Pretentii civile. Speta. Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr.1293/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, cu sediul în B- sector 5, împotriva sentinței civile nr.473 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal lipsă recurentul și intimații, -, -, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Ministerul Finanțelor Publice B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurentul și intimatul Ministerul Finanțelor Publice B, au solicitat soluționarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 cod pr. civilă.
curtea
Asupra recursului civil înregistrat sub nr- la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 473/27.05.2009 Tribunalul Brăila, a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația brută lunară începând cu data de 01.04.2008 la zi și pentru viitor, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B,împotriva Ministerului Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Calea nr. 47, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați cu sediul în municipiul G,-; Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila cu sediul în municipiul B, Calea nr. 47, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în municipiul B,--3, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila să calculeze și să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 1.04.2008 la zi, precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data acordării drepturilor și până la plata efectivă, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În fapt, reclamanții au motivat că, în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, grefierii sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În drept, au invocat dispozițiile art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000, OG nr. 19/2006.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună obligarea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivând că nu are atribuții privind modul de salarizare a personalului auxiliar din sistemul justiției și nu poate fi chemat în calitate de pârât.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivând că instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente și care au girul puterii legislative sau executive.
A mai susținut că reclamanții nu au calitatea de funcționari publici cu statut special și nici personal civil într-o instituție militară și prin urmare nu li se aplică dispozițiile legale invocate în acțiune.
Cu privire la plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere deoarece pârâtul ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală.
Solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru calității procesuale pasive, motivând că în cauzele având ca obiect drepturi salariale solicitate de salariați care nu au raporturi de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o obligație de plată, această obligație incumbă doar angajatorului.
Tribunalul, examinând cauza prin prisma motivelor invocate de reclamanți, a apărărilor și excepțiilor formulate de pârâți și chematul în garanție, precum și a dispozițiilor legale incidente constată că acțiunea este fondată pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse.
În fapt, reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, având funcția de grefier, tehnician criminalist, precum și alte funcții pentru exercitarea cărora, au obligația în conformitate cu dispozițiile art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetele.
Deși activitatea acestora presupune accesul la informații nepublice și clasificate, nu beneficiază de sporul de confidențialitate acordat altor categorii de funcționari publici care desfășoară activitate în condiții de păstrare a confidențialității și a accesului la informațiile clasificate, constituind astfel o discriminare din punct de vedere al drepturilor salariale.
Față de acordarea discriminatorie a acestui drept salarial, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 46 din 15 decembrie 2008 în dosarul nr. 27/2008, prin care a admis recursul în interesul legii cu privire la acordarea sporului menționat.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod de procedură civilă decizia este obligatorie pentru instanțele investite cu astfel de cauze.
Instanța constată neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât dreptul solicitat de reclamanți este reglementat de lege, numai că acordarea acestuia s-a făcut în mod discriminatoriu numai la anumite categorii de personal din sistemul public.
Dreptul la acțiune în justiție este recunoscut de lege, iar respingerea acțiunii ca inadmisibilă contravine art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil.
Instanța constată întemeiată excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că acesta nu are calitatea de ordonator de credite în raporturile cu reclamanții și nu poate fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate de aceștia.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație este ordonatorul principal de credite și are obligația de a solicita suplimentarea fondurilor de la bugetul statului pentru plata drepturilor bănești prevăzute în titluri executorii.
În consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație împotriva Ministerului Finanțelor Publice, instanța o va respinge ca nefondată având în vedere că între cele două ministere nu există raporturi juridice de obligații cu privire la plata drepturilor solicitate de reclamanți.
Așa cum s-a arătat mai sus, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator de credite în raport de pârât și de celelalte instituții chemate în proces ca pârâte privind drepturile bănești solicitate.
Alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor reclamate nu se poate dispune prin hotărâre judecătorească, ea ține de o procedură administrativă reglementată prin legea bugetului de stat, iar ordonatorul de credite are obligația de a face demersuri în vederea rectificării bugetului propriu în sensul alocării mijloacelor financiare pentru plata sumelor prevăzute în titlurile executorii.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța constată că nu este întemeiată deoarece acest a nu este chemat în calitate de pârât ci doar pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a lua cunoștință de cazurile de discriminare semnalate de instanțele judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Față de faptul că reclamanții au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OUG 137/2000, a învederat că s-a emis decizia nr. 821/03.07.2008 prin care Curtea Constituțională B, a constatat că dispozițiile art. 27 din acest act normativ sunt neconstituționale.
A apreciat că prima instanță, n mod nelegal a dispus plata și în continuare a drepturilor solicitate deoarece numai legiuitorul are puterea de a stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
De asemenea, a considerat că în mod nelegal s-a dispus plata sporului de confidențialitate depășindu-se atribuțiile puterii judecătorești.
A considerat că nu există însă nici o bază legală pentru plata indicelui de inflație, iar o instituție publică nu poate să înscrie în bugetul propriu cheltuieli care nu sunt în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a admis capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă întrucât nu se pot înscrie decât retribuțiile tarifare de încadrare și alte drepturi ce se inclus în acestea, față de dispozițiile Decretului nr. 92/1976.
Susține și că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea, întrucât potrivit art. 131 din legea 304/2004 activitatea parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civilă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent sub toate aspectele în conformitate cu disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civilă, instanța apreciază că nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, în cauză, la data de 15 decembrie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 46 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul procurorilor și judecătorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2, din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora.
S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază lunar.
, potrivit art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință."
De asemenea, Curtea, a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, acțiunea promovată de reclamanți este fondată neavând nici o relevanță în cauză deciziile anterioare ale Curții Constituționale.
În ceea ce privește acordarea pe viitor a sporului solicitat, nu este întemeiat acest motiv de recurs față de natura pretențiilor și față de decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nu este vorba de o adăugare la legea specială de salarizare ci de respectarea decizie pronunțată în interesul legii și, oricum, aceasta este o problemă legată de executarea hotărârii judecătorești, acordarea sporului neputându-se face oricum decât până la reglementarea legislativă a acestuia.
Referitor la actualizare, se reține că otrivit p. dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans).
In timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflatiei urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, si a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare in raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus in sarcina debitorului.
In consecință, Codul muncii prin dispozițiilor art. 161 alin. 4, nu interzice in nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002), a statuat că actualizarea in raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Este irelevant că în speță debitorul este o instituție publică finanțată de la bugetul de stat, iar neacordarea acestui drept nu poate fi justificată pe lipsa de finanțare.
Față de înscrierea în carnetele de muncă a drepturilor salariale acordate, Curtea arată faptul că, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 92/1976, aceste mențiuni se vor efectua de către angajator care, în speță este pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila ce nu a declarat recurs în cauză. Fiind un spor cu caracter permanent, este firesc și legal să fie menționat în carnetele de muncă.
Referitor la cererea de chemare în garanție, se apreciază corectă soluția primei instanțe.
Astfel, legea aplicabilă în cazul de față este Legea nr. 500/2002.
Conform dispozițiilor art. 19 din această lege, articol invocat și de către recurentă, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a exercita un control față de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, potrivit acestui act normativ, instituția care are sarcina de a realiza prevederile bugetare și de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este Guvernul.
Una din atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, prevăzute de art. 19 litera g din Legea nr. 500/2002, este de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului și de a furniza Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Ori, dispozițiile art. 28 din aceeași lege prevăd că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite care sunt cei arătați prin dispozițiile art. 20.
Procedura prevăzută de art. 34 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002 este în sensul că ordonatorii principali de credite au obligația de a depune la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele, pentru anul bugetar următor iar Ministerul Finanțelor publice trebuie să le examineze și să poarte discuții cu ordonatorii principali de credite.
Atât timp cât proiectul bugetului de stat se aprobă prin lege, nu se poate institui o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de a asigura fondurile necesare efectuării plății sumei solicitate, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii întregii proceduri prevăzută de legea specială în materie, procedură descrisă mai sus.
Față de considerentele expuse mai sus, se va respinge ca nefondat recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție B, cu sediul în B- sector 5, împotriva sentinței civile nr.473 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. /15.12.2009
Tehn. /8 ex./24.12.2009
fond - - + asistenți judiciari și
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Virginia Filipescu, Romeo Jirlăeanu
