Pretentii civile. Speta. Decizia 1145/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1145/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantele, și pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.150/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, -, -, -, -, C, -, C, C, -, -, -, G, -, G, -, -, -, --, -,.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - pârâtă SC SA avocat, pentru recurentele - reclamante și avocat în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, care răspunde și pentru intimații - reclamanți, -, -, -Nora, -, -, C, C, -, G, -, -, -, G, -, -, -, C, -, conform împuternicirii și tabelului anexat, lipsă fiind intimații - reclamanți, -, -, Și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recursurile sunt motivate.
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosar cerere de întoarcere a executării silite și înscrisuri ce au fost comunicate și apărătorului recurentelor.
Apărătorul intimaților și recurentelor nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate. Precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentelor, în ceea ce privește recursul declarat de reclamanta solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și în rejudecare să i se acorde drepturile salariale solicitate. Din actele dosarului - fila 3, rezultă că aceasta are domiciliul în De asemenea, la fila 198 din volumul 2, este depusă copia cărții de identitate a recurentei din care rezultă că are domiciliul în Deci competența aparține Tribunalului Brăila. Cu privire la recursul declarat de reclamanta, în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat toate drepturile salariale solicitate. Aceasta era salariata societății și în anul 2007. La fila 6 s-a depus actul adițional din care rezultă că i s-a majorat salariul. La filele 12 și 13 se află copie de pe carnetul de muncă al recuretei din care rezultă că este salariata societății. Solicită admiterea recursului, obligarea pârâtei la plata primelor de C pentru 2005 - 2007 și prima de Paști 2006 - 2007.
Apărătorul recurentei - pârâte, pentru motivele invocate pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului declarat de pârâtă precum și a cererii de întoarcere a executării silite. Potrivit art. 158 alin.3 Cod procedură civilă, dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. În această situație urmează a se aprecia dacă recursul declarat de reclamanta este tardiv.
Apărătorul recurentelor reclamante și intimaților - reclamanți față de excepția invocată, lasă la aprecierea instanței. Arată că, competența teritorială era a Tribunalului Brăila motivat de faptul că reclamanta are domiciliul în Față de recursul pârâtei solicită respingerea, instanța de fond în mod corect a acordat drepturile salariale. Chiar dacă a depus o notă internă, aceasta nu poate să modifice un contract colectiv de muncă, care trebuia respectat. Apărarea recurentei este pur formală și se întemeiază numai pe vorbe. Au susținut că drepturile salariale au fost incluse în salariu. În această situație salariile ar fi trebuit să fie peste 60 milioane lei. Contractul colectiv de muncă se modifică prin acte adiționale și nu prin simple adrese interne. Și instanța de fond a constatat că acest drepturi nu au fost incluse în salariu. Cu privire la cererea de întoarcere a executării, apreciază că sunt incidente disp. art. 4042Cod procedură civilă. Solicită respingerea cererii de recurs, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 150/17.02.2009 a Tribunalului Brăila, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului.
S-a disjuns cauza privind pe reclamanta și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
S-a disjuns cauza privindu-i pe reclamanții și - și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Galați.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta.
S-a obligat pârâta să plătească acesteia primele de C pentru anii 2005-2006 și prima de Păști pentru anul 2006, prime actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și 200 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis în parte acțiunea formulată de ceilalți reclamanții, -, -, C, -, C, C, -, -, G, -, G, -, -,.
S-a obligat pârâtă să plătească acestora primele de C pentru anii 2005-2007 și primele de Paști pentru anii 2006-2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub numărul 2094/113/4 septembrie 2008 reclamanții au chemat în judecată pe pârâta SC - membru GRUP SA B pentru a fi obligată să plătească fiecăruia, în funcție de perioada lucrată,drepturile salariale neacordate constând în primele de C și de Paști pentru anii 2005-2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații societății pârâte și că potrivit contractului individual de muncă beneficiau și de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de societate. Ca urmare, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C trebuiau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Întrucât pârâta nu le-a plătit aceste drepturi, reclamanții au formulat acțiunea de față, în dovedirea cărora au depus copie de pe carnetele de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și prematuritatea acțiunii. Cât privește fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, conform deciziei comisiei paritare, începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, invocând actele adiționale la contractul colectiv de muncă și punctul de vedere al comisiei paritare, a susținut că plata drepturilor pretinse nu s-a făcut în formula unor prime în cuantumul arătat la art.168 alin.1 din acest contractul, ci începând cu 2003, în varianta cumulării acestora, fracționării și plății în 12 tranșe lunare, sub forma unei suplimentări permanente a salariului.
Ca dovadă a celor susținute a depus copie de pe protocolul încheiat la 1.03.2002 cu, contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și actele adiționale la acest contract, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, regulamentul de organizare și funcționare a comisiei paritare la nivelul SC SA, hotărâri ale consiliului de administrație și adrese emise de pârâtă și, nota privind reașezarea salariului și situația evoluției salariului mediu de bază în perioada 2003-2007.
Analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate în apărare de pârâtă, instanța constată că ele nu sunt fondate. Astfel termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.283 lit. E din codul muncii se aplică pentru neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ori în cauză se pretind drepturi salariale constând în prime de Paști și de C,de natura celor pe care codul muncii le definește ca atare în art. 155. cuantumului acestor drepturi prin contractul colectiv de muncă la nivel de societate, nu schimbă natura dreptului. Nici excepția prematurității, conform căreia cuantumul primelor trebuia negociat în prealabil pentru a putea fi cerut, nu este fondată. Potrivit contractului colectiv de muncă la, atât prima de Paști, cât și prima de C sunt determinabile, iar lipsa negocierilor apare irelevantă. O altă excepție pusă în discuția părților a fost cea a competenței teritoriale a instanței față de domiciliile următorilor reclamanți:, și -. reclamanți își au domiciliile în alte județe decât În temeiul art.284 alin 2 din codul muncii coroborat cu art.2 lit. C din codul d e procedură civilă, cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are sediul,domiciliul sau reședința după caz. Întrucât cei trei reclamanți nu-și au domiciliile în raza de competență a Tribunalului Brăila, cererile lor urmează să fie trimise pentru competentă soluționare la tribunalele în a căror circumscripție domiciliază în temeiul dispozițiilor art. 158 Cod procedură civilă. În acest sens în baza art.165 Cod procedură civilă instanța va dispune disjungerea în așa fel încât să se poată face declinarea de competență către Tribunalul Bacău pentru reclamanta și către Tribunalul Galați pentru ceilalți doi reclamanți. Prin hotărârea ce urmează să se pronunțe, tribunalul urmează să ia act de renunțare reclamantului la judecare cererii. Pe fondul cauzei, instanța costată pe baza carnetelor de muncă depuse în copie la dosar, că exceptând-o pe reclamanta care a încetat raporturile de muncă cu pârâta la în februarie 2007, toți ceilalți reclamanți sunt angajați și în prezent la SC - GRUP SA. Conform art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamanților toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte pentru anul 2003 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța a constatat că reclamanților li se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.
Art.168 alin.2 din același contract colectiv prevedea că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, prin actele adiționale încheiate la contractul colectiv de muncă art.168 alin.2 a fost modificat, menționându-se că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
2 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă a fost interpretat de Comisia Paritară a SA în sensul că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, respectiv pârâta și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, au confirmat faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
În baza actelor anterior menționate pârâta a susținut că începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, dar nu a făcut și dovada celor susținute cu statele de plată, din care să rezulte că și în anii:2005-2007 în salariul fiecărui reclamant, cu ocazia și a Cului s-au inclus câte un salariu mediu de bază. Altfel spus, cu toate că potrivit art.287 din codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, pârâta nu a depus acte care să dovedească cu certitudine plata drepturilor salariale pretinse.
Întrucât inserarea într-un contract a unei obligații nu poate fi invocată drept probă a executării acelei obligații, instanța apreciază că pârâta nu a dovedit netemeinicia pretențiilor reclamanților, deoarece mențiunile din contractul colectiv de muncă și actele adiționale și precizările făcute de comisia paritară cu privire la intenția părților de a include drepturile solicitate în salariul de bază nu fac dovada că cele convenite au fost respectate.
Ca urmare, instanța a reținut că reclamanților nu li s-au plătit primele de Paști și de C pretinse.
Ținând seama că aceste prime reprezintă drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar cererea a fost formulată la data de 4 septembrie 2008, s-a constatat că, exceptând-o pe reclamanta, acțiunea este fondată așa cum a fost formulată. Pentru acțiunea a fost admisă doar în parte și anume.
Cuantumul acestor prime va fi cel stipulat de contractul colectiv de muncă și anume câte un salariu de bază mediu pe SC SA.
În temeiul art.161 alin.4 codul munciia dispus și actualizarea sumelor cuvenite reclamanților cu indicele de inflație la data plății, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Totodată, potrivit art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească acestor reclamanți cheltuielile de judecată constând în onorariul pentru avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta, considerând-o eronată întrucât domiciliul său este în B,- așa cum rezultă din cartea de identitate.
A solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Brăila.
A declarat recurs și reclamant, întrucât în considerentele hotărârii, în mod eronat s-a reținut că a încetat raporturile de muncă cu pârâta în februarie 2007, în condițiile în care a lucrat în cadrul societății intimate și în anii 2007 și 2008.
A Solicitat admiterea recursului în sensul obligării pârâtei la plata adaosurilor salariale pentru sărbătorile de C și Paște pe anul 2007.
A depus la dosar copia cărții de muncă.
De asemenea, a formulat recurs și pârâta B, pentru următoarele motive.
1. invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brăila, față de disp. art. 72 din Legea nr. 168/1999.
2. Primele de Paști și C au fost acordate de către prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora.
Creanța nu este astfel, certă, lichidă și exigibilă iar hotărârea judecătorească nu se poate executa.
3. Instanța de fond nu a precizat în dispozitiv dacă aceste prime au ca punct de referință salariul de bază mediu sau salariul mediu pe
La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune, s-a avut în vedere, în mod eronat, salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.
A precizat că făcut aceste susțineri și prin întâmpinarea depusă la fond însă nu au fost observate și analizate de prima instanță.
4. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii.
5. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și ), potrivit alin. 1 al. Art. 168 teza finală din CCM.
6. instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
În mod greșit a reținut prima instanță că din actele dosarului nu rezultă că suplimentările salariale solicitate nu au fost incluse în salariile angajaților.
A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat întrucât complexitatea operațiunilor a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariați.
Ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, ele nu se regăsesc distinct în statul de plată pentru că ele se regăsesc în salariul de bază.
7. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG nr. 9/2000.
În cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
8. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
9. instanța de fond a făcut o analiză trunchiată a disp. art. 168 și nu o interpretare sistematică a întregului text și a probelor din dosar, încălcând disp. art. 236 alin. 4 din codul muncii, nerespectând voința reală a părților. Odată incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, aceste salarii s-au menținut în anii ulteriori. Instanța nu a observat că pentru anii 2004-2008 nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate cel din 2003 păstrându-și valabilitatea.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă.
De asemenea, a formulat cerere de întoarcere a executării.
Intimații reclamanți au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
De asemenea, pârâta a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta ca nefondat iar față de recursul declarat de reclamanta, a invocat excepția tardivității.
Față de disp. art. 137 alin.1 și art. 306.pr. civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția tardivității recursului declarat de către reclamanta.
Față de această reclamantă, prima instanță a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Potrivit disp. art. 158 alin. 3.pr. civilă, dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare astfel că recursul se va respinge ca tardiv formulat, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurenți, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul declarat de către pârâtă este nefondat iar recursul declarat de reclamant este întemeiat pentru următoarele considerente:
1. Recursul declarat de către pârâtă este nefondat.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, se apreciază că aceasta aparține Tribunalului Brăila, față de prevederile art. 284 alin. 2 din codul muncii prin care se arată că cererile referitoare la cauzele prev. la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul. În speță, domiciliul reclamanților este în Nu sunt aplicabile prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 întrucât acestea au fost abrogate expres indirect (și nu implicit) prin prevederile art. 298 alin. 2 ultima liniuță din codul muncii, fiind incident și principiul succesiunii legilor în timp.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat.
Într-adevăr, prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete. Însă modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs. De altfel, există proceduri instituite de legiuitor tocmai pentru a se accelera derularea proceselor și care vizează lămurirea titlului (de exemplu, procedura prevăzută de art. 281 indice 1.pr. civilă). Creanța este determinabilă astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
Referitor la al treilea motiv de recurs, este reținut ca neîntemeiat pentru aceleași rațiuni, fiind o problemă de executare faptul că se raportează calculul primelor datorate la salariul de bază mediu pe.
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale CCM nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din CCM.
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004-2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Față de cele arătate, susținerea recurentei că au fost incluse în salariul de bază primele solicitate și în anii ulteriori anului 2003 este neîntemeiată
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arată că, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp. art. 1084-1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, Curtea nu este de acord cu cele susținute de recurenta în sensul că reclamanții ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, si a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficiul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de OUG nr. 9/2001.
În consecință, codul muncii prin disp. art. 161 alin. 4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datoratese impunepentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuțiilor urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
Referitor la susținerea că prima instanță a făcut o analiză trunchiată a disp. art. 168 din contractele colective de muncă, aceasta nu poate fi reținută ca întemeiată.
Instanța de fond a argumentat corespunzător hotărârea și a analizat inclusiv statele de plată ale reclamantului din care rezultă că nu sunt evidențiate în nici o formă primele de Paști și de C astfel că nu se poate verifica susținerea recurentei în sensul că ar fi inclus primele în salariul de bază începând cu anul 2003. Recurenta ar fi trebuit să facă dovada că, în anii ulteriori, s-a menținut salariul de bază majorat în anul 2003 prin acordarea primelor și, indexările salariale s-au aplicat pe salarii de bază crescute. Ori, din statele de plată nu rezultă că ulterior anului 2003, s-au păstrat salariile din 2003 ca bază de pornire.
Neputându-se verifica acest aspect pe bază de probe, această susținere rămâne în stadiul de afirmație fără consecințe juridice.
Precizarea recurentei în sensul că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă în anii 2004-2008 este lipsită de suport întrucât la dosarul de fond se află contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 înregistrate fiecare cu număr separat la. B și nu doar acte adiționale de prelungire.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Fiind o cerere accesorie, se va respinge și cererea de întoarcere a executării ca nefondată.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274.pr. civilă, se va obliga recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimați reprezentând onorariul de avocat.
2.În ceea ce privește recursul declarat de către reclamanta, este întemeiat. Problema legitimității dreptului în sine a fost analizată mai sus, astfel că singura problemă rămasă în discuție este dacă această reclamantă a lucrat la societatea intimată și în cursul anului 2007. Ori, din carnetul de muncă al acesteia rezultă că reclamanta a prestat activitate la SA B și în cursul anului 2007 astfel că, în mod nelegal, prima instanță nu i-a acordat acesteia drepturile cuvenite.
În consecință, potrivit disp. art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă, se va admite recursul reclamantei și se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va obliga pârâta să plătească reclamantei primele de Paști și de C pe anul 2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr.150/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila.
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, -3,.15 jud.
Modifică în parte sentința civilă nr. 150/17.02.2009 a Tribunalului Brăila în sensul că:
Obligă pe pârâta SC SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, să plătească reclamantei primele de Paști și C pe anul 2007, prime actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Respinge recursul și cererea de întoarcere a executării formulate de pârâta SC SA, ca nefondate.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților - intimați, -, -, -, -, -, C, -, C, C, -, -, -, G, -, G, -, -, -, --, -, suma de 9.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 Octombrie 2009.
Pt.Președinte, Judecător,
Conf. art. 261 proc.civ.
PREȘEDINTE
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ - în sensul admiterii recursului formulat de SC SA și respingerii recursului declarat de reclamanta.
Motivarea opiniei separate
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 Cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Pentru aceleași considerente apreciez că recursul declarat de reclamanta este nefondat.
Judecător,
: /26.11.2009
Red. Op.. /26.11.2009
:DC/2 ex/02.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
