Pretentii civile. Speta. Decizia 1296/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1296
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sect.1. împotriva sentinței civile nr. 159 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 3 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea intimatului-reclamant să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10 iunie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă pentru anul 2005, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut că pe lângă salariul de bază reclamantul urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale acordate în luna octombrie reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003 și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului la acțiune.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 159 din 20 ianuarie 2009 respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă conform art. 176 din CCM la nivel de ramură pentru anul 2005 calculat la nivelul salariului minim pe ramură, drepturi ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a fost salariatul pârâtei până în data de 06.10.2005, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiată, întrucât aceste suplimentări salariale acordate la fond au fost incluse în salariul plătit reclamantului încă din anul 1998 și în continuare cu majorările corespunzătoare, conform telexului din anul 1998, în condițiile în care ulterior nu au mai existat sub acest aspect negocieri între sindicat și patronat.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat.
Potrivit disp. art. 137 din pe ramură prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic unele sporuri pot fi incluse în salariul de bază, ceea ce a și avut loc din anul 1998 și în continuare.
Începând cu 1 martie 1998 astfel de suplimentări salariale au fost incluse în salariile plătite reclamanților, sume care au fost majorate odată cu majorările salariale ulterioare succesive la nivel de societăți, așa cum reiese și din telexul nr. 2412/1998.
În aceste condiții nu au mai avut loc negocieri între sindicat și patronat pentru o suplimentare anuală distinctă conform art. 176 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pe ramură, negocieri care trebuiau să aibă loc cu 15 zile înainte din luna octombrie a fiecărui an și care trebuiau să pornească de la nivelul salariului minim pe ramură.
Renunțarea la aceste negocieri în anii următori demonstrează corespunzător că suplimentările salariale respective au fost plătite de pârâtă salariaților, fiind incluse treptat în salariile plătite în cursul întregului an, reclamanții solicitându-le prin acțiune abia în anul 2008.
Așa fiind, pretențiile formulate de reclamant prin acțiune nu au o bază legală și probatorie, instanța de fond acordându-le eronat prin soluția pronunțată care se impune a fi modificată în parte prin admiterea recursului în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă și pe fond respinsă acțiunea în tot ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sect.1. împotriva sentinței civile nr.159 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința și pe fond respinge în tot acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./02.07.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
