Pretentii civile. Speta. Decizia 1132/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1132
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Romania împotriva sentinței civile nr. 662 din 15.04.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta Romania, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen i că nu s-a depus de recurentă înscrisurile admise ca probă de instanță. Nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenta Romania depune împuternicire avocațială la dosar și arată că își probează recursul cu actele depuse la dosar. Mai arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța lasă cauza la a două strigare pentru a da posibilitate apărătorului intimatului să se prezinte.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat pentru recurenta Romania și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Avocat pentru recurenta Romania arată că nu are de formulat alte cereri și nici de depus alte înscrisuri la dosar.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta Romania solicită admiterea recursului și desființarea hotărârii primei instanțe deoarece este netemeinică și nelegală. Arată că toate drepturile salariale au fost achitate prin virament bancar și că art. 163 din Codul Muncii prevede că dovada achitării drepturilor salariale se face prin semnarea statului de plată sau prin orice alte mijloace de probă. În acest sens au făcut dovada cu înscrisurile emise de către. Mai arată că sumele sunt nedatorate fiind deja achitate.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantul - chemat în judecată pe pârâta " ROMÂNIA" solicitând obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate de către reclamant pentru perioada începând cu data de 01.06.2006 și până la punerea în executare hotărârii judecătorești; obligarea pârâtei la plata tuturor contribuțiilor (, șomaj, fond de pensii, etc.) pentru perioada începând cu 01.06.2006 și până la punerea în executare hotărârii judecătorești; obligarea pârâtei la plata daunelor morale în valoare de 10.000 lei; obligarea pârâtei la plata daunelor materiale în valoare de 15.000 lei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s- arătat că, la data de 15.03.2004, între reclamant și pârâta " ROMANIA" s- încheiat un contract de muncă pentru o perioadă nedeterminată.
Reclamantul fost angajat pe funcția de agent comercial, principalele sarcini cuprinse în fișa postului fiind promovarea produselor pârâtei " ROMÂNIA"
Salariul lunar la încheierea contractului de muncă fost stabilit la suma de 680,81 RON (6.808.108 ROL), iar începând cu data de 16.06.2004 acesta fost majorat la suma de 1.551 RON (15.516.289 ROL), așa cum rezultă și din chitanța pe luna septembrie 2004.
În cursul lunii iunie 2006, un reprezentant al pârâtei i- adus la cunoștință reclamantului că raporturile de muncă dintre el și " ROMÂNIA" au încetat.
A precizat că nu i-au fost comunicate motivele desfacerii contractului de muncă și nu i- fost adusă la cunoștință nici o decizie de desfacere al acestuia.
Cu privire la daunele materiale în cuantum de 15.000 lei pe care le solicită de la " ROMÂNIA", menționat că în urma încetării contractului de muncă fost nevoit să împrumute diverse sume de bani pentru a-și întreține familia și achita ratele la creditele pe care le avea în derulare.
Daunele morale în cuantum de 10.000 lei le solicită având în vedere că modalitatea de desfacere contractului de muncă precum și imposibilitatea de găsi un nou serviciu într-o perioadă scurtă de timp i-au provocat grave suferințe psihice.
Pârâta SC România SA a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a solicita, în primul rând, ca reclamantul să-și precizeze acțiunea în sensul indicării temeiul de drept și de fapt al despăgubirilor reprezentând drepturile salariale aferente perioadei 01.06.2006 și până la punerea în executare a hotărârii judecătorești. De asemenea, pârâta a solicitat prin întâmpinare să i se pună în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea și cu privire la capetele de cerere privind obligarea societății pârâte la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei și daune materiale în cuantum de 15.000 lei, atât sub aspectul temeiului juridic cât și sub aspectul motivelor de fapt, de natură a individualiza prejudiciul, culpa societății SC SA și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și pretinsa faptă ilicită prejudiciabilă. Pârâta a solicitat acest lucru și pentru stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a apreciat ca nefondată acțiunea promovată, de reclamant, considerând că nu există nici o restanță salarială pe care societatea să o datoreze către reclamant, deoarece contractul său de muncă a încetat prin concediere fără ca decizia de concediere să fi fost contestată.
În aceste condiții, pârâta, considerând că nu există nici un temei care să-l oblige pe angajator să-i achite drepturi salariale unei persoane care nu mai este angajata unității, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamantul a formulat precizări, arătând că toate capetele de cerere referitoare la pretențiile bănești datorate reclamantului de către pârâtă, au ca temei de drept art. 269(1) și art. 183(1) lit. c din Legea 53/2003.
În ceea ce privește natura prejudiciului și legătura de cauzalitate cu acțiunea culpabilă a pârâtei, reclamantul a arătat că acestea au fost foarte clar precizate în motivele acțiunii de chemare în judecată. Astfel, daunele materiale în cuantum de 15.000 lei pe care le solicită de la SC România SA sunt urmare a faptului că în urma încetării contractului de muncă, a fost nevoit să împrumute diverse sume de bani pentru a-și întreține familia și a achita ratele la creditele pe care le avea în derulare.
Referitor la daunele morale în cuantum de 10.000 lei solicitate de la pârâtă, consideră că acțiunea culpabilă a pârâtei i-a creat un profund sentiment de injustiție.
Părțile au depus înscrisuri și au solicitat proba cu interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 662 din 15.04.2009, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta " ROMÂNIA"
A obligat pârâta să- plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.06.2006 - 31.10.2006.
A obligat pârâta să plătească toate contribuțiile aferente drepturilor salariale ale reclamantului pentru perioada 01.06.2006 - 31.10.2006.
A respins cererile privind plata drepturilor salariale și contribuțiilor pentru perioada 01.11.2006 până la punerea în executare hotărârii judecătorești, plata daunelor morale, a daunelor materiale și cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei SC România SA începând cu data de 15.03.2004 pe perioadă nedeterminată, îndeplinind funcția de agent comercial, conform clasificărilor ocupațiilor din România-cod -, cu normă întreagă - 8 ore/zi, 40 ore/ săptămână, conform contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 233/15.03.2004 în registrul general de evidență al salariaților, depus în copie la dosar de pârâtă și aflat la filele 26-28.
Prin decizia nr. 193/31.10.2006 emisă de SC România SA, s-a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului, în temeiul prevederilor art.61 lit. a) din Legea 53/2003- Codul Muncii, coroborat cu art.51 alin. 2 pct. din Regulamentul Intern al Societății, începând cu data de 01.11.2006. Pârâta a invocat faptul că această decizie nu a fost contestată, iar reclamantul a precizat că nici nu i-a fost comunicată, acesta fiind motivul pentru care nu a contestat-
Oricum, până la data soluționării prezentei cauze decizia de desfacere a contractului de muncă a reclamantului, nu a fost contestată și desființată, instanța urmând să analizeze solicitările salariale ale reclamantului începând cu data de 01.06.2006 și până la data de 01.11.2006, când au încetat raporturile de muncă dintre părți.
Din statele de plată a salariilor pentru perioada iunie-octombrie 2006, depuse la dosar chiar de către pârâtă și nesemnate de către reclamant, rezultă că reclamantul are de încasat unele sume de bani.
Astfel, nu s-a făcut dovada plății salariului în condițiile dispozițiilor art. 163 din Codul Muncii prin semnarea statelor de plată.
De asemenea, pârâta nu a făcut dovada plății contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, în baza Legii 19/2000, contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform Legii 76/2002, Codului fiscal, Legii 95/2006 etc. astfel încât urmează să fie obligată să vireze aceste contribuții aferente drepturilor salariale ale reclamantului pentru perioada 01.06.2006 - 31.10.2006.
Pentru perioada ulterioară datei de 01.11.2006, când reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă, nu i se mai putea plăti salariu, acest capăt de cerere urmând să fie respins.
De asemenea, vor fi respinse și capetele de cerere privind plata daunelor materiale și a daunelor morale întrucât, deși reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale în valoare de 10.000 lei și daune materiale în valoare de 15.000 lei, cu privire la acestea din urmă precizând că a fost nevoit să împrumute diverse sume de bani pentru a plăti creditele nu a produs nici o dovadă în susținerea temeiniciei afirmațiilor sale.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și aceasta va fi respinsă întrucât nu s-a depus la dosar nici o chitanță de plată a onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC România SA.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, se susține că instanța de fond nu și-a exercitat în totalitate rolul activ și nu a ținut cont de susținerile recurentei potrivit cărora drepturile salariale pentru perioada iunie-octombrie 2006 au fost achitate în contul salariatului, în mod direct prin alimentarea contului de card, conform convenției părților.
Recurenta a depus înscrisuri, în copie.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 1 și art. 163 alin. 1 Codul Muncii, salariul se plătește în bani, cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, iar plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În conflictele de muncă, conform dispozițiilor art. 287 Codul Muncii, sarcina probei revine angajatorului, nu instanței de judecată, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Așadar, recurentei îi revine obligația de a demonstra că a efectuat lunar, la data stabilită în contractul individual de muncă, plata salariului către intimat.
În cursul judecății în primă instanță, recurenta a depus statele de salarii pe lunile iunie - octombrie 2006, care nu fac dovada plății salariului către intimat, întrucât nu sunt semnate de acesta.
În prezentul recurs, au fost depuse, în copie, ordinele de plată emise de recurentă și situațiile plăților - salarii - efectuate prin card pentru lunile iunie-august 2006. Art. 161 alin. 2 Codul Muncii prevede că plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil, iar înscrisurile depuse în recurs sunt documente justificative, în înțelesul art. 163 alin. 1 Codul Muncii, care demonstrează efectuarea plății drepturilor salariale aferente lunilor iunie-august 2006, către intimat. Recurenta nu a dovedit plata drepturilor salariale cuvenite intimatului, aferente perioadei septembrie - octombrie 2006.
Față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința, în sensul că pârâta va fi obligată la plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.09.2006 - 31.10.2006. Se vor menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Gaz Romania împotriva sentinței civile nr. 662 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1.09.2006 - 31.10.2006.
Respinge cererea privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.06.2006 - 31.08.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 17.12.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
