Pretentii civile. Speta. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 130/CM
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de recurenții pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN DGFP, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 318/06.02.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, toți cu domiciliul ales în T,-, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești corespunzătoare diminuării fiecăruia dintre reclamanți a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Grefierul de ședință se referă oral asupra cauzei, evidențiind faptul că dosarul a fost restituit de la Înalta Curte de Casație și Justiție B, ca urmare a pronunțării deciziei nr.715/28.01.2009, prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Ministerul Justiției a declarat recurs la data de 18.04.2008 împotriva sentinței civile nr.318/LM/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs la data de 21.04.2008 și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
1.Situația de fapt
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanții au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia dintre ei a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007, cât și pe viitor, actualizarea acestora cu indicele de inflație de la recunoașterea dreptului și până la executarea hotărârii judecătorești.
În motivare, reclamanții au arătat că, în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, conform art.23 alin.1 din Legea nr.19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, salariile individuale brute, realizat lunar, inclusiv sporurile și adausurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prevăzuți la art.5 alin.1, pct.I, II și IV.
Au menționat reclamanții că, prin Legea nr.250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate celelalte dispoziții ale art.183 din Legea nr.19/2000, respectiv dispozițiile al.1, 2 și 4 care au rămas în vigoare.
Ca urmare, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale fiind majorată, pentru reclamanți, de la plafonul de 3 salarii medii brute pe economie la "venitul brut realizat lunar", trebuie să se facă și aplicarea dispozițiilor al.1, 2 și 4 ale art.183 din Legea nr.19/2000.
Au precizat reclamanții că dispozițiile cuprinse în al.1, 2 și 4 ale art.183 din Legea nr.19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr.250/2007, astfel încât ele continuă să fie active și să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie să fie făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și drept urmare admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
S-a mai arătat că execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
La data de 18 ianuarie 2008 Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă spre deosebire din normele de drept civil care au caracter dispozitiv sau superlativ.
S-a mai arătat că bugetul asigurărilor sociale de stat este de parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art.2 pct.7 din Legea 500/2002 privind finanțele publice "ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg" - și în aceste condiții îi sunt aplicabile normele de procedură fiscală, potrivit disp. art.2 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală: "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Ministerul Justiției a precizat că, este adevărat că art.23 alin.3 și 4 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în forma în vigoare înainte de modificare, a prevăzut:"(3) Baza de calcul prevăzută la alin.(1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Prin Legea nr.250/2007, art.23, al.3 din Legea nr.19/2000 a fost modificat astfel: "Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
S-a menționat că Legea nr.250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
În acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii, pentru plata drepturilor salariale începând cu luna august 2007 angajatorul a determinat CAS datorat de angajat folosind baza de calcul aplicabilă, potrivit legii, la data plății, respectiv venitul brut realizat lunar. Folosirea unei baze de calcul plafonată la 5 salarii medii brute pe economie excedează prevederile legale în vigoare, încălcându-se totodată și principiul neretroactivității legii, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Prin urmare, principiul retroactivității legii este aplicabil, pe cale de excepție, numai în cazul legii penale sau contravenționale mai favorabile și nu a celei fiscale incidente în prezenta cauză. Soluția propusă de reclamanți este cea a ultraactivității aplicării legii fiscale în timp, în mod selectiv, doar în privința unor dispoziții legale pe care le apreciază ca fiindu-le mai favorabile.
2.Tribunalul;
Prin sentința civilă nr.318/LM/06.02.2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea în parte privind pe reclamanții Admite acțiunea în parte privind pe reclamanții, .
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturile salariale corespunzătoare diminuării venitului net al fiecărui reclamant prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost respinsă cererea de obligare la plata pretențiilor pentru viitor, ca inadmisibilă.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturile salariale corespunzătoare diminuării venitului net al fiecărui reclamant prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost respinsă cererea de obligare la plata pretențiilor pentru viitor, ca inadmisibilă.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit dispoz. art.23 alin.1, coroborate cu cele ale alin.3 din Legea nr.19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul de 3 ani salariul mediu brut lunar pe economie".
Art.4 alin.4 din OUG nr.147/2002 prevede că: "la stabilirea plafonului maxim al bazei de calcul al contribuției de asigurări sociale prevăzut de art.23 și 24 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se are în vedere valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie".
Art.I, pct.3 din Legea nr.250/2007 a modificat art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000, în sensul că: "Baza de calcul prevăzută la alin.(1) și (2) este venitul brut realizat lunar."
Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, conform art.23 alin.1 din Legea nr.19/2000, salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adausurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prevăzuți de art.5 alin.1 pct.I, II și IV.
Potrivit art.183 din Legea nr.19/2000:
1) "La data intrării în vigoare a prezentei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art.5 alin.1, pct.I, II și IV, nu va diminua venitul net al acestora.
2) Aplicarea prevederilor alin.2 pentru asigurații prevăzuți la art.5 alin.1 pct.I, II și IV se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție la asigurări sociale, raportate de aceștia conform prezentei legi.
3) Pentru asigurații care realizează venituri lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie, majorarea prevăzută la alin.2 se aplică în acest plafon.
4) Aplicarea prevederilor referitoare la baza decalcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel în contribuția de asigurări sociale suportate de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern."
Prin Legea nr.250/2007, art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000 a fost modificat astfel: "Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Legea nr.250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007.
Prin urmare, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost majorată de la plafonul de 3 salarii medii brute pe economie la "venitul brut realizat lunar".
Având în vedere că dispozițiile cuprinse în alin.1, 2 și 4 al art.183 din Legea nr.19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr.250/2007, acestea continuă să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Potrivit art.52 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuite cu noul act administrativ.
În prevederile art.183 din Legea nr.19/2000 sunt cuprinse în capitolul 9 al legii.
Față de aceste considerente, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar să plătească reclamanților drepturile salariale, corespunzător diminuării venitului net al fiecărui reclamant prin calcularea contribuției de asigurări sociale, încep cu luna august 2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Având în vedere că până la executarea hotărârii va trece o perioadă de timp, instanța a obligat pârâții să plătească sumele de mai sus actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Față de cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat-o întemeiată.
Astfel, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de exercițiu.
Față de aceste considerente, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
Întrucât drepturile salariale reprezentând contraprestația pentru munca îndeplinită de salariat, instanța nu poate dispune plata pentru viitor, neexistând certitudinea menținerii raporturilor de muncă și față de aceste considerente, instanța a respins cererea de obligare la plata pretențiilor pentru viitor, ca inadmisibilă.
3.Recursurile.
Recursul Ministerului Justiției:
Critica sentinței prin motivele de recurs invocate de Ministerul Justiției au fost încadrate în dispozițiile art. 304.9.pr.civ. și au vizat în esență următoarele:
Conform dispozițiilor art. 23 alin.1, coroborate cu cele ale alin.3 din Legea nr.19/2000:
"Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie".
Art. 4 alin.4 din OUG nr.147/2002 dispune: "La stabilirea plafonului maxim al bazei de calcul al contribuției de asigurări sociale prevăzut de art. 23 și 24 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se are în vedere valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie".
Art. I pct.3 din Legea nr.250/2007 modifică art. 23 alin.3 din Legea nr.19/2000, în sensul că: "Baza de calcul prevăzută la alin.(1) și (2) este venitul brut realizat lunar."
Conform art.VI și art.I pct.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.91/2007, începând cu data de 1 ianuarie 2008, la articolul 23, alineatul(3)se abrogă.
. prevederile legale mai sus arătate, instanța de fond își întemeiază motivarea pe dispozițiile art. 183 alin.1-2 și 4 din Legea nr.19/2000, pe care le consideră în vigoare și aplicabile speței.
Art. 183 din Legea nr.19/2000 face parte din capitolul "Dispoziții tranzitorii", iar nu din partea dispozitivă a actului normativ, ce reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituie pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Or, în conformitate cu prevederile art. 52 al Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată și completată.
"(1)Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
(2) Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive."
O dispoziție legală de această natură nu poate institui reglementări aplicabile nelimitat în timp, după cum nu poate reprezenta o dispoziție ce constituie conținutul propriu-zis al reglementării acelui act normativ, ci poate privi doar instituirea unor măsuri cu privire la soarta unor raporturi juridice născute sub imperiul reglementării anterioare în raport de noile dispoziții legale.
Aceste prevederi sunt înscrise în capitolul "Dispoziții tranzitorii", ceea ce înseamnă că acționează numai în cadrul termenelor prevăzute în aceste texte de lege.
Dispozițiile tranzitorii dintr-o lege, având ca scop să delimiteze câmpul de aplicare a legii noi în raport cu reglementările existente în momentul intrării acesteia în vigoare, nu se vor putea extinde în afara acestui cadru la alte perioade și la alte categorii de persoane, neprevăzute de textele respective.
Argumentul instanței de fond că aceste prevederi legale nu au fost abrogate și, fiind în vigoare, trebuie aplicate, este inconsistent, deoarece neglijează aspectul că dispozițiile tranzitorii, după cum sugerează și denumirea lor, sunt măsuri pe termen limitat, cu caracter temporar, epuizându-și aplicabilitatea prin însuși faptul că acționează în cadrul unor termene ori momente stabilite de legiuitor în cuprinsul normei juridice.
Cu privire la termenul de aplicabilitate a dispozițiilor tranzitorii este de observat că aplicabilitatea dispozițiilor art. 183 din Legea nr.19/2000 a fost asigurată prin nr.HG403/19 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, act normativ în prezent abrogat.
Întreaga situație de fapt expusă a condus la abrogarea prin nr.HG687/12 iulie 2005 nr.HG403/2001, act normativ emis tocmai în aplicarea art. 183 din Legea nr.19/2000, ceea ce întărește teza aplicabilității limitate în timp a acestei dispoziții legale, derivată din caracterul său de normă tranzitorie, în prezent nemaiexistând vreun act normativ care să asigure mijloace pentru punerea în aplicare a cestei prevederi legale.
Mai mult, întrucât din examinarea cuprinsului art. 183 din legea nr.19/2000 rezultă că rațiunea acestuia a fost aceea de a proteja veniturile nete ale asiguraților la momentul intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale, este cert că el este inaplicabil, deoarece modificarea operată prin Legea nr.250/2007 a privit lărgirea bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, iar nu majorarea cotelor de contribuții, cele două situații fiind distincte.
3.2 Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Critica hotărârii judecătorești se fondează pe dispozițiile legii 500/2002 în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma ce în considerentul în care cererea de chemare în judecată va "triumfa", este de observat că proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Proiectul urmează a se depune până la data de 15.07 ale fiecărui an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia(așa cum prevede art. 34, punctul 4) Ministerul Economiei și Finanțelor neavând însă atributul deciziei asupra valorilor capitolelor din proiect.
În caz de divergență, singura instituție care poate decide este Guvernul, așa cum instituie legiuitorul prin ultima teză a art. 34, punctul 4 din legea 500/2002.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielii bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
4.Curtea
Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 183 al.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000, la data intrării în vigoare a acestei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 al.(1) pct. I,II și IV, nu va diminua venitul net al acestora. Aplicarea prevederilor alineatului precedent pentru asigurați se realizează prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
Dispozițiile legale mai sus invocate au caracterul unor norme tranzitorii, de aplicare pe o perioadă determinată de timp - respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 - scopul lor fiind acela de a asigura menținerea la același nivel a venitului net al asiguraților, urmare a majorării, la acel moment, a contribuției de asigurări sociale. De reținut, că legiuitorul a urmărit o limitare în timp a măsurii de protecție a veniturilor nete ale asiguraților - folosind sintagma " la data intrării în vigoare a prezentei legi " și stabilind modalitatea în care se va realiza această măsură - prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
În ipoteza în care legiuitorul ar fi urmărit ca această măsură de protecție a veniturilor nete ale asiguraților să fie dispusă pentru viitor, cu ocazia tuturor majorărilor contribuției la asigurări sociale, ar fi menționat explicit acest aspect, precizând că " începând cu data intrării în vigoare a legii, contribuția la asigurări sociale suportate de asigurați nu va diminua venitul net al acestora.
Această concluzie se desprinde din analiza tuturor actelor adoptate în această materie ulterior Legii nr. 19/2000.
Actul normativ care a instituit procentul de majorare a salariului brut lunar al asiguraților este nr.HG 403/2001 care la art. 1 al.(1) statuează că drepturile salariale ale asiguraților, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1.04.2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții la asigurări sociale suportate de aceștia, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate. În al. (2) din hotărârea menționată sunt stabilite procentele de majorare, în mod diferențiat, în funcție de câștigul salarial brut lunar realizat de asigurați, însă, este de reținut că potrivit art. 1 pct. 6 din nr. 403/2001, care se aplică și personalului din sectorul bugetar, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la al.(2), prevederile acestui alineat nu se mai aplică.
Evoluția legislativă ulterioară consemnează intrarea în vigoare a nr.OG 23/2005 și a Legii nr. 10/2005, privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției și care au condus la creșterea salariului reclamanților cu până la 40%, context în care a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 738/C/2005, prin care majorările prevăzute de nr.HG 403/2001 nu se mai aplică începând cu data de 5.05.2005. În contextul menționat prin nr.HG 687/2005 publicat în Monitorul Oficial nr. 672 din 27.07.2005 s-a abrogat nr.HG 403/2001, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din legea nr. 19/2000.
Nu este vorba de majorări periodice ci de o majorare salarială unică ce s-a acordat o singură dată, sens în care art. 1 al.(4) din HG, nr. 403/2001 prevede că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, se aplică o singură dată, respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 ( 1.04.2001).
În același sens, prin art. 8 al.(1) din O:U: nr. 187/2001, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2002, se prevede că persoanele care la data de 31.12.2001 beneficiau de majorarea salariilor de bază conform H- nr. 403/2001, beneficiază în continuare de majorarea procentuală acordată la 1.04.2001, și în anul 2002, în cazul în care acestea vor fi promovate într-o clasă sau treaptă superioară.
Prin Legea nr. 100/2005, a fost aprobată cu modificări nr.OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, ceea ce a antrenat o creștere substanțială a veniturilor obținute de reclamante și nicidecum nu a adus o diminuare a veniturilor.
Întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 100/2005 a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor reclamanților este evident că aplicarea procentului prevăzut de nr.HG 403/2001 nu se mai justifică.
Aceasta deoarece, potrivit art. 183 al. (2) din Legea nr. 19/2000 și art. 1 al.)1) din nr.HG 403/2001, majorarea drepturilor salariale se realizează corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de asigurați. Ori, atât timp cât asigurații au beneficiat de o majorare salarială substanțială prin Legea nr. 100/2005, care a depășit creșterea cotelor de contribuție aferente aceluiași an, este evident că majorarea prevăzută de nr.HG 403/2001 nu mai poate fi aplicată categoriilor de personal la care se referă nr.OG 23/2005, printre care și reclamanții.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior nr.HG 403/2001 a fost abrogată expres prin nr.HG 687/2005, astfel încât, începând cu această din urmă dată nu se mai poate vorbi nici măcar ipotetic de majorările prevăzute de acest act normativ, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 100/2005 reprezintă, raportat la HG 403/2001, legea specială care se aplică prioritar.
În aplicarea Legii nr. 100/2005, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 738/C/2005, în care s-a prevăzută că începând cu data de 5.05.2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 100/2005, majorările acordate reclamanților nu se mai aplică. Acest ordin se bucură de prezumția de legalitate iar reclamanții aveau posibilitatea să-i conteste legalitatea, pe calea excepției de nelegalitate prev. de art. 4 din Legea nr. 554/004 și să sesizeze instanța de contencios administrativ, ceea ce nu au făcut în termenul legal.
Prin urmare, având în vedere că reclamanților nu li s-au retras niciodată drepturile câștigate în urma aplicării nr.HG 403/2001, întrucât cu începere de la 8.05.2005 li s-a aplicat legea specială în domeniul salarizării, care este mai favorabilă, nu se poate reține existența unui prejudiciu material în domeniul salarizării acestora.
În plus, este de consemnat și faptul că potrivit art. 6 al.(4) din nr. 83/2005, în exercitarea atribuțiilor sale ministrul justiției emite ordine și instrucțiuni în domeniul salarizării personalului din sistemul justiției, care sunt obligatorii pentru ordonatorii secundari și terțiari de credite. Conform ordinului menționat, președinții curților de apel și tribunalelor au emis decizii cu caracter individual pentru fiecare dintre reclamanți, decizii prin care s-a dispus mărirea valorii de referință sectorială, ceea ce a implicat majorări substanțiale ale drepturilor salariale dar și eliminarea majorării prev. de nr.HG 403/2001.
Conform dispozițiilor art. 230 al.(3) din Legea nr. 19/2000 baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul a 3 salarii medii brute pe economie. Prin art. 4 din nr.OUG 147/2002 acest plafon a fost stabilit la 5 salarii medii brute lunare pe economie, iar prin art. I pct. 3 din legea nr. 250/2007 baza de calcul prev. la al.(1) și (2) ale art. 23 din Legea nr. 219/2000 este venitul brut realizat lunar.
Susținerile reclamanților în sensul că după adoptarea Legii nr. 50/2007 au fost prejudiciați, iar angajatorului îi revenea obligația de a nu diminua venitul net al acestora prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia se rețin ca fiind vădit nefondate, în contextul considerentelor mai sus expuse. Astfel legiuitorul nu a urmărit prin adoptarea art. 183 al.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000, reglementarea unor majorări periodice a veniturilor reclamanților, ci o majorare salarială unică - la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, majorare care s-a acordat o singură dată, conform art. 4 al.(4) din nr.HG 403/2001.
Pentru considerentele arătate și în raport de normele legale enunțate, instanța va admite ambele recursuri și modificând în tot sentința va fi respinsă acțiunea ca nefondată reținându-se în privința Ministerului Economiei și Finanțelor că atâta timp cât angajatorul nu a căzut în pretenții nu mai există rațiunea antrenării răspunderii acestui minister întrucât nu mai subzistă necesitatea alocării resurselor bugetare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile formulate de recurenții pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN DGFP, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 318/06.02.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, toți cu domiciliul ales în T,-, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
jud.fond:;
Red.dec.jud. -/06.04.2009
tehnoredactor - gref. -
4 ex./09.04.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
