Pretentii civile. Speta. Decizia 1316/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1316
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâta împotriva încheierii din data de 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 25.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din legea 53/2003.
Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
Apreciind - in limitele prerogativelor jurisdicționale conferite de art. 29 apartenent 47/1992 judecătorului A, cu observarea exacta și riguroasa a imperativului celei din urma norme legale ( care subsumează admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrunirii cumulative a patru condiții, ce se verifica a fi, starea de procesivitate in care incidentul procedural a fost ridicat și, mai apoi, activitatea legii; spus altfel, cerinței ca excepția să poarte asupra unui act normativ, sau unei dispoziții obiectivate in corpul unui act normativ in vigoare, a cărui neconstituționalitate sa nu fi fost constatata și, finalmente, interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate, conturat de legătura normelor criticate cu rezolvarea fondului ) -, ca incidentul ivit pe durata derulării activității jurisdicționale pendinte, poartă asupra unor chestiuni date in căderea instanței chemata sa tranșeze disputa procesuala ( așa cum, in logică juridica, au a se privi a avea configurația aspectelor invocate de autorul pretinsei excepții, acelea ale succesiunii in timp a legii și cu, precădere, concursul dintre legea nouă, art. 298 alin 2 ultima sa liniuță, apartenent 53/2003, dreptul comun - și legea veche - art. 72 apartenent 168/1999, lege specială - in materia dreptului muncii, decelabile prin raportare la finalitatea urmărită ), iar nu asupra contestării legitimității constituționale cum tinde la a acredita autorul incidentului, Tribunalul, ca consecință ce-și are sorgintea in rigoarea legii, găsește inadmisibilă cererea de sesizare a jurisdicției constituționale, formulata de către subiectul procesual pasiv. Si aceasta, pentru ca, in speță se tinde la ceea ce deja constant evocatul art. 29 apartenent 47/1992 nu îngăduie. In alți termeni, la rezolvarea pe calea demersului constituțional a unor probleme de drept intertemporal așa, cum, cu îndestulătoare evidență rezultă din aparatul argumentativ elaborat in susținerea pretinsei excepții de neconstituționalitate, prin care se tinde la a se acredita ideea ca formulei de abrogare la care a recurs legiuitorul in redactarea normei legislative criticate, îi lipsește aptitudinea de a înlătura paralelismul dintre art. 72 apartenent 168/1999 și art. 284 alin 829 apartenent 53/2003 Codul Muncii, chemate succesiv sa reglementeze competenta teritoriala a instanțelor in soluționarea conflictelor de drepturi ( muncă) in accepția ambelor acte normative pretins aflate in conflict.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal pârâta solicitând casarea încheierii și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând încheierea recurată, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele motive:
Dispozițiile art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 ( Codul Muncii ) și care statuează că pe data intrării în vigoare a acestui act normativ, orice alte dispoziții contrare se abrogă, au legătură cu cauza, întrucât de aceste dispoziții legale depinde soluționarea excepției de necompetență teritorială invocate de către pârâtă.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica încheierea recurată și va dispune suspendarea cauzei și sesizează Curtea Constituțională.
În ceea ce privește opinia instanței cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, aceasta este în sensul respingerii acesteia cu motivarea că abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele. Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectiv expresă (directă și indirectă) când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres sau tacită când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice.
În acest din urmă caz, întrucât norma juridică nouă dă o reglementare, organul de aplicare ( în speță, instanța) înțelege implicit că, în mod tacit, legiuitorul a dorit să scoată din vigoare vechea reglementare. Cu alte cuvinte, prin însăși existența noului act normativ in mod tacit rezultă intenția legiuitorului de a scoate din vigoare reglementările normative în materie anterioare.
Trebuie subliniat însă că un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai marea decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea 168/1999, cât și Legea 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (Legea 53/2003) au fost abrogate implicit dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente in a cărei circumscripției își are sediul unitatea".
De altfel, dispozițiile din Codul Muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art.284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului (lucrătorului) pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție.
Mai mult. instanța reține că inserarea, în cuprinsul art.298, a prevederilor "se abrogă.orice alte dispoziții contrare" nu poate avea consecințe juridice asupra abrogării implicite a dispozițiilor art.72 din Legea 168/1999, în sensul că excluderea sau includerea acestor prevederi apreciate ca neconstituționale nu dă eficacitate juridică dispozițiilor din Legea 168/1999.
Pentru argumentele expuse, Curtea apreciază că normele legale criticate de autoarea excepției nu contravin prevederilor cuprinse in art. 1 alin. 4, art.1 alin. 5,art. 73 alin. 3 și art. 79 alin. 1 din Constituției, așa cum pretinde pârâta recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta împotriva încheierii de ședință din data de 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică încheierea recurată în sensul că admite cererea de suspendare a judecății și trimite dosarul la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. 2 din Codul Muncii.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /14.10.2009/2 ex
Tehnored /14.10.2009
Prima instanță. și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
