțiilor publice, menționează că aceștia pot încheia contracte colective de muncă și că prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Cum legislația specială prin care sunt acordate drepturile salariale reclamantei cât și dispozițiile legale care prevăd expres drepturile de care pot beneficia magistrații nu prevăd acordarea acestor drepturi, nici instanța nu poate dispune altfel.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantelor că, în cest fel, s-ar crea o discriminare, invocând dreptul internațional, întrucât magistrații beneficiază, în mod expres, de anumite drepturi prevăzute de legea specială, drepturi de care alți salariați nu beneficiază, fiecare categorie profesională având propriile drepturi și obligații, în funcție de specificul muncii prestate și a răspunderii.
Prin Convenția OIM nr. 183/2000 privind protecția maternității nu se prevede acordarea unui ajutor bănesc, în plus față de indemnizațiile acordate tuturor femeilor pentru absentarea de la locul de muncă, acest ajutor suplimentar fiind lăsat, deci, la latitudinea fiecărui stat.
La acest gen de protecție socială se referă Convenția mai sus amintită, în sensul acordării în special, a concediului de maternitate și a prestațiilor în bani pentru absența de la locul de muncă ce nu trebuie să coboare sub un anumit cuantum, alături de alte facilități.
De altfel, prin decizia nr. 821/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 și a statuat că prevederile acestor texte sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile existenței discriminării pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 16 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, recurs înregistrat inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ulterior înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați ca instanță de recurs, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009.
Recurentele consideră hotărârea netemeinică pentru următoarele motive:
Consideră că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național le sunt direct aplicabile în baza dispozițiilor art. 241 Codul muncii.
Faptul că activitatea judecătorului este reglementată de o lege specială, nu înseamnă că nu sunt salariate.
Ca urmare, câtă vreme textul din Codul muncii nu face nicio distincție prevederea invocată este aplicabilă oricărei unități angajatoare inclusiv instituțiilor publice sau organelor de stat, ca drept al angajaților (salariaților) și obligație a angajatorilor.
Că potrivit dispozițiilor art. 247 Codul muncii, câtă vreme nu există contract colectiv de muncă la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură, magistraților le sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național.
Nu doresc negocierea unei astfel de clauze ci doar pretind un drept care nu este prevăzut în legea specială, dar la care au dreptul conform contractului colectiv de muncă la nivel național.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 303/2004 stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținând seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.
Potrivit alin. 2 ale articolului sus-menționat salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Potrivit dispozițiilor art. 157 alin. 2 Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că drepturile salariale și de orice natură ale magistraților sunt reglementate prin legi speciale, respectiv Legea nr. 303/2004 și nr.OUG 27/2006, iar printre drepturile cuvenite judecătorilor nu sunt incluse ajutorul bănesc pentru nașterea unui copil.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că susținerile reclamantelor privind discriminarea sunt neîntemeiate întrucât magistrații beneficiază de anumite drepturi conform statutului lor prevăzute în lege specială, drepturi de care alte categorii profesionale nu beneficiază.
Dispozițiile Deciziei nr. 821/03.07.2008 a Curții Constituționale sunt aplicabile în speță în condițiile în care reclamantele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile nr.OG 137/2000, invocând discriminarea în raport de alte categorii de angajate cărora li se acordă ajutor bănesc pentru nașterea fiecărui copil în baza prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamantele și, împotriva sentinței civile nr. 14 din 7.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. GB/10.11.2009
decizie VM/13.11.2009
8 ex./13.11.2009
Fond: Curtea de Apel Galați: judecători: și
Asistenți judiciari:
Com. 6 ex./luni, 16.11.2009
-
-
- Ministerul Justiției
- Curtea de Apel Galați
- Tribunalul Brăila
- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, George Popa, Gabriela Valentina
