Pretentii civile. Speta. Decizia 1137/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1137
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, jud.P, împotriva sentinței civile nr.884 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Mecanică SA, cu sediul în,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta SC Mecanică, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la acordarea drepturilor-plăți compensatorii, începând cu data desfacerii contractului de muncă-07.08.2006, respectiv 840 lei pe lună, precum și plata la momentul concedierii a unei sume egale cu de două ori salariul mediu pe economie, plus indemnizația de somaj și indemnizatia de concediu pentru 25 de zile pe anul 2005, așa cum prevede OUG nr. 22/2004, pentru modificarea și completarea OUG nr. 95/2002.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei SC Mecanică, în funcția de frezor, iar contractul său de muncă s-a desfăcut prin concediere colectivă, conform deciziei de concediere nr.26/07.08.2006.
A mai arătat reclamantul că toți salariații supuși concedierii beneficiază de prevederile OUG nr. 95/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin OUG 22/2004 și, pentru că Statul Român a vărsat unității banii începând cu data de 07.08.2006, solicită inclusiv dobânda la drepturile anterior arătate, întrucât unitatea s-a folosit de bani.
Pârâta Mecanică a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Astfel, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere dispozițiile art.124din OUG nr. 95/2002 privind industria de apărare, cu modificările și completările ulterioare și art.16 alin.1 din HG nr. 1597/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 95/2002, având în vedere că sumele privind plățile compensatorii, indemnizația de somaj și venitul lunar de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru somaj și se plătesc de Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă P.
In subsidiar, pe fondul cauzei, pârâta a apreciat că era obligația reclamantului să-și depună la Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă P, în termen de 30 de zile de la concediere, dosarul cu documentele prevăzute de Legea nr.76/2002 privind înscrierea și luarea în evidență ca persoană în căutarea unui loc de muncă.
Având în vedere că de la data disponibilizării și până în prezent au trecut aproximativ 2 ani, fapt ce denotă pasivitatea manifestată de reclamant față de îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau conform Legii nr. 76/2002 și care nu poate fi imputat societații pârâte, deoarece a depus toată documentația privind concedierea colectivă efectuată în perioada 27.06.2006-07.08.2006 la instituțiile abilitate, aceasta a considerat că acțiunea formulată este neîntemeiată.
La data de 17.03.2008 reclamantul a formulat o completare la cererea de chemare în judecată, solicitând, în baza OUG nr. 95/2002, emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să fie obligată pârâta Mecanică ca, după data înregistrării dosarului reclamantului la AJOFM P, să-și primească drepturile salariale retroactiv, în cuantum de 842 lei pe lună, urmând ca în continuare, după data înregistrării dosarului său de lichidare la AJOFM, să primească plățile compensatorii până la 24 de luni, indemnizația de somaj pe 12 luni și să i se opereze în cartea de muncă vechimea de 3 ani după expirarea termenului de ordonanță.
De asemenea, reclamantul a solicitat să primească la momentul concedierii suma egală cu dublul salariului mediu pe economie (2x 842 lei) și indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat pe anii 2005 și 2006.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.884 din 17 martie 2008, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC Mecanică SA, invocată de aceasta prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a prounța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea completatoare depusă de reclamant în ședința de judecată din data de 17.03.2008, în care s-a procedat la dezbaterea pe fond a cauzei, a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor de procedură civilă, tardiv, după prima zi de infățișare și nu a fost intitulată completare a acțiunii, ci întâmpinare, având aspectul unei note de ședință, astfel că, potrivit dispozițiilor art.132 și 134.pr.civ. instanța nu a luat-o în considerare.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Mecanică SA, instanta de fond a constatat că potrivit dispozițiilor
art. 12 din OUG nr.95/2002 reactualizată, privind industria de apărare, salariații ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizării și a reorganizării unităților din industria de apărare beneficiază la momentul concedierii, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică pentru luna anterioară celei în care se efectuează concedierea, de plăți compensatorii lunare, stabilite la nivelul salariului mediu net pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică pentru luna anterioară celei în care se efectuează concedierea colectivă, de indemnizație de șomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și de venit lunar de completare.
A mai reținut instanța de fond că art.124din același act normativ prevede că sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art.12 se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, iar în baza dispozițiilor art. 16 din nr.HG1597 din 18 decembrie 2002 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.95/2002 venitul lunar de completare prevăzut la art.12 din ordonanță se stabilește și se plătește de agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului B, odată cu indemnizația de șomaj stabilită în condițiile legii.
In consecință, obligațiile de plată a drepturilor anterior menționate în cazul unei concedieri colective nu incumbă pârâtei din prezenta cauză, ci Agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, astfel că -a concluzionat că reclamantul a formulat acțiunea împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe de alta parte, a reținut tribunalul, era obligația reclamantului să-și depună la Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă P, în termen de 30 de zile de la concediere, dosarul cu documentele prevăzute de Legea nr.76/2002 privind înscrierea și luarea în evidență ca persoană în căutarea unui loc de muncă, pentru a beneficia de aceste drepturi.
Cum potrivit dispozițiilor art.137 pr.civ. instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC Mecanică SA invocată de aceasta prin intâmpinare și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamantul a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică pe motiv că prin sentința atacată instanța a încălcat dispozițiile OUG nr.95/2002 și, de asemenea, nu a ținut cont de punctul 2 al cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea societății pârâte la acordarea indemnizației de concediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea societății intimate la plata către reclamant a indemnizației de concediu pe perioada 2005-2006, înregistrarea dosarului de lichidare la data de 07.08.2006, depunându-se la dosar și concluzii scrise.
Deși legal citată cu această mențiune,intimata nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul reclamantului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei,Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.12 din OUG nr.95/2002 actualizată, privind industria de apărare, salariații ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizării și a reorganizării unităților din industria de apărare beneficiază de următoarele drepturi: a) la momentul concedierii, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică pentru luna anterioară celei în care se face concedierea; b) plăți compensatorii lunare, stabilite la nivelul salariului mediu net pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică pentru luna anaterioară celei în care se efectuează concedierea colectivă; c) indemnizație de șomaj stabilită prevederilor legale în vigoare și d) venit lunar de completare.
La art.124din același act normativ se stipulează că sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art.12 se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, după distincțiile prevăzute la lit. a și b, iar în conformitate cu art.16 din nr.HG1597/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.95/2002, venitul lunar de completare prevăzut de art.12 din ordonanță se stabilește și se plătește de agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului B, odată cu indemnizația de șomaj stabilită în condițiile legii.
În raport de aceste prevederi legale, s-a concluzionat în mod justificat de către instanța de fond că obligațiile de plată a drepturilor mai sus menționate rezultând din concedierea colectivă realizată în industria de apărare conform OUG nr.95/2002 nu revine pârâtei chemate în judecată, aceasta neavând calitate procesuală pasivă referitor la drepturile solicitate în baza dispozițiilor respectivei ordonanțe.
De asemenea, s-a reținut în mod corect că reclamantul era obligat să depună la Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă P, în termen legal, dosarul cu documentele prevăzute de Legea nr.76/2002 pentru a beneficia de indemnizație de șomaj.
Se constată însă că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei și la plata idemnizației de concediu de odihnă pe o perioadă anterioară concedierii acestuia dispusă prin decizia nr.26/07.08.2006 emisă de iutimata-pârâtă, iar cu privire la această cerere prima instanță nu a făcut nicio referire în argumentarea soluției pronunțate prin sentința atacată.
În raport de dispozițiile art.281 și art.282 din Codul Muncii, care statuează care este obiectul jurisdicției muncii, precum și persoanele fizice sau juridice care pot fi părți în conflictele de muncă și având în vedere obiectul acestei cereri a recurentului-reclamant, care a fost angajatul societății intimate, este evident că referitor la această cerere societatea respectivă are calitate procesuală pasivă în cauză, existând identitate între cel chemat în judecată și cel care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Concluzionând, în raport de acest ultim considerent, Curtea privește recursul reclamantului ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2,3 și 5 Cod pr.civilă va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cererii reclamantului privind acordarea indemnizației de concediu urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, jud.P, împotriva sentinței civile nr.884 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Mecanică SA, cu sediul în,-, jud.P și, în consecință:
Casează în parte sus menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cererii privind acordarea indemnizației de concediu.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./02.07.2008
Dosar fond- -- Tribunalul Prahova
Judecători fond-
.
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
