Pretentii civile. Speta. Decizia 1124/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1124
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, - -lor, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 824 din 7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 128, Sc. B, etaj 4,. 38, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 16 iunie 2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că intimatul reclamant a depus întâmpinare la motivele de recurs, înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 6983 din 6 iunie 2008.
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimatul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din conținutul art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 - 2004.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
URTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9500 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de C 2004, Paștre și C, 2005, Paște și C 2006 și sporului de 20 % pentru muncă în condiții deosebit de periculoase pentru perioada decembrie 2004- ianuarie 2007, cât si beneficiilor pe perioada 2004- 2006, actualizate potrivit indicelui de inflație de la data plății efective.
Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii,reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei, la Sucursala, în funcția de maistru industrie chimică în cadrul Secției -, până în luna ianuarie 2007 când i- încetat contractul individual de muncă, conform art.5 și 66 din Codul Muncii, ca urmare reorganizării unității.
A mai arătat eclamantul că pentru munca prestată primit salariul conform contractului individual de muncă, însă nu încasat salariile suplimentare acordate la nivelul SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi consfințite de prevederile art. 168 alin.1 din CCM pe anii 2004-2007.și de asemenea, deși lucrat într-un loc de muncă cu condiții deosebit de periculoase așa cum se mentioneaza în carnetul său de muncă, beneficiat de un spor de pericol permanent de 10 % până la data de 01.08.1996, care nu i- mai fost acordat după această dată, deși nu și- schimbat meseria și nici locul de muncă.
A mai susținut reclamantul, că nu i- fost plătită nici contravaloarea beneficiului aferent anilor 2004-2006 conform prevederilor art. 139 al.1 din CCM, în ciuda faptului că anterior unitatea acordat aceste beneficii aferente anilor 2002-2003.
La termenul de judecată din 21.09.2008, reclamantul formulat o precizare la actiune, arătând că își micșorează câtimea obiectului cererii de la valoarea totală de 9500 lei la valoarea de 7030 lei reprezentând suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C prevăzute de disp.art.168 al.1 din CCM încheiate la nivel de unitate pe anii 2004-2006, sumă actualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Tot prin precizare, reclamantul a arătat că i-a încetat contractul individual de muncă la 17.01.2007 și că nu mai susține celelalte două capete de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporului de 20 % pentru muncă în condiții deosebite- periculoase pe perioada decembrie 2004- ianuarie 2007 și beneficiilor pe perioada 2004-2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamantă au fost incluse în salariul
de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.824 din 7 martie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulata de reclamant, a obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale pentru sărbătorile de C 2004-2006, Paște pe anii 2005-2006 în sumă de 7030 lei, ce se va actualiza în raport de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, iar potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp.art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma pe care pârâta o datorează reclamantului la 4783 lei brut reprezentând prime C 2004, Paște 2005, C 2005, Paște 2006, C 2006.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.824 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.128,.B,.4,.38, jud.P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma pe care pârâta o datorează reclamantului la 4783 lei brut reprezentând prime C 2004, Paște 2005, C 2005, Paște 2006, C 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier
Red.
Tehnored.
3 ex./ 08.07.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
