Pretentii civile. Speta. Decizia 1302/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1302
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Elena
: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României B, prin reprezentant legal Șaguna, cu sediul în B, sector 1,. nr. 22-24, împotriva sentinței civile nr. 1261 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,- și intimații-reclamanți domiciliat în P, str. -. - nr. 23,. 4..6, județul P, I și, ambele cu domiciliul ales în P, str. -. -, nr. 23,. 4..6, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 3 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 10 iunie2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1624/105/12.03.2008 reclamanții, I, au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se dispună obligarea paratei sa le calculeze si sa le plătească prima de concediu aferenta anului 2003, actualizata in raport cu rata inflației.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca au fost salariații paratei până în luna decembrie 2003 îndeplinind funcții de Judecători financiari si respectiv grefier, funcții în baza cărora aveau dreptul la încasarea primei de concediu prevăzuta de Lg.nr.50/1996.
La data de 25.03.2008 pârâta a formulat o întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune în condițiile în care au trecut trei ani de la data nașterii dreptului, respectiv din anul 2003, solicitând și respingerea acțiunii atât timp cat au existat acte normative care au dispus suspendarea plații acestui drept.
Totodată, pârâta formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca in cazul admiterii acțiunii obligarea acestui minister să pună la dispoziția sa fondurile necesare pentru achitarea drepturilor solicitate.
La data de 01.04.2008, instanța a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție, dispunând introducerea in cauza in calitate de chemat in garanție a MEF.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă 1261 din data de 17 aprilie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâta Curtea De Conturi A Romaniei și chematul în garanție Ministerul Economiei Si Finantelor.A fost admisă cererea de chemare în garanție formulata de parat împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință a obligat pârâta să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând prima de concediu aferenta anului 2003, actualizate de la data scadenței și până la plata efectivă în raport de coeficientul de inflație.
De asemenea a fost obligat chematul în garanție sa vireze fondurile necesare în favoarea reclamanților pentru plata drepturilor salariale sus menționate.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut în esență următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei în cursul anului 2003 îndeplinind funcții de judecători financiari și respectiv grefier, ocazie cu care nu au încasat primele de concediu aferente anului 2003.
Potrivit art. 411alin. din 50/1996- modificata prin OG nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu și la încasarea unei prime egale cu indemnizația bruta sau cu salariul de baza brut anterior lunii plecării în concediu.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, instanta de fond a constatat că reclamanții au fost salariații pârâtei în cursul anului 2003 îndeplinind funcții de judecători financiari si respectiv grefier, funcții în baza cărora pârâta nu le-a achitat prima de concediu aferenta anului 2003, astfel încât aceștia au dreptul să încaseze această primă care constituie un drept salarial, mai ales că disp. art. 411din 50/1996- modificată prevedea încasarea acestor venituri cu titlu de primă de concediu, drept recunoscut în favoarea magistraților și a grefierilor și ulterior anilor 2001-2002 în urma unui recurs în interesul legii.
Apărările pârâtei că plata acestui drept fost suspendata succesiv prin diferite acte normative, ultima data până la 31.12.2005 și prin intrarea în vigoare OUG nr. 177/2002 au fost abrogate aceste dispoziții la 01.01.2003 au fost înlăturate de instanța de fond, deoarece pe de o parte suspendarea aplicării disp. art.411din 50/1996- modificata, nu înlătura recunoașterea unui asemenea drept și încasarea acestor venituri ci doar suspenda plata acestor, iar pe de alta parte o ordonanță de guvern nu poate sa modifice lege organică care prevede clar anumite drepturi recunoscute și câștigate de salariați.
Prin urmare, prima instanță având în vedere aceste considerente în baza art.411alin. din Legea nr. 50/1996- modificată a admis acțiunea și a obligat pârâta să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând prima de concediu aferenta anului 2003, actualizate de la data scadentei și până la plata efectivă în raport de coeficientul de inflație, deoarece prin neîncasarea acestor drepturi la termenul scadent, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la termenul scadent.
De asemenea, tribunalul ținând seama de faptul că acțiunea a fost admisă, a admis și cererea de chemare în garanție, a obligat chematul în garanție să vireze paratului fondurile necesare în favoarea reclamanților pentru plata drepturilor salariale sus menționate.
Totodată, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune apreciind că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 283 alin. lit. Codul muncii atât timp cât dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data încetării ultimei suspendări a plății acestora, respectiv de la data de 31.12.2005, acțiunea fiind introdusa înăuntrul acestui termen de 3 ani, respectiv la 12.03.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o in baza disp. art. 3041raportat la art. 304 pc. 9 pr.civ.
În motivarea recursului formulat se arată că pentru prima de concediu aferenta anului 2003 operează prescripția extinctivă a dreptului la acțiune.
prescripției nu putea fi intrerupt, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond prin prevederile OUG nr. 33/2001, Legii nr. 386/2001 și ale Legii nr. 743/2001, ci cel mult suspendat, ceea ce nu împiedică pe reclamanți să-și exercite drepturile prevăzute de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a interpretat aplicarea prevederilor legale ale Legii nr. 50/1996 (art. 411), ale OUG nr. 33/2001 și OUG nr. 177/2002.
Se susține că prin apariția OUG nr. 177/06.12.2002, se prevede expres la art. 50 alin. 2 că toate dispozițiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizare si alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, în care se încadrează și reclamanții, se abrogă pe data intrării în vigoare a acesteia, adică la 01.01.2003.
Recurenta menționează că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra acestor aspecte prin Decizia nr. XXIII din 12.12.2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 /15.03.2006 prin care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si a admis că prima de concediu de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, se acordă magistraților numai pentru anii 2001 și 2002, desigur în masura în care nu s-a prescris dreptul la actiune al reclamanților.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților cu privire la drepturile solicitate pentru anul 2003, iar pe fond admiterea recursului, casarea sentintei atacate ca netemeinică și nelegală și respingerea acțiunii introdusă de reclamanții-intimați ca neîntemeiată.
La data de 19 augut 2008, prin incheiere, fata de dispozițiile OUG nr. 75/ 2008 fost scoasă cauza de pe rol și înaintată Inaltei Curți de Casație și Justiție, iar dupa declararea neconstitutională art. I și II din OUG nr. 75/2008 din aceasta din urmă a dispus restituirea dosarului Curții de Apel Ploiești, în ședința publică din data de 25.02.2009.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 15 aprilie 2009.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrarilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, Curtea reține că recursul formulat este fondat potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, I, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, calcularea și plata primei de concediu aferenta anului 2003, actualizata in raport cu rata inflației, în calitate de salariați ai paratei până în luna decembrie 2003, îndeplinind funcții de judecători financiari si respectiv grefier, funcții în baza cărora susțin că aveau dreptul la încasarea primei de concediu prevăzuta de Lg.nr.50/1996.
Curtea mai reține ca prin DECIZIA Nr. XXIII din 12 decembrie 2005, ublicată p. in Monitorul Oficial, Partea I nr. 233 din - s-a dmis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a apreciat că, în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, rima p. de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
În motivarea acestei soluții, obligatorii pentru instanțele judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 329 pr.civ. s-a reținut că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut, la art. 50 alin. 2, că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești [.], cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Rezultă deci că la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167 /1958 privind prescripția extinctiva și a art. 283 alin. 1 lit.c din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Termenul de prescripția începe să curgă, potrivit disp. art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă de la dată când se naște dreptul la acțiune și potrivit art.12 din același decret, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. Acțiunea de față a fost înregistrată la ribunalul Prahova la data de 12.03.2008, situație față de care, având în vedere dispozițiile legale mai sus-enunțate și perioada pentru care s-a solicitat de către reclamanți plata primei de concediu respectiv anul 2003, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca fiind întemeiată și în consecință, în mod nelegal fost respinsă de instanța de fond, cu consecința admiterii acțiunii și pentru această perioadă.
In mod greșit instanța de fond a constatat existența unei cauze de suspendare a termenului de prescripție extinctivă, de vreme ce chiar prin decizia in interesul legii mai sus menționata, s-a stabilit dreptul reclamanților de a solicita indemnizația de concediu pentru anii 2001, 2002, în măsura în care nu a intervenit prescripția extinctiva, iar pentru anul 2003 s-a arătat ca erau abrogate implicit și dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Pentru toate aceste considerente, curtea văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. urmează să admită recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1261 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Va modifică în tot sentința în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune in ceea ce privește prima de concediu pentru anul 2003 și va respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă extinctiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României B, prin reprezentant legal Șaguna, cu sediul în B, sector 1,. nr. 22-24, împotriva sentinței civile nr. 1261 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,- și intimații-reclamanți domiciliat în P, str. -. - nr. 23,. 4..6, județul P, I și, ambele cu domiciliul ales în P, str. -. -, nr. 23,. 4..6, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și respinge acțiunea ca fiind prescrisă extinctiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Elena
- - - - - -
Grefier
red./MI
3 ex./10.07.2009
- Tribunalul Prahova
jf.; R -
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Elena
