Pretentii civile. Speta. Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1235/ Dosar nr-
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr. 1161 din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.10.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1161/M/14.07.2009, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentanta legala a Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de natură salarială, echivalente cu sporul de risc de 50 % din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 1.10.2007 și în continuare, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000, cu excepția perioadelor în care reclamanta avut contractul de muncă suspendat sau întrerupt.
A obligat pe paratul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A obligat pe parata Curtea de APEL BRAȘOV să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei privind acordarea acestor drepturi.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Brașov.
Aceasta a obținut acest spor până în data de 30.09.2007 prin sentința civilă nr.446/M/2009, arătând faptul că este discriminată față de alți asistenți - judiciari, respectiv colegii ei din cadrul Tribunalului Arad și cei din cadrul Tribunalului Satu - a căror sentință civilă a rămas irevocabilă.
Prin prezenta acțiune solicită plata sporului începând cu data de 1.10.2007 invocând discriminarea față de asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Gorj, A, N, aceștia obținând acest spor pentru viitor sau în continuare prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Față de această situație Tribunalul urmează a analiza dacă în cauză există situație de discriminare și dacă această situație poate fi înlăturată prin acordarea de despăgubiri.
Reclamanta face parte din aceiași categorie profesională, respectiv cea a asistenților judiciari, funcționând în cadrul Tribunalului Brașov iar beneficiarii drepturilor funcționează în cadrul tribunalelor amintite anterior.
Faptul că de plata sporului de 50% beneficiază dosar asistenții din cadrul anumitor tribunale, iar reclamanta - asistent judiciar din cadrul Tribunalului Brașov nu beneficiază conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Prin urmare, Tribunalul a constatat și reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceiași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de normele internaționale - art.2 din Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice, art.7 din Declarația Universală a drepturilor omului, art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.
De asemenea încalcă și legislația internă, respectiv prevederile OUG 137/2000.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, Tribunalul a reținut că faptul că numai o parte din asistenții judiciari sunt beneficiari ai sporului de 50% aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit. c din OG 137/2000.
Acest fapt contravine și art.16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cu care, toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și de asemenea, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări".
În situația dată tribunalul a apreciat că reglementările internaționale se aplică cu prioritate oricărei norme interne și că decizia nr.1325/4.12.2008 pronunțată de Curtea Constituțională nu poate înlătura conținutul unei reglementări internaționale.
De asemenea, fata de practica instantelor judecatoresti mentionate anterior, constând în hotararile invocate de reclamantă, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de chemare in judecata ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.(cauza Beian împotriva României, nr.30658/05)
Față de considerentele de fapt mai sus expuse,in conformitate cu dispozitiile art.2 alin.1 si 27 din OUG nr.137/2000,instanța a apreciat ca actiunea reclamantei este justificată.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflatie se justifica prin necesitatea corelarii salariului de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care acesta era datorat de catre angajator si salariul de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor,pentru a nu se diminua puterea de cumparare.
Dobanda legala la suma datorata trebuie acordata pentru acoperirea prejudiciului constand in lipsa de folosinta a banilor,pe perioada cuprinsa intre momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale si momentul platii efective,având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 civ.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința pentru faptul că prin greșita aplicare a legii instanța de fond nu a examinat excepția autorității de lucru judecat în condițiile în care reclamanta a mai formulat anterior o cerere având același obiect, soluționată de Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 1065/M/30.05.2008, prin care a fost admisă acțiunea introductivă, pentru ca prin decizia civilă nr. 598/11.05.2009, Curtea de APEL BRAȘOV să admită recursurile exercitate în cauză și să respingă pretențiile formulate.
În final se solicită a se constat de instanța de fond că pretențiile intimaților reclamanți sunt neîntemeiate iar soluția Tribunalului Brașov, este una nelegală și netemeinică.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În dezvoltarea motivelor de recurs în ceea ce privește recursul declarat de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov se invocă nelegalitatea soluției față de decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale, sub aspectul fondului cauzei arătându-se că asistenții judiciari nu intră în categoria magistraților și a personalului auxiliar care beneficiază de recunoașterea sporului pretins de reclamantă.
Examinând sentința primei instanțe în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate, și în consecință, în baza disp. art. 312 va fi modificată în parte în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele considerente.
Reclamanta are calitatea de asistent judiciari în cadrul Tribunalului Brașov, legislația care reglementează statutul asistenților judiciari înregistrând mai multe modificări în timp.
În ceea ce privește salarizarea acestora, asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, introdus prin OG 56/1997, care stipulează clar faptul că acest spor este instituit numai pentru magistrați și executorii judecătorești.
Ulterior, prin legea 104/1999 acest spor nu s-a mai aplicat executorilor judecătorești ci sfera de aplicabilitate a acestuia s-a extins la personalul auxiliar de specialitate.
Raționamentul instanței de fond cu privire la statutul asistenților judiciari care sunt asimilați magistraților prin OUG 177/2002 și prin OG 27/2006, este unul greșit, pentru că analiza trebuia să se facă prin prisma reglementărilor de la momentul instituirii sporului.
Ori prin statutul lor, asistenții judiciari nu intrau în categoria personalului auxiliar de specialitate și nici în categoria magistraților, chiar dacă legea de salarizare a acestora face trimitere la salariul de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II. În perioada în care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus de legiuitor, asistenții judiciari, nu erau asimilați magistraților, ci erau funcționari publici, cărora l-i se aplicau dispozițiile legii de organizare judecătorească. Nu trebuie ignorat faptul că pretențiile în discuție reprezintă un spor, care se adaugă la indemnizația brută lunară, și nu se include în indemnizație, pentru a putea spune că beneficiază și reclamantele de această majorare salarială.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 21 din 2008, asupra problemei sporului în discuție, din dispozitivul deciziei rezultă că de acesta beneficiază numai "judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate". Ori, asistenții judiciari, nu se regăsesc în nici una din categoriile enumerate limitativ, de Instanța Supremă, astfel încât, în lipsa unui text legal care să prevadă expres acest drept, în mod greșit prima instanța a admis acțiunea reclamantelor.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și în consecință va fi modificată în parte respingând acțiunea reclamantelor și păstrând dispozițiile privind modul de soluționare al excepțiilor.
Raportat la motivul de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților purtând asupra autorității de lucru judecat, curtea îl apreciază ca nefondat, obiectul litigiului care a fost dezlegat de Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 1065/2008 fiind identic celui care constituie analiza prezentului raport, cu distincția că în dosarul anterior, reclamanta a solicitat recunoașterea acestui drept pentru perioada august 2005 - februarie 2007, iar în prezentul litigiu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este cerut începând cu data de 01.10.2007 și pentru viitor, lipsind așadar identitatea de obiect care să atragă recunoașterea autorității de lucru judecat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1161/M/14.07.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține dispoziția privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2009.
Președinte, - - - | pt.Judecător, - - -, aflată în delegație, semnează președinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./26.10.2009
Tehnoredact./30.10.2009/9 ex.
Jud. fond,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
