Pretentii civile. Speta. Decizia 1233/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1233/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brăila cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 375/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL G, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL B și consilier expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la al patrulea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă; nu au sosit relațiile solicitate de la Tribunalul Brăila; a fost atașat procesul-verbal încheiat potrivit dispozițiilor art. 98 (6) din privind unui membru al completului de judecată, completul C 3R fiind format prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, după care:
Apreciind că în cauză nu se mai impune acordarea unui termen pentru lipsa relațiilor solicitate angajatorului Tribunalul Brăila, Curtea revine asupra necesității administrării probei solicitate la termenul anterior.
Totodată, Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererea de recurs reclamanta a solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de drepturi de față;
Prin acțiunea, înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a fi obligați la plata sporului de confidențialitate de până la 15%, începând cu august 2004 și până la data de 15 martie 2007, sume actualizate cu rata inflației la data plății și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a făcut parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Brăila, calitate în care avea de îndeplinit, printre alte atribuții de serviciu și pe aceea de a păstra secretul profesional, confidențialitate în legătură cu faptele și informațiile despre care lua cunoștință în virtutea sarcinilor de serviciu. Prin Legea nr. 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, nu este prevăzut sporul de confidențialitate, așa cum este stipulat și se acordă altor categorii de salariați din alte sectoare de activitate, cu aceleași atribuții de păstrare a confidențialității în legătură cu actele, faptele, informațiile de la locul de muncă. De aceea, reclamanta se consideră discriminată și solicită plata dreptului.
Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii, întrucât, salariații cărora li se recunosc prin lege și li se plătește sporul de confidențialitate au acces la informații clasificate sau secrete de stat care intră sub incidența Legii nr.182/2002, privind protecția informațiilor clasificate, dețin certificate ORNISS, în timp ce reclamanta nu are acces la astfel de informații și nu deține un astfel de certificat.
Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) a invocat lipsa calității procesual pasive ca urmare a inexistenței oricărui raport juridic cu reclamanta.
Pe fond, a cerut respingerea acțiunii ca inadmisibilă, Ministerul Economiei și Finanțelor este organizat și funcționează pe baza dispozițiilor legale speciale iar bugetul de stat s-a format pe baza unor reglementări în domeniu. Printr- hotărâre judecătorească nu se poate dispune alocarea de fonduri pentru plata unor drepturi, fie ele și de natură salarială.
Ministerului Justiției a invocat, excepția lipsei calității procesuale pasive, ca urmare faptului că nu are atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale.
A doua excepție invocată este cea a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada august 2004 - 18 martie 2005, întrucât depășește termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fond, Ministerului Justiției cere, de asemenea, respingerea acțiunii, arătând că personalul auxiliar de specialitate de la instanța de judecătorească are lege specială de salarizare (Legea nr. 567/2004), care în raport de statutul special al salariaților stabilește drepturile salariale, (salariul propriu-zis și sporuri, adaosuri), diferite de a celorlalți salariați. Neacordarea sporului de confidențialitate prin lege, este explicabilă prin voința legiuitorului, determinată de atribuțiile personalului auxiliar de specialitate din instanțe, față de alte categorii de salariați din alte instituții.
OUG nr. 19/2008 care reglementează sporul de confidențialitate a prevăzut în mod expres categoriile de salariați care beneficiază de acest spor, având în vedere sarcinile de serviciu și natura informațiilor cu care vin în contact pe timpul desfășurării activității la locul de muncă.
Reclamanta nu face parte din nici o categorie de salariați (contractual, sau funcționari publici) care să o îndreptățească la plata sporului de confidențialitate.
Prin Sentința Civilă nr. 375/22.05.2008 Tribunalul Brăilaa respins acțiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta, în perioada august 2004 - 15 martie 2007 făcut parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, desfășurându-și activitatea la Tribunalul Brăila.
Actul normativ care reglementează acordarea drepturilor salariale pentru personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești este Legea nr. 567/2004.
Potrivit legii de mai sus, sporul de confidențialitate nu este prevăzut de legea specială pentru salarizarea personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești.
Invocarea în acțiune, de către reclamantă, a unor acte normative și categoria de salariați care prevăd și încasează sporul de confidențialitate nu are nici o relevanță juridică în cauză.
Instituția la care reclamanta și-a desfășurat activitatea și atribuțiile pe care le-a avut ca personal auxiliar de specialitate sunt diferite de instituțiile publice în care salariații primesc acest spor.
Sporul de confidențialitate nu este un drept fundamental, cum este de exemplu salariul, ci este un drept acordat printr-o lege specială, concepută de legiuitor pentru condiții deosebite. De aceea, legiuitorul prin OUG nr. 19/2006 sau OG nr. 6/2007 a enumerat instituțiile și categoriile de personal care au dreptul la spor de confidențialitate, argumentând acordarea lui de anumite atribuții de serviciu pe care le au salariații (funcționarii) respectiv.
Prin actele normative care reglementează acordarea sporului de confidențialitate se enunță anumite informații pe care trebuie să le "gestioneze", salariații care primesc sporul de confidențialitate (informații secrete de stat sau informații clasificate).
Mai mult sporul este acordat în procente diferite, maxim fiind 15, în concret fiind stabilit prin alte norme.
Reclamanta nu a făcut dovada în cauză nici a "gestionării" informațiilor de natura celor prevăzute în lege, și nici a faptului că, fiind într-o situație similară cu a salariaților care primesc sporul de confidențialitate, este discriminată.
Invocarea practicii CEDO nu poate fi luată în considerație de instanță, întrucât nu sunt întrunite condițiile cerute de normele europene pentru aplicarea lor. Modul în care reclamanta cere aplicarea acestor norme ar duce la uniformizarea totală a sistemului de salarizare, fără nici o deosebire, ceea ce nu este în conformitate cu principiile CEDO.
Pentru toate considerentele expuse tribunalul constată că acțiunea este nefondată și o respinge fără a mai analiza excepțiile invocate de pârâți.
Asistenții judiciari au formulat opinie separată în sensul admiterii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.
În motivare a arătat că prin neacordarea sporului de confidențialitate este discriminată față de persoanele care primesc acest spor, întrucât se află în aceeași situație juridică cu acestea, criteriul de diferențiere ales fiind categoria socio-profesională.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul auxiliar.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrul legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului OG nr. 137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: exercitarea următoarelor drepturi" - art. 1 al. 2, "exercitarea drepturilor enunțate" - art. 1 al. 3" restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege " - art. 2 al. 1, "comportament discriminatoriu", persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de 1 an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" etc.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul OG nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, având în vedere că nu are calitatea de angajator al reclamantei.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamanta, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Deși sporul de confidențialitate nu este prevăzut de lege pentru personalul auxiliar al instanțelor, curtea reține că acțiunea este parțial întemeiată față de decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, s-a constatat ca judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
Față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra acestei probleme de drept, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare vor fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata către reclamantă a sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, începând cu 18.03.2005 și până la 15.03.2007.
Este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției întrucât, obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamantă într-o instituție aflată în subordinea pârâtului Ministerul Justiției. Ministerul Finanțelor Publice și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu au raporturi juridice de muncă directe cu reclamanții și nici calitatea de angajator pentru a putea fi obligați la plata unor drepturi salariale. În ceea cel privește pe pârâtul Ministerul Justiției, acesta are calitatea de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești, astfel fiind justificată și calitatea procesuală pasivă din prezenta cauză.
În consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
De asemenea, este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune față de data formulării acțiunii (18.03.2008) și față de disp. art. 283 lit. c din Codul muncii care prevăd un termen de prescripție extinctivă de 3 ani.
Potrivit art. 166 din Codul muncii acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi promovate în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În consecință se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantă pentru drepturile aferente perioadei august 2004 - 17.03.2005.
Pentru a se asigura repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, sumele vor fi actualizate cu rata inflației la data plății.
În baza Decretului nr. 92/1976 va fi obligat pârâtul Tribunalul Brăila să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, având în vedere că salariul brut lunar include toate sporurile primite și trebuie să fie reflectat exact în carnetul de muncă al fiecărui salariat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brăila cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 375/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 375/2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
ADMITE în parte acțiunea promovată de reclamanta-recurentă.
RESPINGE ca prescrisă acțiunea pentru drepturile salariale solicitate pe perioada august 2004 - 17.03.2005.
Obligă pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să-i plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15 % din salariul de bază brut lunar începând cu 18.03.2005 și până la 15.03.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă TRIBUNALUL BRĂILA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
RESPINGE acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII pentru lipsa calității procesuale pasive.
RESPINGE excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/11.12.2009
: 8 ex.//21.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 6 ex./_________________
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
