Pretentii civile. Speta. Decizia 1076/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1076/
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.602/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL GALAȚI și reclamanții, în acțiunea având ca obiect - drepturi bănești.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.602/2009 pronunțată de Tribunalul Galația fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, -, reprezentați de -, cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Galați,- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI.
Au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din îndemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data numirii în funcție, respectiv începând cu data de 01.07.2008 pentru reclamantele, si, începând cu data de 15.07.2008 pentru reclamanta si începând cu data de 01.08.2008 pentru reclamantul, corespunzător perioadei lucrate, la zi.
Au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sporul pentru confidențialitate în cuantum de 15% din îndemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data numirii in funcție, respectiv începând cu data de 01.07.2008 pentru reclamantele, si, începând cu data de 15.07.2008 pentru reclamanta și începând cu data de 01.08.2008 pentru reclamantul, corespunzător perioadei lucrate, la zi.
Au fost obligați pârâții ca și pe viitor să calculeze cuantumul salariilor cu luarea în considerare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică cu cuantum de 50% din îndemnizația de încadrare brută lunară si a sporului pentru confidențialitate în cuantum de 15% din îndemnizația de încadrare brută lunară.
Sumele cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărui spor neacordat și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
S-au avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 809/16.02.2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, -, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției și Libertăților, la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data numirii în funcție și în continuare, cu aplicarea reactualizărilor în funcție de rata inflației; plata sporului de confidențialitate de 30% din salariul de bază brut lunar, începând cu data numirii în funcție și în continuare până la încetarea discriminării.
De asemenea, au solicitat ca pârâtul Tribunalul Galați să fie obligat să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut că succesiunea în timp a actelor normative, la care au făcut referire reclamanții prin acțiunea dedusă judecății, impune concluzia că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și-a produs efectele până la data de 1 octombrie 2000, când urmare abrogării exprese prin OG nr. 83/2000 acest drept a încetat să mai existe, nemaiputând să fie pretins și nici acordat.
De asemenea, a mai precizat că actele normative la care au făcut referire reclamanții, reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut:
Primul capăt de cerere privește plata sporului de confidențialitate, pretenție pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Sporul de confidențialitate s-a acordat inițial celor ce aveau acces la informații clasificate, insa ulterior legiuitorul a înțeles să acorde acest spor și altor categorii de funcționari ce nu aveau acces la informații clasificate in schimb aveau obligația de păstrare a secretului profesional prin legi speciale.
Astfel, au fost acordate sporuri de confidențialitate in anul 1997 salariaților din cadrul Camerei Deputaților si Senatului care desfășoară sau realizează lucrări cu caracter confidențial, in anul 1999 s-a acordat un astfel de spor salariaților Agenției Naționale pentru Locuințe, in 2001 s-a acordat sporul membrilor Corpului Diplomatic, in anul 2002 acest spor l-a primit personalul din cadrul Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat si personalul din cadrul Oficiului Național pentru Prevenirea si Combaterea Spălării Banilor, in anul 2003 prin s-a acordat acest spor celor din aparatul de lucru al Guvernului, precum si din instituțiile si autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice se prevede acest spor. In anul 2004 prin OUG 92 se adaugă acestor categorii de funcționari si alți funcționari, precum cei din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Economiei si Comerțului, Consiliului Legislativ. Prin legea nr. 184/2004 se acorda spor de confidențialitate personalului din cadrul Consiliului Concurentei, iar in 2006 personalului din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Prin legea 444/2006 se acorda sporul de confidențialitate funcție de accesul la informații clasificate si certificat ORNIS cu referire insa la personal militar.
Singurul aspect comun al acestor categorii de persoane ce le leagă este obligația de confidențialitate instituita prin lege. Excluderea apare ca nejustificata odată ce nu s-a arătat exact de ce magistrații nu primesc acest spor mai ales ca datele si informațiile de care aceștia iau cunoștința din dosare sunt mult mai numeroase si mai personale decât, de exemplu, de datele cunoscute prin intermediul exercitării profesiei de personalul ANL sau CNCD. In cazul problemelor apărute si soluționate de CNCD chestiunile se pun doar de principiu si nu concret si atât de personal ca in fata unei instanțe de judecată.
Atât timp cât legiuitorul a ales o asemenea tehnica legislativa, de a institui sporul de confidențialitate pentru diferite categorii de personal atât de diferite, prin mai mult de 20 de acte normative nu si-a declinat clar scopul si rațiunea legii - criteriul avut in vedere - si nu a ales sa legifereze printr-un singur act normativ acest spor unde sa indice toate categoriile de personal care beneficiază de el, credem ca Decizia Curții Constituționale nr. 1/08.02.1994 este mai mult decât aplicabila in speța in sensul ca tratamentul diferențiat nu poate fi expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rațional in respectul principiului egalității cetățenilor.
Situația magistraților este comparabilă cu a celorlalte categorii de personal retribuit identic și reținem doar raportat la scopul instituirii sporului de confidențialitate. Nicio discriminare nu este justificată prin aceea ca magistrații ar fi retribuiți prin lege specială deoarece acest aspect nu are vreo legătură cu ideea de tratament diferențiat și discriminatoriu.
Mai mult decât atât, prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în recursul în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr. 27/2008 al Secțiilor Unite s-a arătat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalului auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, s-a dat eficiență deciziei nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în recursul în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr. 27/2008 al Secțiilor Unite.
Cu privire la capătul de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, instanța a apreciat pretenția reclamanților ca întemeiată, atât prin prisma Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 martie 2008, în soluționarea recursului în interesul legii (care este obligatorie pentru instanță, în temeiul art.329 alin.3 Cod procedură civilă), cât și mai ales prin prisma Hotărârii din 6 decembrie 2007 Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza "Beian contra României".
Instanța a reținut că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistrații, beneficiau de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Într-adevăr, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți - judecători - este caracterizată în mod constant de riscuri profesionale sporite la adresa persoanei reclamanților, a familiilor acestora și a bunurilor lor, precum și de o suprasolicitare neuropsihică evidentă, inclusiv datorită volumului foarte mare de activitate și a specificului activității (reprezentat de caracterul litigios al acesteia, care este marcat de situațiile puternic conflictuale dintre interesele evident divergente ale justițiabililor, instrumentate prin proceduri bazate pe contradictorialitate, toate acestea generând încordare psihică și condiții de stres). Activitatea judiciară vizează tranșarea unor conflicte judiciare cu implicații deosebite, cum ar fi conflictele sociale extinse și foarte tensionate inerente conflictelor de muncă (concedieri colective, greve etc.), cauzele penale cu fapte de periculozitate mărită și consecințe deosebite, litigiile patrimoniale cu valori ridicate și multe altele
Este de notorietate faptul că nu au intervenit schimbări, sub acest aspect, în condițiile de muncă ale reclamanților, nici după adoptarea nr.OG83/2000 și până în prezent, aceștia rămânând expuși acelorași riscuri profesionale și suprasolicitării neuropsihice. Dimpotrivă, aceste condiții s-au acutizat, pe fondul creșterii volumului de activitate și al complexității reglementărilor și al relațiilor sociale supuse controlului judiciar.
Din aceste considerente, eliminarea, prin prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, a sporului salarial pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu produce efecte, fiind contrară, în primul rând, dispozițiilor art.41 alin.2 și art.16 alin.1 raportat la art.15 alin.1 și art.53 din Constituție, coroborat cu prevederile art.11 și art.20 din Constituție raportate la cele ale Protocolului nr.12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Aceasta, deoarece sunt încălcate drepturile constituționale ale reclamanților privind securitatea și sănătatea în muncă, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare, deoarece acest spor salarial a fost menținut pentru toate celelalte categorii profesionale expuse riscurilor profesionale și suprasolicitării psihice (de exemplu, prin art.8 lit.b din nr.HG281/1993, art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997, art. 13 alin. 1 lit. b și lit. c din nr.OUG 115/2004, art. 51 alin. 5 din Legea nr. 334/2002, art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 435/2006, art.21 alin.1 și art.23 din nr.OG38/2003, art.21 alin.1 și art.23 din nr.OG64/2006 etc.). Or, este de neconceput ca, de pildă, activități, precum cele premergătoare sau ulterioare desfășurării proceselor (activități accesorii activității judiciare principale), desfășurate de funcționarii publici cu statut special din cadrul poliției și penitenciarelor, să fie remunerate cu sporul de risc și suprasolicitare psihică, iar activitatea juridică principală, cea mai expusă riscurilor și suprasolicitării, să fie exclusă de la beneficiul acestei remunerări.
Ca atare, prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 nu au produs efecte, fiind contrare și dispozițiilor art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.39 alin.1 lit.a și lit.f, art.40 alin.2 lit.c, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (lege organică, potrivit art.73 alin.3 lit.p din Constituție, lege care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
În al doilea rând, prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 nu au produs efecte, deoarece sunt contrare și dispozițiilor art.73 alin.3 lit.l, art.1 alin.3 și alin.5, art.115 alin.1 și alin.2 din Constituție, art.4 alin.1 și alin.2 și art.56 alin.2 din Legea nr.24/2000. Astfel, salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice (conform art.73 alin.3 lit.l din Constituție), deoarece vizează elemente ale organizării și funcționării instanțelor judecătorești și a unităților de parchet, fapt confirmat și de dispozițiile art.1, art.98, art.149-150 din Legea nr.92/1992, art.1, art.73-74 din Legea nr.303/2004, art.133-134 și art.135 din Legea nr.304/2004.
Însă, în domeniile rezervate legii organice, este inadmisibilă emiterea unor ordonanțe de Guvern, deci prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 nu puteau produce efecte extinctive cu privire la drepturile reclamanților.
Este adevărat că G nr.83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, care însă reprezintă o lege ordinară, deci nici acest din urmă act normativ nu este să producă efecte juridice extinctive asupra dreptului la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, contrar dispozițiilor art.73 alin.3 lit.l raportat la art.1 alin.3 și alin.5 din Constituție.
În al treilea rând, prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 nu au produs efecte, deoarece sunt contrare și dispozițiilor art.1 alin.5, art.115 alin.2 din Constituție raportate la cele ale art.56-59 și art.62-63 din Legea nr.24/2000. Aceasta, deoarece prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să aducă numai modificări și completări la Legea nr.50/1996, iar nu să opereze abrogări în textul acestei legi. Ori de câte ori Guvernul este abilitat să opereze abrogări în cuprinsul unor acte normative, această abilitare este expresă (exemplul cel mai elocvent fiind chiar dispozițiile pct. 3 ale aceluiași art.1 lit. Q din Legea nr. 125/2000). Însă, potrivit art.56 din Legea nr. 24/2000, modificarea, completarea și derogarea sunt evenimente legislative distincte și inconfundabile (definite distinct și de art.57-59 și art.62-63 din Legea nr.24/2000), iar evenimentul legislativ al abrogării poate fi dispus doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect evenimentul respectiv. Ori, art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000 nu permitea adoptarea normei de abrogare cuprinse în art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, iar acest din urmă act normativ nu era de același nivel ca și Legea nr.50/1996 (nici Legea nr.334/2001, de aprobare a acestei ordonanțe, nu se ridică la nivelul legii organice).
Pe de altă parte, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002, deoarece aceste din urmă prevederi dispun numai abrogarea art.1 indice 1, respectiv numai exclusiv a dispozițiilor referitoare doar la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat", din Legea nr.50/1996, precum și abrogarea oricăror alte dispoziții contrare. Însă, art.47 din Legea nr.50/1996 nu este cuprins în capitolul I secțiunea 1 legii, având ca obiect "salarizarea și ale drepturi ale magistraților", ci la un alt capitol (capitolul V "Dispoziții comune"), deci nu face obiect al abrogării. De asemenea, art.47 din Legea nr.50/1996 nu este contrar dispozițiilor nr.OUG177/2002, deoarece această ordonanță permite, prin art.34, beneficiul unor alte drepturi complementare, cum este și dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deci nici sub acest aspect nu a intervenit abrogarea.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art.41 lit.f din nr.OUG27/2006, deoarece și acest act normativ, prin art.32, permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate nici prin art.30 lit.a din nr.OG8/2007, întrucât o asemenea abrogare nu poate produce efecte, contrar prevederilor art.73 alin.3 lit.l, art.1 alin.3 și alin.5, art.115 alin.1 și alin.2 din Constituție, art.4 alin.1 și alin.2, art.36 alin.2 din Legea nr.24/2000, deoarece, în domeniile rezervate legii organice, este inadmisibilă emiterea unor ordonanțe de Guvern.
Acordarea drepturilor bănești solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 165, art. 161 alin. 4, art. 164 alin.1, art. 166, art. 269 alin. 1 raportat la art. 1 și la art. 295 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire.
În consecință, ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr.12 la această convenție, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților, urmând a proceda la admiterea în parte a acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Codul civil, precum și ale art.269 alin. 1, art. 165, art. 161 alin. 4, art. 164 alin.1, art. 166 raportat la art. 1 și la art. 295, art.292 din Codul muncii și la art. 110 alin. 2 și 3 Cod proc. Civilă.
În temeiul dispozițiilor Decretului-Lege nr. 92/1976, drepturile urmează a fi consemnate în carnetele de muncă ale reclamanților.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților B și Curtea de Apel Galați.
In recursul său Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința ca fiind nelegală deoarece instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin obligarea sa la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15 %, ceea ce constituie o adăugare la textul de lege, atâta vreme cât drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
In acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia civilă nr.19/03.07.2008 prin care a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că hotărârea este lipsită de temei legal. Întreaga motivare a instanței se sprijină pe ideea discriminării în sensul art.2 alin.1 din OUG nr.137/2000 și art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar și judecători nu este recunoscut de lege nefiind reglementat în nici un act normativ și astfel nu face obiectul art.4 al CEDO care se referă la exercitarea oricărui drept prevăzut de lege.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Recurenta, Curtea de Apel Galați în recursul său a susținut că situația magistraților nu poate fi considerată compatibilă cu cea a celorlalți salariați bugetari, nu există nici o lege generală pentru acordarea sporului și în acest sens este și practica Curții Constituționale.
Referitor la sporul de 50 % recurenta a susținut că art.47 din Legea nr.50/1996, care prevedea acest spor, a fost abrogat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 republicată aprobată prin Legea nr.334/2001, fiind enunțate în acest sens disp.art.1 pct.42 privind abrogarea art.47.
Abrogarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale care permiteau intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe.
Pentru toate acestea, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul arătat.
Intimații nu au formulat apărări.
Recursurile de față sunt nefondate.
Cu privire la capătul de cerere privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică, Înalta Curte de Casație și Justiției, a dezlegat definitiv și obligatoriu, problema de drept, conform art.329 alin.3 teza 2 Cod procedură civilă prin decizia dată în interesul legii, nr.21/10.03.2008. Prin această decizie s-a constatat că art.47 din Legea nr.50/1996 prin care s-a acordat sporul de 50 % magistraților și personalului auxiliar de specialitate nu a fost abrogat, el continuând să existe și astăzi.
Față de această situație discuțiile recurentelor nu pot fi primite și nu pot fi reținute de către instanța de recurs.
Si problema de drept a sporului de 15 % a fost dezlegată definitiv și obligatoriu, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.46/15.12.2008 pronunțată în dosarul nr.27/2008.
Prin această decizie s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și judecătorii, procurorii, personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația lunară, respectiv salariul de bază.
Decizia fiind pronunțată în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe astfel că nu se mai pune problema argumentării existenței dreptului la acest spor de confidențialitate, motiv pentru care instanța de recurs nu va mai răspunde criticilor recurentelor vizând acest spor.
Decizia de neconstituționalitate, din 3 iulie 2008, invocată de recurentă, a fost avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei nr.46/2008 dată în recursul în interesul legii și așa cum s-a pronunțat instanța supremă nu are înrâurire asupra speței. Dreptul este cert și actual conform deciziei date în interesul legii.
In consecință, față de faptul că referitor la ambele sporuri solicitate în cauză s-au pronunțat decizii în interesul legii, instanța de drept comun nu pot da alte soluții și o altă interpretare la problema de drept dezlegate de instanța supremă.
Ca atare, recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și de CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.602/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.AI-13.11.2009
Dact.MH-19.11.2009/10 ex.
Fond: -
Asistenți judiciari: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminita Cristea, Anica
