Pretentii civile. Speta. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1121
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTORI: Jănică Gioacăș, Petrina Manuela Aștefănesei Sorina
: -
GREFIER:
****************************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în calitate de reprezentant al MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.998 din 10.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub numărul -- Tribunalul Bacău, la data de 26.02.2009 (număr vechi- -), reclamanții - si, judecători la Judecătoria Bacău, au chemat in judecata pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău si Ministerul Finanțelor Publice, pentru a fi obligați in solidar la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, in procent de 50%, calculat la indemnizația bruta de încadrare, începând cu 01 septembrie 2006, respectiv 01 august 2006, pana în prezent, actualizat la data plății efective, precum si in continuare, pentru viitor. Totodată, reclamanții au mai solicitat obligarea paratului MFP la includerea si alocarea sumelor necesare efectuării plăților in bugetul de stat, respectiv in bugetul MJ, precum si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
Apoi, la 26 sept. 2008, reclamanta - si-a completat acțiunea, in sensul introducerii in cauza si a pârâților Curtea de Apel Iași si a Tribunalului Vaslui, pentru aceleași capete de cerere.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, instanța a reținut in fapt următoarele:
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secțiile Unite - a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al României de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă stabilind că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, această decizie fiind obligatorie conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă.
Prin considerentele deciziei instanța supremă a stabilit că inițial sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art.47 din legea nr.50/1996 și prin art. 231din Legea nr.50/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă, iar ulterior prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
S-a mai reținut că prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat doar să modifice și să completeze iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total, nici parțial dar cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României, consecința fiind aceea că "art. 11 pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 sunt neconstituționale, conform art. 147 alin. 1 din Constituția României și își încetează efectele".
Prin considerentele aceleiași decizii, instanța supremă a constatat că "instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție" astfel încât "inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. 1 pct. 42 și art. IX alin. 2 din OG83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată.
Se constată că în raport de prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat al legilor bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, proiectul legii de resurse bugetare, astfel încât față de cererea reclamanților în raport de acest pârât având ca obiect alocarea fondurilor necesare pentru lipsa drepturilor salariale restante, acțiunea este întemeiată. Conform art.131 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat iar conform OG nr.22/2000 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii cu modificările și completările ulterioare, creanțele stabilite prin titluri executorii se achită din sumele aprobate prin bugetul acestora, ordonatorii principali de credite având obligația de a dispune toate măsurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virarea acestor sume efectuându-se pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile Legii nr.500/2002 și ale Legii 273/2006 privind finanțele publice locale.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. art.47 din legea nr. 50/1996 republicată s-a stabilit că magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară. Conform art.1 din Protocolul I la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr.50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare. Mai mult, în perioada respectivă, drepturile salariale ale magistraților au fost majorate Astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost nelegală.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG83/2000, care a abrogat art.47 din Legea 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG83/2000 este nelegală iar rațiunea acordării sporului de stres subzistă, instanța a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, astfel încât pârâții au fost obligați la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 pentru perioadele specificate în acțiune.
S- constatat că prin decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.444/2008 instanța supremă, soluționând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", această decizie fiind obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, și, respectiv, ale art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării Ordonanței [ art.108 alin.3], în forma republicată în 2003 Constituției României.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Instanța supremă a avut în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, $ 59).
S-a statuat că "a accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socio-profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului".
La dosar paratul Tribunalul Bacăua depus o adresa din care rezulta ca reclamanta - a fost angajata judecător la 11 ianuarie 2008, iar reclamanta, fosta - a fost angajată judecător la 01 august 2006. Iar paratul Tribunalul Vasluia depus o adresa din care rezulta ca reclamanta - a fost angajata judecător la Judecătoria Bârlad in perioada 01.09.2006-14.01.2008.
Reclamanții nu au făcut nici o dovada a cheltuielilor de judecata.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifica prin necesitatea realizării unui corelații, între salariul real și salariul nominal de care reclamanții nu au beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor ca urmare a efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Față de cele reținute, având în vedere că potrivit deciziei nr.21/2008 Înaltei C de Casație și Justiție drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă legea, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată, urmând să o admită.
Au fost obligați intimații Ministerul Justiției,Curtea de Apel Iași si Tribunalul Vaslui sa achite reclamantei sporul de 50% calculat la indemnizația bruta de încadrare, pentru perioada 01.09.2006-14.01.2008, in valoare actualizata la data plății.
Au fost obligate intimatele Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU să plătească reclamantelor astfel: pentru -, perioada 14 ianuarie 2008-data pronunțării, in valoare actualizata la data plății si pe viitor; pentru - 01. 08. 2006-pana la data pronunțării în valoare actualizată la data plății și pe viitor-sporul de 50% calculat la indemnizația bruta de încadrare.
A fost obligat MFP B sa asigure fondurile necesare efectuării plăților.
mpotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției ambele recursuri fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
In motivarea recursului Ministerul Economiei și Finanțelor arată, în esență, că acest minister nu poate fi confundat cu statul, având doar rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite conform procedurii prevăzute de Legea nr. 500/2002.
Susține recurenta că nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților, iar sumele datorate și stabilite în baza titlurilor executorii se achită ca urmare a rectificării bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite, în speță Ministerul Justiției, situație în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
Ministerul Justiției în motivarea recursului arată, în esență că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai este prevăzut de nr.OG 8/2007 pentru personalul auxiliar, iar Lg. 50/1996 a fost abrogată în întregime de acest act normativ, situație în care în mod greșit a fost admisă acțiunea și pentru perioada ulterioară datei de 1 februarie 2007.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor se va aprecia că nu este fondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arătata în continuare: acesta are calitate procesuală pasivă întrucât conform art.19 din Legea 500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție bugetară, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare etc. Aceasta conduce la concluzia că în acțiunea formulată de intimații-reclamanți, în sensul de a asigura sumele necesare acordării despăgubirilor în cauză, Ministerului Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, conform art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu, în bugetul Ministerului Justiției, recurentul având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru a asigura în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2 din legea nr.500/2002).
Faptul că în considerentele hotărârii nu s-a indicat un temei de drept pentru calitatea procesuală a recurentei, nu este de natură a face admisibil recursul formulat, atât timp cât cele reținute de instanța de fond sunt în concordanță cu dispozițiile legale în materie și menționate anterior.
Privitor la recursul formulat de Ministerul Justiției se va aprecia că nu este fondat, deoarece deși prin art. 30 din. 8/2007 s-a abrogat expres Lg. 50/1996, inclusiv art. 47 din această lege, prevederile ordonanței menționate nu vor putea fi aplicate în cauză, deoarece este contrară prevederilor cuprinse în art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO.
Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este, conform acestei jurisprudențe un bun în sensul art. 1 din Protocol.
Prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art. 1 din Protocol, doar pentru cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG 8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art. 20 al.2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, se va aprecia că există un conflict între art. 30 din nr.OG 8/2007 și art. 1 din Protocol, în ceea ce privește sporul de 50%, urmând a se da prioritate actului normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii, în timp ce abrogarea expresă se decide de organul legiuitor, iar constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusiv partes.
Față de cele reținute se va aprecia că în mod corect prima instanță a acordat sporul de 50% și după intrarea în vigoare a OG8/2007, aceasta cu atât mai mult cu cât la data pronunțării deciziei 22 din 10 martie 2008 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii stabilindu-se că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut de bază lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000,era in vigoare OG8/2007.
Critica referitoare la indexarea drepturilor bănești acordate reclamanților se găsește a fi neîntemeiată.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților în funcție de indicele de inflație își găsește temeiul în art.1084 cod civil și nu în art.1088 Cod civil care reglementează dobânda legală. Despăgubirea acordată în acest mod este urmare a scăderii puterii de cumpărare a sumelor datorate cu acest titlu și, în mod corect prima instanță a dispus indexarea lor.
In considerarea celor reținute anterior Curtea de Apel în baza art. 3041cod pr.civilă va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ambele recursuri ca nefondate, promovate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în calitate de reprezentant al MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.998 din 10.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.,
Red.dec.JG/2 noiembrie 2009-11-11 Tehn.red.EG/4 noiembrie 2009
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Petrina Manuela Aștefănesei Sorina
