Pretentii civile. Speta. Decizia 1162/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1162
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
La ordine, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-,.E,.6, județul B, împotriva sentinței civile nr.548 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamantul recurent precum și reprezentantul pârâtei intimate SC COM SRL
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 09.02.2009 așa cum a fost precizată la 08.04.2009 (9 dosar) contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.3/2009 de desfacere contractului individual de muncă emisă de intimata " COM"SRL B și a solicitat anularea acesteia și reintegrarea pe postul anterior precum și obligarea intimatei la plata diferenței de concediu medical de care a beneficiat începând cu data de 1 decembrie 2008, și anume pentru 7 zile în loc de 6 (26 dosar).
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că decizia de încetare a contractului de muncă prin acordul părților ar fi nelegală deoarece în realitate nu și-a dat un asemenea consimțământ.
Contestatorul nu a precizat temeiul juridic al cererilor sale.
Prin întâmpinarea formulată după precizarea acțiunii, intimata solicitat respingerea contestației întrucât după expirarea concediului medical la data de 09.12.2008, contestatorul nu ar mai fi venit la serviciu iar ulterior, după ce a primit înștiințarea de se prezenta la sediu în vederea clarificării absențelor, din discuțiile purtate cu acesta administratorii au stabilit ca modalitate de rezolvare a situației, aceea a încetării contractului de comun acord pentru a evita desfacere disciplinară ori demisia. Cu toate acestea, după ce a fost redactată decizia nr.3/2009, contestatorul ar fi "refuzat să o semneze, condiționând semnarea de plata unei sume de bani pe care societatea să o achite pentru a evita eventuale litigii".
Referitor la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, intimata a arătat că ar fi achitat-o în integralitate conform statului de plată semnat de către contestator, baza de calcul fiind cea prevăzută de art.10 din OUG nr.158/2005.
Prin sentința civilă nr. 548 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată contestația, admisă în parte acțiunea în pretenții bănești și a fost obligată intimata să plătească contestatorului diferența de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, aferentă celor 6 zile de concediu medical din luna decembrie 2008, rezultată din includerea în baza de calcul a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă din luna noiembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Decizia de încetare a contractului individual de muncă nu este semnată și de contestator. Însă legea nu impune o asemenea condiție ad validitatem, respectiv pentru valabilitatea încetării contractului ci doar ad probationem în vederea dovedirii existenței consimțământului pentru încetare.
În acest fel este respectat principiul simetriei în încheierea și încetarea actelor juridice, întrucât și existența consimțământului pentru încheierea contractului de muncă poate fi probată prin orice mijloc de probă, forma scrisă neconstituind o condiție de valabilitate a convenției părților privind încheierea contractului.
Or, ambii martori audiați au arătat că în realitate contestatorul a lucrat foarte puțin timp la intimată - câteva zile -după care avut concediu medical, iar ulterior s-a prezentat la societate și a fost văzut de mai multe ori stând de vorbă cu asociații, mai ales cu administratorul.
Aceștia au confirmat că de la data de 09.12.2008 până la data audierii " contestatorul nu a mai lucrat nici o zi, neprezentându-se la atelier; venea doar la birou să facă scandal și să ceară anumite sume de bani". Ambii au menționat de asemenea, că susținerea contestatorului că nu ar fi fost primit la lucru nu este reală întrucât datorită comenzilor existente societatea avea nevoie de tâmplari. Dimpotrivă, acesta a venit la atelier înainte de sărbătorile de iarnă și și- luat hainele, supunând că " își vede de lui" (38).
Or, această exprimare dovedește faptul că intenția, dorința sa, a fost aceea de a înceta contractul cu societatea respectivă.
De altfel, contestatorul nu a formulat vreo apărare cu privire la motivul neprezentării la serviciu timp de aproape lună ( de la încetarea concediului medical - 09.12.2008 pentru motivarea absențelor - 09.01.2009 ), încât în acest context se justifică susținerea intimatei că acesta a dorit încetarea contractului prin acordul comun al părților ca modalitate de rezolvare a situației, în raport cu alternativa desfacerii disciplinare care se preconiza.
Faptul că în împrejurările respective contestatorul și-a manifestat nemulțumirea cu privire la plata unor drepturi bănești, "provocând scandal" la birouri constituie un aspect distinct de acela al dării acordului privind încetarea raportului de muncă, neputând fi considerat că ar semnifica dezacordul în această privință ci, dimpotrivă constituie un motiv o explicație a voinței sale de încetare a contractului.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea intimatei la plata diferenței de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă aferentă concediului medical acordat în luna decembrie 2008, instanța a reținut următoarele:
Potrivit copiei certificatului medical, contestatorul a beneficiat de concediu în intervalul 01 decembrie - 09 decembrie 2008, respectiv 6 zile lucrătoare (art.10 alin.5 din OUG nr.158/2005), pentru care a încasat cu titlu de indemnizație suma de 85 lei, semnând în acest sens statul de plată depus în copie la fila 20 dosar.
Din modul de calcul al indemnizației depus de către intimată (29 dosar), rezultă că pentru concediul aferent lunii decembrie aceasta nu a fost calculată corect.
Este de observat, că indemnizația de incapacitate temporară de muncă corespunzătoare lunii noiembrie 2008 fost stabilită prin luarea în considerare ca bază de calcul atât a indemnizației de concediu medical din luna octombrie - cu 23 de zile lucrătoare - cât și a veniturilor realizate în cursul lunii septembrie (în care a avut salariul pentru 6 zile - 164 lei și indemnizația de concediu medical 343 lei pentru 16 zile).
În acest mod, media zilnică a indemnizației pentru noiembrie 2008 fost de 22,22 lei (493 lei +507 lei =1.000 lei; 23 zile +22 zile =45 zile; 1000: 45=22,22).
Cu toate acestea, în privința indemnizației pentru luna decembrie baza de calcul s-a păstrat aceeași cu motivarea că certificatul medical "era bifat la căsuța în continuare".
Acest procedeu este însă eronat, încălcând dispozițiile art.10 din OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, potrivit cărora "baza de calcul a indemnizației se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații".
Este de observat că de la angajare contestatorul a desfășurat activitate doar 6 zile în luna septembrie, după care a beneficiat de concediu medical (16 zile lucrătoare septembrie, 23 de zile lucrătoare în noiembrie și 6 zile lucrătoare în decembrie).
În aceste împrejurări îi sunt aplicabile dispozițiile alin.2 lit. a al art.10 conform cărora în situația în care la stabilirea celor 6 luni din care se constituie baza de calcul se utilizează perioade asimilate stagiului de cotizare, veniturile ce se iau în considerare sunt cuantumurile indemnizațiilor.
Or, conform art.8 alin.2 din ordonanță perioadele în care asiguratul beneficiază de concediu medical sunt tocmai perioade asimilate stagiului de cotizare.
Prin urmare, și pentru luna decembrie 2008, intimata trebuia să includă în baza de calcul al indemnizației toate veniturile anterioare realizate de contestator, deci inclusiv indemnizația de incapacitate temporară de muncă din luna noiembrie, așa cum, de exemplu, pentru luna noiembrie a avut în vedere salariul și indemnizația de concediu din septembrie cât și indemnizația din octombrie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că la baza încetării contractului individual de muncă nu există nici un acord cum prevede art. 55 lit. b din Codul muncii.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Potrivit deciziei nr. 3 din 15 ianuarie 2009 emisă de intimată, contractul individual de muncă al contestatorului recurent a încetat începând cu data de 15.01.2009, conform art. 55 lit. b din Codul muncii.
Se menționează în preambulul deciziei că măsura a fost luată având în vedere că referatul nr. 2/15.01.2009 cât și situația financiară a firmei.
În referatul nr. 2/15.01.2009 ( 16 dosar fond) se arată: " având în vedere lipsa de comenzi necesare acoperirii cheltuielilor lunare ale firmei cât și activitatea prestată în cadrul firmei a unor salariați, trecem printr-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar, situație în care am convenit ca începând cu data de 15.01.2009 să înceteze contractul individual de muncă încheiat cu domnul ".
Nu se știe cine " a convenit" în acest sens întrucât referatul este semnat numai de administratorul societății.
Oricum ceea ce este esențial este faptul că pe acest referat nu apare și semnătura contestatorului, situație în care s-ar fi putut trage concluzia că încetarea contractului individual de muncă, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. b din Codul muncii, a intervenit ca urmare a convenției dintre salariat și angajator.
În același referat se arată că " având în vedere că domnul în perioada 10.12.2008 până la data de 9.01.2009 nu s-a prezentat la firmă în vederea începerii lucrului, suntem îndreptățiți a considera că acesta nu mai dorește desfășurarea activității la unitatea noastră, lucru ce ne-a și spus însă verbal".
Curtea nu poate reține pretinsul acord al contestatorului, invocat de intimată, în sensul încetării raporturilor de muncă.
Declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe, la propunerea societății intimate, vor fi înlăturate de C întrucât aceste declarații nu se coroborează nici măcar cu susținerile din referatul întocmit de partea care i-a propus ca martori.
Astfel, ambii martori au declarat ( 37, 38 dosar fond) că nu este reală susținerea reclamantului că nu ar mai fi fost primit la lucru, întrucât societatea avea comenzi și chiar avea nevoie de salariați, de tâmplari.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în referatul întocmit de societatea intimată se arată că lipsa de comenzi și perioada dificilă din punct de vedere financiar pe care o traversează intimata, au determinat concedierea contestatorului.
prin urmare, pe de o parte susținerile intimatei în sensul că nu existau comenzi și pe de altă parte susținerile celor doi martori, ambii salariați la societatea pârâtă în perioada în care a avut loc concedierea contestatorului, în sensul că societatea avea comenzi, pe care pentru a le onora chiar avea nevoie de salariați tâmplari.
În aceste condiții, în aprecierea probei prin declarațiile martorilor, Curtea reține că cele relatate nu corespund realității și nu pot fi avute în vedere la soluționarea pricinii.
Temeiul legal al încetării contractului individual de muncă prin acordul părților îl constituie art. 55 lit. b din Codul muncii.
Deoarece încheierea contractului este rezultatul consimțământului reciproc al părților, tot acordul lor de voință poate conduce la încetarea sa.
Este o aplicare a principiului simetriei actelor juridice.
Actul juridic prin care părțile pun capăt raportului de muncă trebuie să îndeplinească condițiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic și, mai cu seamă este necesar ca ele să-și materializeze acordul de voință printr-un consimțământ care să întrunească cerințele art. 948 Cod civil.
Astfel consimțământul trebuie să fie serios și explicit, să exclusă orice echivoc.
Dacă are aceste caracteristici, exprimarea lui în formă scrisă nu este neapărat necesară, ținându-se seama că însuși contractul de muncă este consensual.
Ca atare, înțelegerea părților poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Or, așa cum mai sus s-a arătat, intimata nu a dovedit în nici un fel consimțământul salariatului contestator, pentru încetarea raporturilor de muncă.
Dacă într-adevăr contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu dintr-o cauză imputabilă lui, legislația muncii pune la dispoziția intimatei posibilitatea încetării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, încetare pentru care trebuie respectate toate procedurile prevăzute de lege.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va admite acțiunea, va anula decizia nr. 3/15.01.2009 emisă de intimată și în temeiul dispozițiilor art. 78 al. 1 din Codul muncii va obliga intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile îndatorate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în perioada 1.12.2008 - 13.10.2009, partea solicitând plata acestor drepturi numai până la data soluționării cauzei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.548 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința civilă nr. 548 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- în sensul că:
Admite acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Com SRL
Anulează decizia nr. 3 din 15.01.2009 emisă de intimată.
Obligă intimata " COM" SRL B să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în perioada 1.12.2008 - 13.10.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond
Tehnored.
Ex. 2/27.10.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
