Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1080/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1080/
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în B,-, -.28,.3,.6,.55 împotriva sentinței civile nr.318/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, în acțiunea având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr.318/15.04.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.958/113/12 martie 2009 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B pentru a fi obligată să îi plătească indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii și până la data introducerii acțiunii, actualizată cu rata inflației la data plății și completarea cărții de muncă cu indemnizația de dispozitiv.
Reclamanta a susținut că în perioada respectivă a fost salariată cu contract individual de muncă în cadrul Unității Administrativ Teritoriale Municipiul În această calitate, în temeiul art.13 din Legea nr.138/1999 și Ordinului nr.496/2003, pârâta trebuia să-i plătească indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. Întrucât reclamanta nu a încasat acest drept a formulat acțiunea de față.
Pârâta prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii ca nefondată.
În cauză s-au administrat probe cu acte și practică judiciară în materie.
Tribunalul, analizând acțiunea pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanta are calitatea de salariată și a încheiat contract individual de muncă cu pârâta, care este o unitate a administrației publice locale, așa cum este definit acest concept de Legea nr.215/2001.
Legea art.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede în art.1 că dispozițiile sale se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul nr.496/28.07.2007 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial pentru a deveni opozabil erga omnes, dar chiar în situația în care ar fi fost publicat, nu putea adăuga la legea, în aplicarea căreia a fost dat, fiind un act normativ de o putere inferioară Legii nr.138/1999.
Așadar, întrucât dispozițiile legale invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în speță, acțiunea apare nefondată.
Instanța apreciază ca nefondată și susținerea reclamantei, potrivit căreia, făcând parte din Ministerul Administrației și Internelor, art.13 din Legea nr.138/1999 îi este incident, întrucât reorganizarea administrativă a Ministerului d e Interne prin cuprinderea autorităților locale ale administrației publice sub aceeași autoritate publică centrală, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nu are drept consecință extinderea aplicării dispozițiilor legale de la un domeniu la altul: din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale în domeniul administrației publice și invers.
Al doilea capăt de cerere privind completarea cărții de muncă este și el nefondat ca urmare a respingerii primului, așa cum s-a arătat anterior.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.
În motivare a arătat că:
1.) Nu poate fi reținută în speță motivația instanței de fond referitoare la faptul că Ordinul nr. 496/2003 nu ar fi intrat în vigoare câtă vreme existența acestui act normativ nu este contestată nici de către emitent și nici de către intimata angajatoare; mai mult, chiar motivarea instanței de fond este contradictorie deoarece reține faptul că, în temeiul Ordinului nr. 496/2003 există autorități publice care efectuează plata acestui drept salarial.
2.) Instanța de fond face o interpretare restrictivă a Ordinului nr. 496/2003 interpretând greșit actul administrativ ca adresându-i-se doar administrației publice centrale iar nu și administrației publice locale; prin aceasta se încalcă principiul de drept de a nu distinge acolo unde norma însăși nu face distincție.
3.) Deși instanța de fond reține în mod corect că salarizarea trebuie să fie diferită în funcție de condițiile de muncă diferite și de specificul muncii nu analizează în concret aceste elemente ci le subsumează, discriminatoriu, doar "diferenței dintre unitățile în care este încadrat personalul civil din administrația publică". Or, instanța a pronunțat în acest fel o hotărâre lipsită de temei legal deoarece specificul și condițiile de muncă din ramura administrației publice sunt aceleași, indiferent dacă ne referim la administrația publică centrală sau la administrația publică locală.
În acest sens sunt prevederile constituționale cuprinse în art. 116 - 123, întrucât Ministerul Internelor și Reformei Administrative exercită atribuții principale în domeniul administrației publice, iar pe cale de consecință, aplicabilitatea Ordinului nr. 496/2003 și salariaților din administrația publică locală este evidentă. Nu se poate face abstracție de concepția legiuitorului constituant în aprecierea națiunii de "administrație publică", noțiune ce cuprinde și administrația publică centrală și pe cea locală.
Aspectele de mai sus sunt susținute și de prevederile nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor prin care s-a procedat la reorganizarea Ministerului Administrației și Ministerului d e Interne rezultând un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
În conformitate cu prevederile art. 17 din nr. 63/2003 Ministerul Administrației și Internelor a preluat personalul ambelor ministere al administrației și internelor, acesta urmând a beneficia de drepturile bănești, sporuri și indemnizații dobândite anterior de personalul celor două ministere.
În conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999 toți angajații din fosta structură a Ministerului d e Interne beneficiau, nediscriminatoriu, de plata unei indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Coroborând prevederile legale anterior enunțate rezultă că, după reorganizare, tot personalul preluat, actualmente personal al Ministerului Administrației și Internelor, ca parte a aceleiași structuri, beneficiază, în conformitate cu dreptul la un tratament salarial egal, nediscriminatoriu, de indemnizația în cuantum de 25 % din salariul de bază.
În aplicarea prevederilor exprese ale nr.OUG 63/2003, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, Legii nr. 138/1999, nr.OUG 192/2002, nr. 281/1993, Ministerul Administrației și Internelor emite Ordinul nr. 496/28.07.2003 prin care se stabilește cu claritate faptul că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" (pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/28.07.2003).
Mai mult, prevederile nr.OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 17 alin. (1) menține categoriile de personal care fac parte din această structură administrativă.
Având în vedere calitatea sa de angajat în cadrul Unității Administrativ Teritoriale a municipiului B, structură la nivelul căreia se realizează activitatea de "administrație publică" consideră că, față de atribuțiile pe care le are și care reclamă asigurarea în regim de permanență a unor activități specifice, îi sunt aplicabile prevederile legale referitoare la acordarea sporului de dispozitiv.
Intimatul Municipiul B, prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul are calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei mun. B, instituție care nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2. s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În conformitate cu definiția dată de punctul 3.1. din acest ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica legea.
Prin acest ordin nu s-a adus o modificare a legii, în sensul ca toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație, ci a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Reclamantul nu face parte din categoria personalului civil la care face referire Ordinul, salarizarea acestuia fiind reglementată prin acte normative cu caracter special.
Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât celor expres enumerate, în caz contrar, prin extinderea beneficiarilor, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Nu se poate reține nici discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați salariații.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențieri.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în B,-, -.28,.3,.6,.55 împotriva sentinței civile nr.318/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.AI-12.11.2009
Dact.MH-17.11.2009/4 ex.
Fond: -
Asistenți judiciari: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminita Cristea, Anica
