Pretentii civile. Speta. Decizia 1049/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 1049/

Ședința publică din 17 iunie 2008

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în Tg.M,- și de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.77 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

De asemenea se constată că s-au depus la dosar relațiile solicitate de instanță la termenul anterior de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -

Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Prin sentința civilă nr.77 din 17 ianuarie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis excepția prematurității introducerii acțiunii; a respins, ca prematură, acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul economiei și Finanțelor; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul economiei și Finanțelor.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit Legii nr.500/2002, a HG nr.208/2005 și HG nr.386/2007, Ministerul economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.

De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

Reclamanții fac parte din categoria procurorilor și a personalului auxiliar din parchet.

Prin Decizia nr.XXIII/2005 a ICCJ, s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996.

Conform art.329 alin.3 pr.civ. această interpretare dată de instanța supremă are caracter obligatoriu pentru instanță.

Prin decizia nr.992/2007 și nr.1014/2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art.329 alin.3 pr.civ. Însă, legiuitorul poate (în mod direct sau pe calea delegării legislative prev. de art.115 din Constituție) infirma interpretările judiciare date unei probleme de drept, împrejurare confirmată de dispozițiile art.67 din Legea nr.24/2000.

Astfel, prin prevederile OUG nr.146/2007, interpretarea dată prin Decizia nr.XXIII/2005 a ICCJ s fost infirmată, fiind recunoscut dreptul la primele de concediu în favoarea categoriilor de personal pentru care s-a suspendat prin lege acordarea acestor drepturi salariale.

Însă legiuitorul a introdus și mai multe termene legale imperative de grație pentru plata acestor debite salariale, în mod eșalonat, prin art.2-4 din OUG nr.146/2007.

Ca atare, drepturile salariale solicitate fiind afectate de un termen legal de grație care încă nu a expirat, drepturile bănești solicitate nu sunt încă exigibile, deci acțiunea dedusă judecății a fost considerată prematur formulată, înainte de data scadenței drepturilor bănești cerute prin acțiune.

Având în vedere cele de mai sus, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reclamanții recurenți au invocat prev.art.304 pct.9 pr.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că termenele stabilite de OUG 146/2007 vizează exclusiv modalitatea de plată a drepturilor salariale reprezentând primele de concediu, legiuitorul neînțelegând să condiționeze formularea unor acțiuni privind drepturile salariale de expirarea sau împlinirea vreunui termen.

Recurentul Ministerul Publica invocat prevederile art.304 pct.3,4 și 9.pr.civ. cu aplicarea art.304 ind.1 pr.civ.

În esență, în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că decizia XXIII pronunțată de ICCJ prin care s-a soluționat recursul în interesul legii, a vizat drepturile magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru anii 2001-2004 nu și pentru anii 2005-2006. Ulterior instanța supremă prin încheiere din 21 mai 2007 îndreptat dispozitivul deciziei XXIII în sensul în care a arătat în mod expres, că decizia se referă la judecători, procurori și la personalul asimilat acestora, pentru personalul auxiliar de specialitate dreptul la prima de concediu nefiind abrogat.

Având în vedere argumentele care au condus la pronunțarea acestei soluții de către ICCJ, recurentul a apreciat că acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca inadmisibilă și nu ca prematură.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu în integralitatea ei, curtea apreciază că sunt incidente în cauză prevederile art.312 pct.5 pr.civ. pentru argumentele ce urmează.

Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești cuvenite pentru anul 2006 reprezentând prima de vacanță.

Acțiunea reclamanților a fost introdusă la data de 30 noiembrie 2007, respectiv anterior publicării în Monitorul Oficial a Ordonanței de Urgență nr.146/2007. Potrivit art.2 alin.3 al ordonanței, drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești executorii după data intrării în vigoare a ordonanței, se plătesc într-o singură tranșă.

Pornind de la această dispoziție legală, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond, respectiv admiterea excepției prematurității introducerii acțiunii, este neîntemeiată. Prin dispoziția citată legiuitorul a instituit posibilitatea stabilirii unor astfel de drepturidupădata intrării în vigoare a ordonanței. Așa cum arătam, acțiunea reclamanților a fost introdusă anterior publicării ordonanței de urgență în Monitorul Oficial, astfel că, instanța de fond avea obligația de a pronunța o hotărâre pe fondul cauzei, respectiv a stabili dacă prin raportare la decizia XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată de ICCJ, în dosarul nr.31/2005 și prevederile Ordonanței de Urgență nr.146 din 19 decembrie 2007, reclamanții se subscriu categoriilor de personal care pot beneficia de dreptul la primă de concediu pentru perioada în litigiu.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea, văzând disp.art.304 ind.1 pr.civ, 304 pct.9 pr.civ. rap.la art.312 alin.5 pr.civ. va admite recursul declarat va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În rejudecare, față de prevederile art.2 alin.3 din OUG nr.146/2007, instanța va putea stabili, așa cum arătam, dacă pretențiile reclamanților sunt întemeiate sau nu pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamanții, și, și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.77 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Casează integral sentința atacată.

Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Mureș.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată azi, 17 iunie 2008, în ședință publică.

PRESEDINTE JUDECĂTORI

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp.

21.07.2008

Jud.fond:-

Asist.jud.-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 1049/2008. Curtea de Apel Tg Mures