Speta Legea 10/2001. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 111/Ap Dosar nr-
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat depârâta SC SRLîmpotriva sentinței civile nr.100 din data de 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 5 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 12 octombrie 2009, iar apoi pentru astăzi, 19 octombrie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 100/S/23.03.2009, Tribunalul Brașova admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata
A anulat în parte Decizia nr. 728/23.12.2008, cu privire la art. 1, 3 și 4 ale acesteia și a obligat intimata să restituie în natură cota de 1/1 din apartamentul nr. 2 situat în B,-, identificat în nr. 11992 B - A 13, nr. top 6151/1/2, 6143/1/2 totul/I/A/2 și terenul în suprafață de 231 mp, identificat în aceeași sub A 9.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că antecesoarea contestatoarei -, respectiv, a depus notificare 212/2002 în baza Legii 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii în sensul restituirii în natură a imobilului din B- (fosta-), compus din două case, curte și grădină, imobilul fiind preluat de regimul comunist, fără plată, prin decizia nr. 160/02.02.1982 (poziția 43 din anexă) a Consiliului Popular al Municipiului B, emisă în baza Decretului nr. 223/1974.
Anterior preluării de către stat, imobilul a fost înscris în CF 11992 B în favoarea lui sub B9, raportat la 3,6 iar apoi a trecut în coproprietatea moștenitorilor acestuia sub -12, ulterior, 17, 22, de unde a fost preluat sub, 25 în proprietatea Statului român și administrarea B, antecesoarea intimatei.
La preluarea imobilului acesta se afla în stare de indiviziune determinată de transmiterea lui cu cote egale către moștenitorii autorului inițial, astfel că nu se cunoaște proprietarul exclusiv al vreunei unități locative dintre cele rezultate din imobilul preluat, contestatoarea solicitând restituirea în integralitate a apartamentului nr. 2, nevândut către foștii chiriași.
Instanța a statuat că izvorul coproprietății în cauză îl constituie moștenirea, astfel că în speță operează prevederile legale referitoare la cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege și de care profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire, conform art. 4 al. 4 din 10/2001.
Din această perspectivă, au fost înlăturate susținerile intimatei conform cărora între contestatoare și coindivizarii de la care a fost preluată cealaltă cotă de 2/3 nu există nici un raport izvorât din succesiunea legală sau vreun act de voință al acestora.
Imobilul obiect al restituirii este identificat în cartea funciară sub A9, 13, teren de 231 mp. și apartamentul nr. 2.
Potrivit art. 2 din legea 10/2001 raportat la art. 1.4 din Normele Metodologice de aplicare a legii, preluarea de către stat a imobilului din proprietatea antecesorilor contestatoarei în baza Decretului nr. 223/1974 a fost abuzivă.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 10/2001, prin imobile se înțelege terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv.
Prin art. 7 al. 1 al legii se prevede ca regulă în cazul imobilelor preluate în mod abuziv - restituirea în natură, pentru ca în al. 2 al aceluiași articol 7 să se prevadă că persoanele îndreptățite nu pot opta pentru măsuri reparatorii în echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege, intimata confirmând posibilitatea restituirii în natură, prin însăși decizia emisă.
Cererea de rectificare a cărții funciare a fost respinsă, apreciindu-se că în cauză operează prevederile art. 25 al 4 din 10/2001, potrivit cărora decizia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Nu este necesară radierea înscrierilor anterioare cu privire la imobil, titlul în baza căruia a fost făcută înscrierea fiind înlocuit prin cel emis în baza legii speciale.
Nici critica privind acordarea de despăgubiri pentru celelalte apartamente înstrăinate nu poate fi primită, contestatoarea formulând-o doar odată cu concluziile scrise.
Împotriva sentinței a declarat apel intimata B, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul înlăturării dispoziției de restituire în natură a cotei de 1/1 din apartamentul nr. 2 al imobilului, cu consecința respingerii în totalitate a contestației introductive.
În cuprinsul motivelor de apel se învederează că în mod greșit prima instanță a admis contestația formulată împotriva dispoziției emisă în cauză, în condițiile în care, chiar dacă prin contestație s-a solicitat de către autoarea contestatoarei întregul imobil, de la aceasta a trecut în proprietatea Statului Român doar cota de 1/3 parte, iar nu tot imobilul. În sensul aceleiași critici, susține apelanta că cererea de restituire a imobilului a fost formulată doar de unul dintre coproprietari, numita - autoarea contestatoarei - ceilalți coproprietari - și sau moștenitorii lor - neînțelegând să solicite redobândirea fostei lor proprietăți, astfel că în mod nelegal tribunalul a admis cererea de restituire în natură a apartamentului nr. 2 cu privire la care fiecare coproprietar deposedat poate solicita doar cota-parte ideală pe care a avut-o în proprietate la momentul deposedării.
O altă critică este îndreptată împotriva greșitei aplicări de către prima instanță a prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, temei în baza căruia s-a apreciat că de cotele-părți ale moștenitorilor legali sau testamentari profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au formulat cererea de restituire. În opinia apelantei prevederile sus-citate nu sunt incidente, în condițiile în care cererea de restituire a fost formulată de autoarea contestatoarei, care avea calitatea de coproprietar iar nu de succesor în drepturi.
Un motiv distinct de apel vizează greșita măsură dispusă de instanță constând în restituirea în natură a suprafeței de 231 mp de teren. Aceasta întrucât, susține apelanta, pe de o parte, prin notificarea formulată s-a solicitat restituirea întregului imobil preluat de stat, fără a exista un capăt de cerere care să poarte asupra terenului de 231 mp, iar, pe de altă parte, respectiva suprafață de teren este inclusă în suprafața totală de 1451,88 mp, care reprezintă partea de uz comun general a întregului imobil.
Intimata contestatoare a formulat întâmpinare. Solicitând respingerea apelului declarat în cauză.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor invocate, curtea apreciază apelul ca fiind nefondat.
Referitor la restituirea în natură către contestatoare a apartamentului nr. 2 individualizat din întregul imobil, soluția primei instanțe corespunde principiului prioritar instituit de legea de reparație. Împrejurarea că autoarea contestatoarei avea recunoscut doar o cotă-parte ideală, în fracție de 1/3 din întregul imobil - cu consacrarea regulilor specifice proprietății comune pe cote-părți obișnuite, în cadrul cărora coproprietarul nu are cunoscută partea materială concretă din bun - nu poate constitui o în adoptarea soluției pronunțate de tribunal, alăturat principiului legal mai-sus amintit în susținerea hotărârii pledând datele concrete ale raportului dedus judecății. Se poate observa astfel, din examinarea colii Aac. 11992 B (fila 30 dosar tribunal), că imobilul a fost dezmembrat în două loturi, lotul nr. I fiind compus din două case, curte și grădină de 1220,88 mp și lotul II din teren în suprafață de 231 mp. Lotului I îi corespund două corpuri de clădire: Corpul A, compus din 3 apartamente, curte și grădină și cota de 75,38% din părțile de uz comun generale și corpul B, compus din 3 camere și dependințe - deci al patrulea apartament - și cota de 24,62% din părțile de uz comun generale. Apartamentul nr. 2, atribuit contestatoarei, este compus din două camere și dependințe și cota de 17,22% din părțile de uz comun generale, configurare în care edificatul dar și cota din părțile de uz comun generale - acestea din urmă compuse din suprafața construită a celor două case, curtea și grădina în total de 1451,88 mp - reprezintă mai puțin din cota-parte indiviză de 1/3, dreptul recunoscut autoarei contestatoarei. În concluzie, măsura restituirii în natură respectă regula reparației instituită de legea specială și cu recunoașterea dreptului încălcat.
Hotărârea tribunalului este dată în recunoașterea eficienței prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit textului, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat proceduraprofită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Imobilul în litigiu, anterior trecerii în proprietatea statului, a aparținut în proprietatea numitului, transmis descendenților acestuia -, și, după decesul acestora din urmă dreptul de proprietate revenind descendenților, printre care și contestatoarea. Or, împrejurarea că procedura restituirii nu a fost uzitată de toți moștenitorii pe linie directă sau legatară permite contestatoarei să uzeze de dispozițiile legale menționate. Nici starea invocată de apelantă - potrivit căreia autoarea contestatoarei, numita la momentul formulării notificării avea calitatea de coproprietar - nu poate fi reținută, câtă vreme, în lipsa manifestării altor moștenitori, notificatoarea se situa în calitate de succesor colateral.
Măsura restituirii terenului în suprafață de 231 mp corespunde la rândul ei solicitării de restituire în natură, întregind cota parte a dreptului de proprietate al autoarei contestatoarei.
de avere a cărții funciare evidențiază cum din suprafața totală a terenului construit și neconstruit - de 1220,88 mp - suprafața de 1010,64 mp a format obiectul atribuirii prin ordinul prefectului și în baza Legii nr. 18/1991 către foștii chiriași, suprafața din urmă, de 231 mp rămânând în administrarea apelantei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul și a păstra hotărârea atacată, cu consecința obligării apelantei - potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă - la plata cheltuielilor de judecată avansate de contestatoare în apel, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata B împotriva sentinței civile nr. 100/S/23.03.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Obligă pe intimată să plătească suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel contestatoarei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
pt.Grefier, - -, aflată în concediu medical, semnează grefier șef secție, |
Red./28.10.2009
./04.11.2009/ 4 ex.
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu
