Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1294/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr.1294/R
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, ., -, -, - prin reprezentant - - - cu domiciliul ales la Judecătoria Focșani - jud. V, împotriva sentinței civile nr.262 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal lipsă recurenții și intimații, -, Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea și Institutul Național al Magistraturii
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurenții cât și intimatul Tribunalul Vrancea, au solicitat soluționarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 cod pr. civilă.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față, înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Prin sentința civilă nr.262/07.04.2009, Tribunalul Vranceaa respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanții, ., -, (), -, -.
În motivare instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, sosită prin declinare de competență de la Curtea de Apel Galați, reclamanții:, ., -, (), -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției B,Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 01.10.2000 și până la data de 23.07.2004 precum și la plata sporului de vechime aferent fiecăruia începând cu aceeași dată de 01.10.2000 și până la 09.01.2004, drepturi bănești cuvenite și în mod nejustificate neacordate de pârâți.
Examinând excepția ridicată din oficiu, instanța reține:
Potrivit disp.art.283 al.1 lit.c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situație în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Cum în speță obiectul conflictului constă în plata unor drepturi bănești calculate pentru perioada octombrie 2000 - ianuarie, respectiv iulie 2004, iar acțiunea a fost introdusă cu nerespectarea termenului legal de 3 ani, va fi respinsă ca fiind prescrisă.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților în sensul că nu a operat prescripția dreptului la acțiune în condițiile în care Decizia nr. XXI a Inaltei Curți de Casație și Justiție B, prin care a fost stabilit dreptul judecătorilor la sporul de 50% a fost pronunțată în martie 2008, avându-se în vedere că dreptul la acest spor s-a născut odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor prevăzute de art.47 din legea nr. 50/1996, iar prin decizia în interesul legii invocate de reclamanți nu s-a făcut altceva decât să se stabilească ca dreptul a subzistat și ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții precizând următoarele aspecte:
Dreptul la acțiune s-a născut de la data la care Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție B au fost publicate în Monitorul Oficial al României, prescripția dreptului la acțiune începând să curgă, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, de la această dată, când au cunoscut că au fost păgubiți prin neplata la termen a sporului de vechime în muncă, de către angajatorul pârât.
Instanța de fond a considerat că dreptul la acțiune privind sporul de vechime în muncă curge de la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, însă aceasta ar presupune că în lipsa previzibilității legii, în calitate de justițiabili ar fi trebuit să introducă cererea de chemare în judecată în mod preventiv, pentru a nu depăși termenul de prescripție, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, prin încălcarea principiului securității juridice, care are ca obiect principal protejarea cetățenilor împotriva efectelor negative secundare ale normei juridice, unul dintre efecte fiind privarea celor interesați de dreptul la acțiune, având în vedere că norma legală vizată - nr.OG 83/2000 - creează "aparența de nedrept", situație ce ar impune soluția considerării că termenul de prescripție nu curge de la data apariției nr.OG 83/2000, cum greșit a reținut instanța de judecată.
Pârâtul Tribunalul Vranceaa depus întâmpinare prin care a precizat următoarele:
Instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamanților, ca prescrisă, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 - privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ potrivit cărora "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.
Instanța de fond în mod corect nu a reținut susținerile reclamanților în ceea ce privește momentul nașterii dreptului material la acțiune ca fiind data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei XXXVI din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.166 din Codul Muncii acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi promovate în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În acest caz, dreptul la acțiune se naște succesiv, la data la care trebuiau achitate drepturile bănești, iar nu la data la care persoana a cunoscut că a fost păgubită precum și pe cel care răspunde de pagubă, situație aplicabilă în cazul răspunderii civile delictuale.
De asemenea, nu se poate reține ca întemeiată susținerea reclamanților recurenți că au aflat de existența dreptului la sporul de vechime în muncă respectiv a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică abia odată cu publicarea în Monitorul Oficial deciziilor în interesul legii.
Un recurs în interesul legii se promovează în condițiile în care există soluții diferite în aceeași chestiune juridică, deci aceasta presupune promovarea mai multor acțiuni și pronunțarea unor hotărâri judecătorești, lucru care nu ar fi fost posibil dacă dreptul la acțiune nu s-ar fi născut.
Scopul unui recurs în interesul legii este asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României așa cum rezultă din disp.art.329 al.1 din Cod procedură civilă în situația în care anumite chestiuni de drept au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Așadar, deciziile pronunțate în recursul în interesul legii produc efecte declarative, nu dau naștere nici unui drept și nu au nici o influență asupra cursului prescripției extinctive.
În prezenta cauză, acțiunea a fost introdusă după termenul de 3 ani prevăzut de lege, ca urmare pentru drepturile bănești solicitate a intervenit prescripția.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, ., -, (), -, prin reprezentant - - - cu domiciliul ales la Judecătoria Focșani - jud. V, împotriva sentinței civile nr.262 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. /15.12.2009
Tehn.
9 ex./24.12.2009
fond - - + asistenți judiciari și
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Virginia Filipescu, Romeo Jirlăeanu
