Pretentii civile. Speta. Decizia 1184/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1184
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta SC " "SRL cu sediul social în B,-, sector 1, cu domiciliul ales la avocat,-, - 12,.1, etaj 2,. 6 Sector 5 B, împotriva sentinței nr. 627 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei-recurente și reclamanta-intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurenta a cerut judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, constatând recursul în stare de judecată, cauza a rămas în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 23.04.2008 și precizată ulterior, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC LBs olicitând plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare lucrate peste programul de lucru de 8 ore în intervalul 09.10.2006 - 28.02.2008; plata drepturilor salariale cu aplicarea sporului de 100% conform art. 137 al. 2 Codul muncii pentru zilele de sâmbătă - duminică și sărbători legale lucrate; actualizarea conform indicilor de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală pentru drepturile salariale neîncasate.
În susținerea cererii a arătat că a fost angajată a societății pârâte la punctul de lucru B 2 în baza contractului nr. 51967 din 25.10.2006. Pe întreaga perioadă a desfășurat activitatea în calitate de asistent vânzări, respectiv de casier, după data de 09.01.2007, și nu a primit retribuția lunară potrivit timpului de muncă efectiv lucrat. A precizat că pe toată durata angajării la societate a lucrat câte 10 ore pe zi de luni până vineri, sâmbăta câte 6 ore și uneori duminica fără a beneficia de recuperări sau de plata drepturilor pentru orele suplimentare. Nu a semnat nici un stat de plată, iar pontajele întocmite la magazin nu au fost luate în considerare. A arătat că, nu a primit niciodată statele individuale de plată, iar pontajele făcute în format electronic erau modificate de cei de la firmă, fiind trecute zile libere (recuperări) în mod fictiv. Că, deși se întocmeau fișe de pontaj în funcție de situația orelor lucrate în fiecare lună, acestea erau ulterior modificate la departamentul central de salarizare pentru a se plăti doar un număr de 10 ore suplimentare lunar. A mai arătat că, așa cum reiese și din înștiințările periodice trimise pe mail, existau două tipuri de pontaje, din care unul real care rămânea în magazin și unul în format electronic.
Prin întâmpinările formulate față de acțiune și precizările la acțiune, pârâta a arătat că potrivit Regulamentului de Ordine Interioară și conform programului afișat la fiecare magazin, programul zilnic de luni până vineri a fost de nouă ore (opt ore lucrătoare, iar o oră pauză de masă), iar în zilele de sâmbătă programul a fost între orele 9,00 - 13,00, cu o oră pauză de masă. A arătat că, după angajarea primilor salariați în Magazinul din B au început neregulile, pontajele transmise de la magazin venind la B cu tot mai multe ore suplimentare, deși societatea nu ceruse efectuarea unor astfel de ore, iar ele nu se justificau. Inițial nu s-a făcut o verificare a pontajelor și s-au întocmit statele de plată conform susținerilor angajaților magazinului, plătindu-se o serie de ore suplimentare nesolicitate de societate. Deoarece de la o lună la alta numărul orelor suplimentare a crescut, a fost amendată societatea pentru neacordarea repausului săptămânal. La acel moment s-au început verificările la societate și s-a constatat că sunt luni în care nu s-a solicitat efectuarea de ore suplimentare, motivat de faptul că existau perioade în care vânzările erau aproape nule. În aceste condiții, s-a stabilit ca din numărul de ore suplimentare efectuate societatea să plătească 10 ore suplimentare, iar orele plătite pentru zilele de luni până vineri să fie în medie de 9 ore/zi, iar nu de opt (adică s-a plătit inclusiv pauza de masă prevăzută în Regulamentul de ordine interioară) - la o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună plătindu-se în plus 21 de ore. Situația de fapt arătată rezultă și din raportul evenimentelor de la - firmă de pază și monitorizare, în care se indică în mod clar momentul în care se intra dimineața în magazin (dezarmarea alarmei) și momentul în care magazinul se închidea (armarea alarmei). Din acest raport rezultă fără dubiu că magazinul a stat deschis câte 9 ore/zi de luni până vineri, iar în unele sâmbete magazinul a fost deschis 5 ore. Mai arată pârâta că, au existat luni - dintre care se exemplifică luna martie a anului 2007 - în care pontajul a fost eronat întocmit și în care societatea a achitat mai mult decât solicită reclamanții în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 627 din 11.05.2009, Tribunalul Botoșania admis acțiunea în parte, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantei suma de 3399 lei brut, reprezentând diferență de drepturi salariale pentru orele suplimentare lucrate în perioada 09.10.2006 - 28.02.2008, precum și suma de 1050 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a avut calitatea de angajat al pârâtei și că și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru B 2 în funcția de asistent vânzări cu o normă întreagă de lucru de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână. A mai reținut că, față de programul de la magazinul la care reclamanta și-a desfășurat activitatea, aceasta a prestat ore suplimentare, evaluate de expert la suma de 3399 lei.
Apărările pârâtei în sensul că reclamanta nu a efectuat ore suplimentare deoarece salariații beneficiau de o oră pauză de masă zilnic conform regulamentului intern au fost înlăturate, motivându-se că magazinul a fost deschis tot timpul în intervalul orar afișat ca program și că nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că angajaților li s-au creat condiții și facilități pentru a dispune de o oră pauză de masă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate. În dezvoltarea acestor motive recurenta arată că sentința pronunțată încalcă dreptul la un proces echitabil, consfințit de art. 6 CEDO. Detaliind, a arătat că în cauză a fost efectuată o expertiză și că la data de 24.04.2009, într-un singur plic, i-au fost comunicate 3 rapoarte de expertiză, unul care privea prezenta cauză, iar celelalte două alte cauze similare, dar că termenul de judecată a fost fixat la 21.04.2009, situație în care nu a putut formula eventuale obiecțiuni. Recurenta a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, motivând ca și la instanța de fond, că față de organizarea riguroasă a activității firmei era imposibil ca reclamanta să efectueze orele suplimentare pentru plata cărora a formulat prezenta cerere. A arătat că inițial s-au plătit o serie de ore suplimentare neefectuate și necerute de societate, fără prea multe verificări, dar că de la o lună la alta numărul acestora a crescut, fapt ce a avut drept consecință amendarea societății de către ITM. Din acel moment societatea recurentă a efectuat mai multe verificări în urma cărora a constatat că erau luni de vârf și luni în care vânzările erau aproape zero, nefiind justificată efectuarea orelor suplimentare. Aceeași concluzie se desprinde și din raportul firmei de pază și monitorizare din care rezultă fără dubiu că magazinul a stat deschis câte nouă ore pe zi, de luni până vineri (în aceste ore fiind incluse și pauza de masă), iar în unele zile de sâmbătă magazinul a fost deschis 5 ore, din care o oră aceeași pauză de masă. A susținut recurenta că instanța de fond a obligat-o la plata orelor suplimentare, deși nu a existat o solicitare din partea reclamantei în acest sens, iar singura probă pe care se bazează soluția primei instanțe, respectiv declarația martorului nu poate fi primită, date fiind relațiile de dușmănie dintre acesta și societate. Referitor la raportul de expertiză întocmit în cauză, recurenta a susținut că nu duce la dezlegarea pricinii, întrucât expertul nu a făcut decât să diferențieze matematic pontajele invocate de reclamantă ca fiind reale și pontajele societății și a propus suplimentarea obiectivelor inițiale cu altele noi.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Nu se poate reține că în cauză instanța de fond nu a respectat dreptul la apărare al pârâtei și că s-a încălcat art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului. Astfel, niciuna din dispozițiile Codului d e procedură civilă ce reglementează expertiza nu impune vreo obligație instanței în sensul de a comunica părților care nu au fost prezente la judecată copii ale raportului de expertiză. Instanța are obligația de a asigura accesul părților la actele dosarului, fără ca acest acces să implice obligația de a comunica la sediul pârâtei înscrisurile depuse la dosar de partea adversă sau de alte persoane ori instituții chemate să-și dea concursul la soluționarea cauzei.
Pe de altă parte, Curtea reține că potrivit art. 129 al. 1 din Codul d e procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 al. 1 din Codul d e procedură civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Examinând încheierile de ședință din dosarul de fond, Curtea constată că raportul de expertiză a fost depus înainte de termenul din 21.04.2009, mai exact la 06.04.2009, și că la cererea reclamantei s-a amânat judecata în vederea formulării răspunsului la obiecțiunile formulate de aceasta, respectiv pentru completarea calculului pentru varianta 4, la solicitarea instanței. La următorul termen, din 5.05.2009, au fost respinse cererile pârâtei de suplimentare a expertizei, reprezentanta acesteia apreciind expertiza ca nefiind concludentă și utilă soluționării cauzei, precum și cererea de amânare, formulată de apărătoarea reclamantei.
Rezultă așadar că pârâta, care a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat, a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză și să formuleze obiecțiuni în timp util.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada de către recurentă că ar fi primit o copie de pe raport abia la 24.04.2009, nefiind atașat la memoriul de recurs, nici un înscris în acest sens.
În mod corect la soluționarea cauzei și stabilirea intervalului orar în care a fost deschis magazinul la care și-a desfășurat activitatea reclamanta nu au fost avute în vedere înscrisurile aflate la filele 284 - 345 dosar fond, întrucât acestea reprezintă rapoartele privind dezarmarea și armarea alarmei magazinului nr. 1, iar nu de la cel la care și-a desfășurat activitatea reclamanta.
Nu se poate reține că nu ar fi existat o solicitare din partea pârâtei în vederea efectuării de ore suplimentare de către reclamantă, atâta timp cât probele administrate la instanța de fond demonstrează contrariul, relevante în acest sens fiind declarația martorului și înscrisurile anexate.
Curtea apreciază că nu există motive întemeiate pentru a înlătura declarația martorului, întrucât nu s-a dovedit dușmănia dintre acesta și societatea pârâtă. Mai mult, din examinarea încheierii de ședință de la termenul din 12.01.2009, la care s-a propus audierea martorilor de către părți, rezultă că nu a existat o opoziție din partea avocatului recurentei în ceea ce-l privește pe martorul și că aceasta s-a opus doar în privința audierii celuilalt martor, pe care instanța nici nu l-a încuviințat.
Nu pot fi primite apărările recurentei cum că orele suplimentare reprezintă de fapt pauza de masă de o oră zilnic. Deși prin regulamentul intern este prevăzută pauză de masă între orele 13 - 14, la punctele de lucru cu publicul nu sunt stabilite în concret condițiile în care reclamanta putea beneficia de această pauză, instanța fiind astfel în imposibilitatea de a verifica dacă într-adevăr a beneficiat sau nu de acest drept.
Curtea nu va analiza dacă obiecțiunile la raportul de expertiză sunt sau nu întemeiate și dacă se impune suplimentarea cu alte obiective, întrucât acestea au fost formulate după completarea raportului, prin răspunsul la obiecțiunile reclamantei și solicitările instanței, și nu la primul termen după depunerea lucrării, și anume 21.04.2009, sancțiunea care intervine în acest caz fiind decăderea conform art. 103 al. 1 din Codul d e procedură civilă din dreptul de a mai formula obiecțiuni.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 312 al. 1 pct. 1 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta " " B cu sediul social la adresa din B- A, Sector 1, și cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură, în B la Cabinet Avocat --, -.B, 12,. 1,. 6, Sector 5, B împotriva sentinței nr. 627 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Ex. 2/07.12.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Timofte Cristina
