Pretentii civile. Speta. Decizia 1253/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1253/2009

Ședința publică de la 30 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mirela Pop JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica

- - - președinte secție

- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani

- - - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al orașului împotriva sentinței civile nr. 1107/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul recurent lipsind reclamanta intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reprezentantului pârâtului recurent o cererea reclamantei intimate prin care aceasta atestă faptul că face naveta cu mașina proprietate personală și copie extras din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul reprezentantului pârâtului recurent în susținerea recursului.

Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia casarea sentinței atacate și rejudecând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Alba considerând că în opinia sa, cheltuielile de transport nu reprezintă drepturi salariale, sens în care reclamantului trebuia să se adreseze instanței de judecată pe calea dreptului comun, în acest sens competența de soluționare fiind Judecătoria Alba.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL solicitând, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:

- să fie obligat pârâtul la plata contravalorii navetei cu mașina proprietate personală, pe lunile decembrie, ianuarie și februarie, în cuantum de 765 lei RON, actualizată cu indicele de inflație la data plăți efective.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că este îndreptățită, potrivit prevederilor legale, la decontarea cheltuielilor cu naveta pe care o efectuează zilnic din localitatea sa de domiciliu, orașul, și până în, unde își desfășoară activitatea ca și cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII "". Mai arată că deși a făcut mai multe demersuri în decontarea acestor sume, pârâtul a refuzat.

În drept, invocă: art. 104 alin.3 din Legea nr. 128/1997.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI solicită respingerea acțiunii, motivând că reclamanta nu a precizat în acțiune anul pentru care solicită decontarea, nu a făcut dovada deplasării cu mașina personală de la domiciliu la unitatea de învățământ iar cerința prevăzută de art.104 alin.3/1 din Legea nr.128/1997, potrivit căruia, consiliul de administrație al unității de învățământ propune lunar, spre aprobare, consiliului local, drepturile bănești aferente personalului didactic, care solicită cheltuieli de deplasare, nu a fost îndeplinită (fila 11).

Prin sentința civilă nr. 1107/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de către reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL și în consecință:

A fost obligat pârâtul la plata contravalorii transportului, în favoarea reclamantei, pe ruta - Școala Generală cu clasele I-VIII, și retur, pentru lunile decembrie 2008, ianuarie și februarie 2009, în cuantum de 765 lei, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că reclamanta este cadru didactic la Școala Generală cu clasele I-VIII, și că face naveta zilnic pe ruta -, fiind îndreptățită astfel, potrivit art. 104 alin.3 din Legea nr.128/1997 la decontarea cheltuielilor de transport, justificate conform înscrisurilor depuse lunar la unitate și care le-a înaintat unității administrative teritoriale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat, recurs, în termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr. 168/1999, pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantei deși aceasta trebuia să facă dovada deplasării la instituția de învățământ cu mașina personală și totodată să dovedească că a solicitat locuință de serviciu; reclamanta nu a justificat prezența în unitatea de învățământ, prin foaie de pontaj; bonurile de benzină sunt datate 19.12.2008, 27.12.2008 și 31.12.2008, deși din data de 19.12.2009 a început vacanța de iarnă.

În fine, recurentul critică sentința atacată sub aspectul nesoluționării excepției necompetenței materiale a tribunalului, deoarece în opinia recurentei cheltuielile de transport trebuiau să se adreseze instanței de judecată pe calea dreptului comun, nefiind drepturi salariale.

CURTEA, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:

Recursul este nefondat.

Cu referire la excepția necompetenței materiale a primei instanțe invocată de către recurent, care se impune a fi analizată cu prioritate potrivit art.137 cod procedură civilă:

Potrivit art. 2 punct 2 lit.c) Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță,conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, definește conflictele de muncă ca fiind "conflictele de muncă dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic, ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă."

În speță, conflictul dedus judecății are ca obiect, dreptul cadrului didactic de a-și deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință, potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Or, acest drept salarial își are izvorul în raportul juridic de muncă derulat între părți și ca atare intră în sfera conflictelor juridice de muncă așa cum sunt definite de articolul de lege sus-enunțat, atrăgând competența materială a tribunalului, ca primă instanță, așa cum corect s-a procedat în cauză.

Cu referire la fondul cauzei:

Potrivit art. 104 alin.(3) din legea nr. 128/1997, așa cum a fost modificat prin pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 108 din 19 aprilie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 275 din 25 aprilie 2007. "personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.(.).sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale,astfel:

a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitatea documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;

b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care-și asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.

3/1 al art. 104, așa cum a fost introdus de pct. 28 al <LLNK 12004 349 10 202 0 42>art. I din LEGEA nr. 349 din 14 iulie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 29 iulie 2004 prevede "Consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare".

În speță, în mod corect s-a reținut, că intimata - reclamantă este cadru didactic și face naveta zilnic de la domiciliu la locul de muncă, pe ruta - ( copie carte de identitate-reclamanta figurează cu domiciliul în orașul - fila 2, adeverința nr.686/23.06.2009 emisă de unitatea școlară, din care reiese că reclamantul este angajat pe postul de profesor titular, la Școala cu clase I -VIII "" - fila 18).

Susținerea recurentului în sensul că nu s-au depus documentele necesare decontării sunt nefondate, deoarece la acțiunea introductivă au fost depuse copii după cererile adresate de intimat conducerii unității școlare în vederea decontării contravalorii cheltuielilor de transport (filele3-5), iar unitatea de învățământ a depus lunar la Consiliul Local, solicitării în vederea decontării navetei dascălilor pe perioada în litigiu-decembrie 2008-martie 2009 (adrese înregistrate la recurentă sub nr. 886/27.01.2009, 2308/02.03.2009, 5137/30.04.2009-filele 20-22).

Așadar, cum obligația de a depune documentele justificative la autoritatea administrației publice locale revine așa cum reiese din articolul de lege sus enunțat unității de învățământ și cum în speță unitatea de învățământ la care intimatul își desfășoară activitatea și-a îndeplinit această obligație, refuzul recurentului de decontare a acestor drepturi bănești, este nejustificat.

Cu referire la bonurile de benzină aferente lunii decembrie, este de menționat că prin adresa nr.878/2009 emisă de unitatea școlară se comunică recurentei că s-a solicitat decontarea navetei pe cele 14 zile lucrătoare ale lunii decembrie 2008 și nu pe perioada vacanței de iarnă. (10-recurs).

Față de cele, ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe se fundamentează pe probele administrate în cauză și reflectă o interpretare și aplicare corectă a legii la speța dedusă judecății, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii, expres și limitativ prevăzute de art.304 punct 1- 9 Cod procedură civilă.

Ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.(1) cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, Curtea va respinge ca nefondat, recursul cu care a fost investită de către pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al orașului împotriva sentinței civile nr. 1107/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Tehnored. /

4 ex.

Jud. fond.. L/

Președinte:Mirela Pop
Judecători:Mirela Pop, Manuela Stoica, Ana Doriani

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 1253/2009. Curtea de Apel Alba Iulia