Pretentii civile. Speta. Decizia 1236/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1236/
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 1259 din data de 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 19 octombrie 2009, când reprezentantul intimatei reclamante a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 26 octombrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1259/M/27.08.2009, Tribunalul Brașova Admite acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta și, în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8712 lei reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acordul social -anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la B,încheiat între și Sindicatul Independent -Forța la data de 13.12.2004 s-a convenit de către părțile semnatare la litera "E- condiții privind disponibilizarea", că încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați,din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului, în sensul că salariații disponibilizați ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Potrivit art. 243 alin.1 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei salariul net pe luna iulie 2006 care constituie baza de calcul pentru cele 8 salarii compensatorii, pârâta neformulând critici cu privire la suma solicitată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SA, iar prin motivele de recurs hotărârea atacată este criticată pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii și înțelesului neîndoielnic al acestuia.
Acordul social invocat este încheiat între alte părți decât părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă, iar pe parcursul negocierilor dintre patronat și sindicate s-a stabilit că măsura compensatorie de plată a celor 8 salarii să se efectueze numai în situația concedierilor colective, iar în speță este vorba de o concediere individuală.
Potrivit opiniei majoritare recursul pârâtei este nefondat, în parte, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata societății recurente până la data de 03.11.2006, când contractul individual de muncă al acesteia încetând în baza deciziei de concediere nr. 145/13.10.2006. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind " art. 65 -67 din Codul Muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii " salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 51 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, în caz de restructurare de personal " se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale.Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art. F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică " pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării " fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene". În acest sens, acordul social încheiat ulterior la data de 07.03.2006 constituie o îmbunătățire a primului acord a cărui valabilitate expres stabilită în cuprinsul acestuia nu a expirat nici în prezent. Acesta este și motivul pentru care noul acord nu cuprinde decât câteva clauze care constituie o îmbunătățire a celor stabilite anterior tocmai pentru a nu se aduce atingere drepturilor câștigate anterior.
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantei, în sensul că ambele acorduri sociale arătate mai sus sunt în vigoare și produc efecte făcând parte din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 - 2007.
Motivul potrivit căruia societatea recurentă nu a fost parte la semnarea respectivului acord nu poate fi reținut deoarece acesta a fost semnat atât de către conducerea societății cât și de Sindicatul Independent Forța. De asemenea, contractul colectiv de muncă pe anii 2006 - 2007 fost înregistrat la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială, iar acordul social încheiat anterior și care era valabil pentru o perioadă de 5 ani nu trebuia comunicat organului competent odată cu încheierea noului Contract Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC Sa împotriva sentinței civile nr.1259/27.08.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenta pârâtă SC SA la plata către intimata reclamantă -a a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2009.
Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Cu opinia separată în sensul admiterii recursului formulat de SC SA și respingerea acțiunii formulate de reclamanta -a în contradictoriu cu intimata SC" SA
Judecător,
- -
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ
În prezenta opinie, recursul SC SA împotriva sentinței civile nr.1259/2009 a Tribunalului Brașov, se impunea a fi admis și sentința modificată în tot în sensul respingerii acțiunii pentru următoarele considerente:
Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamant a opt salarii medii nete, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință a reținut faptul că în cauză își produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA.
Prima instanță în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL datat în 13.12.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că acesta reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de Muncă.
Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamante a intervenit în cursul lunii noiembrie 2006, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anului 2006, înregistrat la Direcția pentru dialog, familie și solidaritate socială B sub nr.4494/31.03.2006 și care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.
Conform clauzei acestui din urmă contract, atât pentru disponibilizarea colectivă cât și pentru cea individuală, s-a omis a fi prevăzute plăți compensatorii (cap.VII protejarea forței de muncă, fila 88 din dosar fond).
Chiar dacă în apărare reclamanta ar considera că sunt aplicabile dispozițiile art.51 alin.3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.
Conform acestui din urmă acord social, societatea se obligă la plata salariilor compensatorii, numai în situația concedierilor colective, iar reclamanta a fost concediată în mod individual.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantei, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de SC Sa trebuia admis și sentința primei instanțe modificată în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Judecător,
- -
Red.-/-/02.12.2009
Tehnored./07.12.2009 - 4 ex.
Jud. fond -
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
