Pretentii civile. Speta. Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6709/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1171/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.5038 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5216/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC""SA - Membru Grup, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimataSC""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.26415 din 23.02.2009 depusă la dosar-fila 10, lipsind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, depune la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, cu precizarea că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5038 din data de 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Tribunalul a luat act că pârâta nu mai invocă excepția conexității cauzelor, a calificat excepția prematurității ca fiind apărare de fond și a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu motivarea că, în raport de prevederile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, obiectul cererii de chemare în judecată privește drepturile salariale, iar nu neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că, prin art. 168 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit ca, pentru acest an, suplimentările salariale cuvenite salariaților de Paști și de C să fie incluse în salariul de bază. Această prevedere a fost menținută și prin clauzele Contractului colectiv de muncă aplicabil în anii 2004 - 2006.
În salariul de bază al reclamantului, au fost incluse în anul 2003 sumele reprezentând suplimentări salariale de Paști și de A mai stabilit instanța de fond că acesta este un drept câștigat și a fost menținut pe parcursul anilor următori, împrejurare care se deduce din conținutul înscrisurilor aflate la filele 7 și 8 ale dosarului, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004-2005 înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamant în anul 2003.
Ulterior anului 2003, negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamant, în care au fost incluse și suplimentările de Paști și de
Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza înscrisă la art. 168 din Contractul colectiv de muncă aplicabil în anii 2004 - 2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază drepturile pretinse prin acțiune de către reclamant.
A mai constatat prima instanță că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu se poate susține că reclamantului i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care era îndreptățit în perioada 2004 - 2006 suplimentările de Paști și de C solicitate.
Prin actul adițional la Contractul colectiv de muncă încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alin. 2 al art. 168, stabilindu-se că, pentru anul 2003, suplimentările de drepturi salariale prevăzute de alin. 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în alin. 2 s-a stipulat că, pentru anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariul de bază.
În contractele colective de muncă încheiate în perioada 2005 - 2007, s-a menținut alin. 1 al art. 168, dar, la alin. 2, s-a precizat că, în anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
În concluzie, Tribunalul a stabilit că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform Contractului colectiv de muncă aplicabil în perioada menționată în cererea de chemare în judecată, ale cărui clauze au fost interpretate de Comisia Paritară, conform art. 983 din Codul civil.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs motivat reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:
În mod greșit instanța de fond a reținut că voința reală a părților a fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C pentru anii 2004-2006 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează a fi executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
Or, prevederea contractuală nu lasă loc nici unei interpretări - drepturile au fost incluse în salariul de bază în anul 2003 și nu începând cu 2003.
În plus, a mai susținut recurentul, interpretare dată de comisia paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta ar contraveni însuși scopului și esenței interpretării: de a lămuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne și o modificare a prevederii în cauză.
Nu trebuie minimizată importanța alin. (1) al art. 168 CCM și concentrată atenția numai asupra alin. (2) al aceluiași articol, întrucât interpretarea comisiei paritare contravine tezei a II-a a alin (1) al art. 168, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Or, o asemenea prevedere nu și-ar găsi locul, în opinia recurentului, dacă părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Totodată, nu există nici o dovadă că drepturile au fost achitate, iar majorarea salariului de bază este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de alin. (1) al art. 168 CCM și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi.
A mai arătat recurentul că intimata pârâtă nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor și că, din întreaga sa atitudine, nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata drepturilor suplimentare pretinse., având ca obiect salariul de bază mediu, sunt diferite de procedura prevăzută de art. 168 alin. (1) CCM.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) din Codul d e procedură civilă, să admită recursul și să trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurentul reclamant, în calitate de fost salariat al intimatei-pârâte în perioada 1990-2006, s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C pentru anii 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației la data plății efective, în temeiul art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pe anii 2005-2006, potrivit căruia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Curtea constată că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse cu titlu de suplimentări salariale au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate salariatului.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, pentru intervalul 2003 - 2006 (având în vedere perioada de încadrare a recurentului reclamant), care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite acestuia, în raport de prevederile art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu începând cu anul 2003, includere care a fost menținută în continuare, pe perioada în litigiu, până la încetarea raporturilor de muncă.
Față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel încât se impune admiterea cererii de recurs, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile cu obiectivele anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.5038 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5216/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC""SA - Membru Grup.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2.ex./13.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
