Pretentii civile. Speta. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1210/
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr. 629/25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, a intimatei reclamante, a intimatului pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și a intimatului chermat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este îndeplinită.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 629/2009, Tribunalul Covasnaa respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna să plătească reclamantei începând cu data de 6 martie 2008 până la data de 25 iunie 2009 și în continuare și pe viitor, sporul de confidențialitate de 15 %, actualizat în raport de indicii de inflație la data nașterii dreptului și până la data introducerii acțiunii, 19.05.2009 și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
A respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a apreciat-o inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 60 alin.(1) pr.civ în considerarea faptului că între pârâtul Parchetul de pe lângă ICCJ nu există raporturi juridice de natura celor la care face referire acest text legal.
Pe de altă parte reclamanta care este îndreptățită de art. 112.pr.civ, să stabilească cadrul procesual și sub aspectul părților cu care înțelege să se judece nu a înțeles să se îndrepte cu pretenții față de această autoritate.
În consecință s-a dispus respingerea acestei cereri.
Abordând fondul cauzei instanța a reținut că, potrivit Deciziei nr. 5 din 4 martie 2008 de pe fila 5, reclamanta, începând cu data de 6 martie 2008 este numită în funcția de grefier informatician - aplicații software, gradul II pe perioadă nedeterminată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 30 al. 3 din OG nr. 137/2000, pe art. 3 din OG nr. 19/2006 și pe Decizia nr. 46/15 dec. 2008 al ÎCCJ.
Prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG. nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici, cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate, în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006 ci și a altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de până la 15 % și membrilor plenului precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. În raport cu dispozițiile OG. nr. 19/2006 rezultă voința clară de a se acorda acest spor tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordinii Publice și Siguranței Naționale.
Însăși OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin. 3 că, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15 % personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a avut în vedere ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate.
Întrucât personalul administrativ din cadrul parchetelor, din care face parte și reclamanta, gestionează informații clasificate, întrucât execută lucrări și activități cu caracter secret este îndreptățit de a beneficia de sporul de confidențialitate prevăzut pentru toate celelalte categorii de persoane enumerate.
Activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea, contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor, a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 Și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate, corelativ cu recunoașterea unui spor (drept de natură salarială) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare din diferite sectoare de activitate (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Personalul din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanta, este parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația de păstrare a confidențialității datelor și informațiilor specifice de această categorie de personal, reprezintă cauza juridică a obligației sinalagmatice a angajatorului de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
În același sens se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și OUG. nr. 24/2000.
Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă a pronunțat Decizia nr. 46 din data de 15.XII. 2008, prin care s-a admis recursul și drept efect a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la plată a sporului de confidențialitate.
S-a reținut cu titlu obligatoriu în raport de art. 329 alin.(3) pr.civ că judecătorii, procurorii etc. precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,critica sentința pe considerentul că prin soluția atacată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece prin acordarea sporului de confidențialitate se adaugă la legea de salarizare. În acest sens a fost invocată și decizia Curții Constituționale în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ICCJ, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
De asemenea este criticată soluția de actualizare a sumelor acordate și de acordare a dobânzii legale de la data scadenței debitului, contrar dispozițiilor art. 1088 cod civil potrivit cărora dobânda curge din ziua cererii de chemare în judecată.
Este criticata sentința si cu privire la dispoziția de înscriere in carnetul de munca a acestui spor acordat.
Prin motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV se arată că drepturile salariale ale funcționarilor publici cu statut special care beneficiază de spor de confidențialitate nu pot fi extinse la alte categorii de persoane cât timp actul normativ prevede expres căror persoane se aplică, acestea fiind enumerate limitativ.
Recursurile nu sunt fondate.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile pârâților sunt nefondate pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești curtea reține că acesta este nefondat întrucât cu privire la drepturile salariale supuse judecății s-a pronunțat ICCJ în cadrul recursului în interesul legii.
Chiar dacă prin decizie, Curtea Constituțională, în ședința din 27 mai 2009 s-a pronunțat asupra conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție - pe de o parte - și puterea legislativă prin Parlamentul Romaniei, Guvernul României, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, se constată că judecătorul cauzei este ținut în temeiul art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă de dezlegarea dată problemelor de drept judecate, fiind obligat să aplice deciziile de recurs în interesul legii.
Doar instanța supremă care a pronunțat Recursurile în Interesul Legii în cauză și a fost parte în litigiul derulat la Curtea Constituțională, care privea conflictul dintre autoritatea judecătorească și puterea legislativă, poate reveni asupra deciziilor în cauză și până la înlăturarea expresă a efectelor acestora, acestea nu pot fi private de consecințele juridice produse conform art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă.
Astfel, prin dispozițiile deciziei nr. 46, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 15.12.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr. 21/2008 a,astfel încât în mod corect a fost admisă acțiunea reclamanților.
Tocmai această decizie a ICCJ a fost avută în vedere de prima instanță la admiterea acțiunii iar constatarea ulterioară a unui conflict între puterile statului nu poate avea consecință asupra deciziilor pronunțate în cadrul acestei căi de atac extraordinare, putând constitui cel mult un reper ce urmează a fi avut în vedere de instanța supremă în pronunțarea pe viitor a unor soluții de unificare a practicii judiciare.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și " pentru viitor", curtea reține că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare " " scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor ( contractul sau legea ) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 Cod Civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul in speță.
În ceea ce privește înscrierea drepturilor câștigate in carnetul de munca, instanța constata ca dispoziția din sentința este corecta. In speță drepturile câștigate reprezintă un spor la indemnizația bruta lunara si poate fi înscris in cartea de munca.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 cod procedură civilă, curtea va admite în parte recursurile reclamanților conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 629/2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Cu opinia separată,
În sensul admiterii recursurilor și respingerii acțiunii reclamantei,
JUDECĂTOR,
- -
Opinie separată,
În opoziție cu restul membrilor completului apreciez că acțiunea reclamantei se impunea a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă are ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% prevăzut de art. 3 din legea 444/2006 pentru cadrele militare, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, drepturi salariale solicitate de alte categorii profesionale decât de textul legal menționat, respectiv magistrați și personal auxiliar.
Cererea de acordare a unor drepturi salariale din acte normative care reglementează salarizarea altor categorii profesionale decât cea din care face parte reclamanta, a fost întemeiată pe noțiunea de discriminare astfel cum această este reglementată de OG nr. 137/2000 motivat de împrejurarea că și reclamanta în calitate de personal auxiliar este obligată să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Chestiunea de drept supusă judecății astfel cum aceasta a fost expusă succint mai sus, întrucât a făcut obiectul a numeroase acțiuni pe teritoriul țării, a ridicat două probleme:
1) una de natură constituțională rezolvată inițial prin decizia nr. 819/3.07.2008 de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat că " prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din OG nr. 137/2000 privind și combaterea discriminării sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative "
2) alta determinată de practica neunitară a dispozițiilor legale aplicabile acestui gen de acțiuni pe întreg teritoriul României și care a fost dezlegată ulterior deciziei prin decizia nr. 46 /15.XI 2008 pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii, potrivit căreia magistrații și personalul auxiliar " au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%" întrucât altfel " s-ar ajunge la o situație discriminatorie în sensul dispozițiilor art. 16 al. 1 din Constituție, ale art. 1-2 din OG nr. 137/2000 și ale art. 1 din Protocolul 12 adițional la CEDO"
Potrivit art. 31 al. 1 din Legea 47/1992 privitor la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unui act normativ sunt definitive și obligatorii.
Însă, tot la fel de obligatorii sunt și dezlegările date problemelor de drept judecate în cadrul recursurilor în interesul legii conform art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
Iată deci că, într-un mod inedit, instanțele de drept comun sunt puse în fața unei decizii de neconstituționalitate și a unei decizii în interesul legii pronunțate de cele mai importante instanțe ale țării, Curtea Constituțională și ÎCCJ, asupra aceleiași chestiuni de drept ce face obiectul și prezentului proces, respectiv acordarea sau nu a sporului de confidențialitate de 15% magistraților și personalului auxiliar în temeiul unei pretinse discriminări create prin acte normative de salarizare ale acestora în opoziție cu normele de salarizare ale altor categorii profesionale.
În rezolvarea acestei dileme trebuie pornit de la scopul urmărit de legiuitor prin cele două categorii de decizii obligatorii, scop ce se reflectă în importanța interesului ocrotit prin acestea.
Astfel, deciziile pronunțate în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate constituie instrumentul juridic cel mai important prin care se garantează respectarea Constituției țării în timp ce recursul în interesul legii urmărește aplicarea unei practici unitare pe teritoriul aceleiași țări.
Deciziile pronunțate în controlul constituționalității sunt obligatorii nu numai pentru instanțele ordinare, ci și pentru ÎCCJ, în timp ce soluțiile din cadrul recursurilor în interesul legii nu leagă Curtea Constituțională dacă se constată că la baza acestora au stat norme de drept contrare ordinii constituționale.
Tocmai datorită supremației Constituției și a necesității garantării ideii de legalitate, observându-se contrarietatea soluțiilor pronunțate asupra aceleiași chestiuni de drept prin deciziile mai sus analizate, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 838/27 mai 2009, a constatat existența unui conflict între puterea judecătorească pe de o parte și celelalte puteri constituționale, pe de altă parte.
Această din urmă decizie nu va fi analizată în amănunt întrucât prin ea se critică comportamentul ÎCCJ, iar efectele se răsfrâng doar asupra acestei instanțe, pentru instanțele ordinare însă au rămas în vigoare și fac în continuare obiectul al interpretării ambele decizii cu valoare obligatorie, astfel cum acestea au fost detaliate mai sus.
În consecință, apreciez că în dezlegarea problemei de drept ce stă la baza acțiunii este necesar a se da prioritate deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008 întrucât această decizie prin care se statuează cu putere constituțională că orice înțeles al noțiunii de discriminare potrivit căreia instanța judecătorească ( inclusiv ÎCCJ) au competențe de a ignora legi și a crea acte normative " judiciare" încalcă principiul separației puterilor în stat și în consecință, este neconstituțional.
Consider că instanțele ordinare au menirea de a garanta supremația legii și a Constituției și au obligația universală de a-și fundamenta soluțiile pe ideea de legalitate chiar dacă pentru această finalitate este necesară ignorarea unei decizii în interesul legii, decizie care consacră o interpretare neconstituțională a noțiunii de discriminare.
JUDECĂTOR,
- -
Red. AP - 26.10.09
Dact. GG - 6.11.09
7 ex.
Red. fond -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță
